4,886 matches
-
răspundea. Dovezile erau apoi întoarse și pe o parte, și pe alta, reduse la absurd și luate drept ipoteze pentru tot felul de demonstrații ulterioare. Acum ai atâtea dovezi, îi crezi? Dan coborî privirea, nu îi suporta bretonul recalcitrant și ironic. Până nu vedea cu ochii lui, nu se putea convinge, asta era singura lui certitudine. Urmărise atent majoritatea reportajelor, interviurilor și înregistrărilor în direct și tot nu putea crede. La scurt timp, apăru cel de-al doilea anunț, care, într-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cea de rinichi. Se trezi cu dureri mari, senzație de vomă și febră. I se făcu milă de el însuși și în același timp îi fu teamă că nu va supraviețui. Asistentele treceau prin fața patului său, îi zâmbeau tandru sau ironic, îi luau temperatura, notau ceva în fișa medicală și dispăreau în lumea reală, cea plină de bani și bilete. El rămânea întins, cu o incizie cât toate zilele, și aștepta să-și revină, doar pentru o altă operație. — Luis e
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să arate că nu-i pasă, că ieri nu l-a afectat deloc. Îl enerva să arate celorlalți numai ce vor să vadă și mai nimic din ceea ce era de fapt, însă așa era scutit de întrebări stânjenitoare sau comentarii ironice, și toată lumea va fi mulțumită că viața lui decurge conform programului. Parcă ar fi folosit unul din citatele prețioase culese de prin romanele siropoase citite de vânzătoarele și coafezele care vor să treacă drept intelectuale și citesc ca să-și omoare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cum va arăta noua noastră casă? - Când, dragule, să merg acolo, toată ziua sunt la serviciu, acasă mă așteaptă copilul. E atâta treabă! Dar voi merge într-o zi, sunt și eu curioasă în ce palat o să locuim! - Nu fi ironică! E departe de ceea ce se cheamă palat. Dar va fi o casă locuibilă, cu toate disponibilitățile în care să te simți stăpână cu adevărat! - Aici, la părinții mei... nu continuă, dar se subînțelegea că nu se simțea în largul lui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu are audiența ce s-ar fi cuvenit și replică: - Poate ar trebui să ne culcăm, e deja ora unu și ceva... aproape... - E chiar două și... Pari a fi foarte obosit! - Să știi că nu trebuie să fii neapărat ironică. Sunt! Cvartalul acesta de locuințe mi-a dat foarte multă bătaie de cap. - Știu, dragule, știu, du te și fă nani și visează frumos că vin și eu acușica lângă tine. Dură doar câteva minute. Când ajunse ea în dormitor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
persistența unor atare expresii! Poate că fața mea nu trebuia să se elibereze de aceste tentații decât în moarte. Abia atunci, în sfârșit, și-ar găsi aparența naturală? Dar, chiar și în acest ultim stadiu, aspectele pe care voinței mele ironice îi plăcuse totdeauna să le imprime trăsăturilor mele n-ar fi făcut să subziste semnul lor veșnic? În orice caz, tocmai înțelegeam de ce eram capabil. Devenisem conștient de capacitățile mele. Dintr-odată, am izbucnit în râs. Ce râs sacadat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Iordache Însă, uluiește pînă și pe cititorul nedus la biserică...E un apogeu al alcoolismului, acest volum ; un monument de sinceritate ...vicioasă ; un racord timp trăit / timp povestit, rar descoperit În literatură. Și mai există, În Moscova-Petușki, o inega labil/ironică Înșiruire de băuturi posibile & imposibile, de melanjuri sfinte și păgîne, de cocteiluri permise & diabolice, de fantezii gratuite și sclipiri alchimice, a căror traducere sigur că nu a fost ușoară ; există o voluptate a degustării, În plan real ; dar și una
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
naș fi de acord nici cu citatul din Marian Popa, după care „ Venturiano, Trahanache, Pristanda, Tipătescu sunt parodii ale unor comportamente sociale ”; ei sunt reali, ei sunt prototipul, modelul, nu parodia modelului ; sau :” Îl vedem pe Tipătescu capabil de atitudine ironică, pentru că ironia presupune o oarecare inteligență și un anume grad de instrucție ” ( afirmația e corectă doar În ultima ei parte : du pă părerea noastră, prefectul nu e prea inteligent, din mo ment ce-i