1,200 matches
-
Petru Caraman înscrie Samovilele bulgărești familiei mari a Aneraidelor neogrecești, a Rusaliilor, Șoimanelor, Vâlvelor românești, prin primejdia pe care acestea o prezintă pentru oameni, fapt confirmat și de credința ucraineană că vilele sunt personificări ale bolilor și fete ale lui Irod, întocmai ca ielele românești. Reprezentarea malefică de factură feminină este, așadar, una de răspândire sud-est europeană, însă ea se particularizează prin expresivitate în baladele românești. Ca și în cazul lui Dămean, Sâla este caracterizată indirect, prin intermediul descrierii atelajului ei înspăimântător
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și soare foarte puternic. Au spus că ar dori să mai vină personal, măicuțe, că e loc suficient dar nu depinde de ei. În curte se află capela care adăpostește peștera magilor. Acolo s-au ascuns magii de frica lui Irod. Intrând În capelă cobori mai multe trepte și multe ai de văzut. Mult m-am mirat cum au putut să se adăpostească sub piatră dar grija Milostivului Dumnezeu i-a Îndrumat să-i scape de răutatea lui Irod. Ne Închinăm
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
frica lui Irod. Intrând În capelă cobori mai multe trepte și multe ai de văzut. Mult m-am mirat cum au putut să se adăpostească sub piatră dar grija Milostivului Dumnezeu i-a Îndrumat să-i scape de răutatea lui Irod. Ne Închinăm la icoane și aprindem câte o lumânare. Plecăm fericiți de tot ce am văzut. Biserica Sfântului Mormânt al Maicii Domnului Ea este patronată de greci. În biserică se coboară pe trepte. Cred că sunt peste 30 de trepte
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
dus o viață aspră el și alți nevoitori care au trăit În această peșteră. Aici s-a ascuns și Sfânta Fecioară cu Pruncul când au fugit În Egipt. Sf. Ioan Botezătorul a fost și el ascuns aici de frica lui Irod. Multe taine a văzut această peșteră binefăcătoare. Multe suflete a salvat de la moarte. Este ceva sacru și sfințitor. E plăcut să poposești În ea. Apoi ieșim din peșteră și intrăm În măreața și frumoasa biserică Steaua Mării. Așa i se
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și le-am ajutat câteva zile la cules. E frumos și plăcut să culegi măsline. În curte au și un paraclis „Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul”. Se fac slujbe la sărbătorile Sf. Ioan. Atât. Se spune că la curtea lui Irod era o slujnică, Salomeea, care a luat capul sfântului și l-a ascuns. După o perioadă de timp s-a descoperit În Muntele Eleonului. Și de atunci i s-a făcut o capelă și se slujește la sărbătorile Sfântului. În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
minunate sunt lucrurile mâinilor Tale! Ce minune mare! I-a salvat. Marea Roșie are mai multe culori. Dimineața, la răsăritul soarelui e mai grena, peste zi valurile au multe culori, iar la asfințit de soare altă culoare. Se spune că și Irod avea palat la Marea Roșie. Și aici, la acest palat, și-a serbat ziua de naștere. Aici i-a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul. Din tot palatul lui Irod acum se mai vede ce-a mai rămas: doar niște pietroaie uriașe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
culori, iar la asfințit de soare altă culoare. Se spune că și Irod avea palat la Marea Roșie. Și aici, la acest palat, și-a serbat ziua de naștere. Aici i-a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul. Din tot palatul lui Irod acum se mai vede ce-a mai rămas: doar niște pietroaie uriașe din coloanele fostului palat. Atât de mici ruinele și puțin a mai rămas din măreția lui. Dar a rămas grozava și trista faptă Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
stai să petreci un timp pe plajă la Marea Roșie. Te duce gândul la cum s-a despărțit marea și au trecut evreii ca pe uscat. Te gândești la trecutul ei și vezi cu ochii sufletului. Vezi În apropiere Palatul lui Irod, ce-a mai rămas din el, pentru că din toată măreția lui au mai rămas doar niște bolovani de piatră. Dar acei bolovani imenși, rămășițele acelui palat, câte au văzut și auzit, mai ales groaza păcatului care s-a săvârșit. Împăratul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ce-a mai rămas din el, pentru că din toată măreția lui au mai rămas doar niște bolovani de piatră. Dar acei bolovani imenși, rămășițele acelui palat, câte au văzut și auzit, mai ales groaza păcatului care s-a săvârșit. Împăratul Irod Îl iubea pe Sf. Ioan Botezătorul, dar pentru că se jurase dansatoarei Salomeea care l-a distrat atât de bine pe el și pe invitații lui că-i va da orice-i va cere, chiar și jumătate de Împărăție, iar aceea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
dar pentru că se jurase dansatoarei Salomeea care l-a distrat atât de bine pe el și pe invitații lui că-i va da orice-i va cere, chiar și jumătate de Împărăție, iar aceea a cerut Capul Sf. Ioan Botezătorul, Irod a săvârșit nelegiuirea. A făcut aceasta din mândrie și din prea multul vin pe care-l băuse. Nu se aștepta să-i ceară Capul Sfântului, dar putea să-și calce jurământul și ar fi fost foarte bine să și-l
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Cine oare nu ar plânge? Și ucenicii au luat Să vegheze i-a rugat! Și Întuneric s-a lăsat, O ceată de mișei Și cu Iuda Între ei L-au luat atunci cu ei Toată noaptea L-au purtat La Irod și la Pilat! Cu minciuni și viclenii Până zorii se ivi Planuri negre plănuiră Cu gând rău, ticăloșit Să fie și Răstignit! Vineri mincinoșii spuneau mereu Că a făcut Iisus mult rău Iar acum să plătească Și strigau: Să-L
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
sărutat Vidavii toți năvălesc Pe Iisus toți trântesc Mâinile le-ncătușează Și Îl duc cu mare pază Pe la Ana și Caiafa Cu palmele Îl lovesc Dară vină nu-i găsesc Îl duc la Pilat din Pont Și de-acolo la Irod Și-L hulesc, și-L Îmbrâncesc. Și strigă jurând de rău Piară omu-acesta rău Că se face Dumnezeu Și-ntr-a-noastră Lege mare Vrea să facă strâmtoare Servitorii făr’ de minte Îl dezbracă din veșminte Și cu biciul Îl lovesc Până când Îl
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
zis: Bucură-te și L-a sărutat! Domnul i-a zis: Iuda vinzi tu pe Fiul Omului! Cu o sărutare? Și acea ceată de oameni L-a legat și L-a dus la Împărat. Toată noaptea L-au purtat la Irod, la Pilat și la Caiafa. Tot timpul căutau mărturii mincinoase și n-au Întârziat să apară. Acei oameni care leau făcut numai bine Domnul Iisus, acum s-au Întors Împotriva Lui. Ce schimbător e omul dar și viclean uneori. Dar
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Nicodim un mormânt pentru el când avea să aibă nevoie pentru el. Așa că era nou mormântul și i L-a dat să-L Îngroape pe Domnul Iisus În el. Și cum știm că au pecetluit și păzit mormântul ostașii lui Irod. Dar Baraba tot prin văgăuni din apropiere și tupilat urmărea și așa era fugar și tâlhar. Dar conștiința nu-l lăsa În pace, Îl mustra. Așa că urmărea și după miezul nopții a venit o adiere caldă de vânt răspândind miros
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
prin scrierile lor împânzeau învățături otrăvitoare. Alta a fost însă soarta adversarilor. Aceștia cu cât s-au ridicat mai aprig cu atâta au avut o cădere mai dureroasă. Istoria ne este martoră: Ariu a crăpat când era purtat în triumf; Irod, ucigătorul Pruncilor Nevinovați, a fost mâncat de viermi pe când trăia încă; Neron a fost străpuns de sabia slugii sale; Dioclețian, înainte de a muri s-a umflat iar limba i-a fost mâncată de viermi; Foție a murit în închisoare; Luther
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
asta e o simplă ipoteză a mea; o ipoteză pe care am construit-o poate mai mult cu inima decât cu inteligența... Se va găsi vreun savant sau vreun cugetător care s-o iee în cercetare și s-o verifice? "Irozii" Mă gândeam mai demult să vorbesc despre întâmplarea aceasta. Două împrejurări m-au făcut să-mi amintesc de lucrurile îndepărtate la care m-am oprit: apariția romanului "Adela", delicata lucrare a d-lui Ibrăileanu și aniversarea a 30 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
urmează, în afară de povestitor, sunt tocmai regretatul Prasin și eminentul critic de la Iași, d. Ibrăileanu. La sfârșitul anului 1901, Prasin și cu mine am avut ciudata fantezie de a scrie o revistă o revistă de teatru pe care am intitulat-o "Irozii" și pe care am semnat-o cu pseudonimul "Mordax" (în forma "Mor-dax" pentru ca să se vadă că eram doi autori, ca frații Goncourt, ca alzacienii Erckmann și Chatrian sau ca mai târziu Anghel și Iosif). Pe atunci, genul acesta, ușor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că eram doi autori, ca frații Goncourt, ca alzacienii Erckmann și Chatrian sau ca mai târziu Anghel și Iosif). Pe atunci, genul acesta, ușor și nepretențios, n-avea încă voga și căutarea la care a ajuns astăzi. De la "Nazat" până la "Irozii" noștri, el nu numai că nu realizase nici un progres, dar aproape că nu mai fusese luat în seamă. "Irozii" aveau deci șansa de a apărea ca un lucru nou, relativ nou; și cum, prin conținut, aveau și pretenția de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Pe atunci, genul acesta, ușor și nepretențios, n-avea încă voga și căutarea la care a ajuns astăzi. De la "Nazat" până la "Irozii" noștri, el nu numai că nu realizase nici un progres, dar aproape că nu mai fusese luat în seamă. "Irozii" aveau deci șansa de a apărea ca un lucru nou, relativ nou; și cum, prin conținut, aveau și pretenția de a fi un fel de satiră socială și politică, foarte actuală (asta se înțelege de la sine) și foarte locală (asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
azi n-are mai multe; adică n-are teatre permanente particulare. Dar azi cel puțin, s-ar putea oricând organiza, pe alte scene, spectacole deosebite ale Naționalului; pe când atunci acest lucru era aproape o imposibilitate. Așa că, pentru a face ca "Irozii" noștri să apară în lumina rampei, ne-am adresat Teatrului Național. La câteva săptămâni după aceasta, președintele comitetului teatral și primar al orașului, Constantin Penescu, ne face cunoscut, printr-o adresă, la care cred că ne așteptam, că lucrarea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sigur că astăzi i s-ar obiecta, dimpotrivă, că nu are destul... piper. Cum se schimbă lucrurile!) Noi știam bine însă că unul din principalele și mai ales realele motive pe care se baza hotărârea comitetului îl constituia faptul că "Irozii" atacau politica guvernului liberal și ridiculizau pe marii bărbați de stat ai timpului, Pe Mitiță Sturza, bunăoară, pe care-l designam sub numele de Scuza (făcând astfel aluzie la atitudinea lui în politica externă), pe Haret, căruia în revistă îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aceste relații și aceste sentimente, încât cred că pot trece peste grija care, în alte împrejurări, m-ar reține de a le aduce la lumină. "Mi-ați făcut onoarea să supuneți aprecierei mele revista d-lor Prasin și Herovanu (Mor-Dax) "Irozii". Mă grăbesc să declar din capul locului că aș fi fost mai bucuros ca această onoare să nu-mi revină mie, pentru că nu sunt sigur că atitudinea mea va fi pricepută clar și nu va fi socotită ca isvorâtă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care a vroit să zugrăvească așa ceva. Eu cred că dacă ai găsit esențialul d-lui P.P. Carp (care ar fi "ridicolul", "grandomania") și ai talentul să-l zugrăvești, n-ai nevoie să pui eticheta: Petrache Crap. Închipuiți-vă acum că "Irozii" se joacă la Teatrul întreținut de toți cetățenii. Este evident că cetățenii insultați în piesă nu vor admira; piesa va fi un motiv de disensiune, nu va fi artă căci nu vor putea admira "deux". Apoi cetățenii în chestie vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lucru, care se cheamă talent? Cred aproape de prisos, căci, după cât observ, lucrul acesta de o bucată de vreme, și mai cu seamă în... teatru, e socotit ca ceva absolut indiferent. Totuși nu pot trece peste plăzmuirea numelui unui personaj din "Irozii", Curba lui Tabet, care, cum ne explică d-nii Mor-Dax, a consta în următoarele: Tabet e ministrul care a făcut curba reducerilor etc., etc., adică d. Haret. Curba e... dar vedeți, e clar!... e curba reducerilor, Curba lui Tabet e curba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în el, mă reduce la o adevărată stare de umilință), la pag. 176, frumosul "Monument al cavaleriei" din fața grădinei publice e atribuit unui Georgescu-Bârlad, care nu există, în loc de a recunoaște (cum, o știe toată lumea) că autorul său e sculptorul Dimitriu-Bârlad. * "Irozii" (pag. 191-198). Capitolul acesta era cules și tipărit, când am aflat că cel de care e vorba în el a încetat de a mai gândi și suferi. Ibrăileanu, de altfel, nu e singurul dintre cei al căror nume figurează în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]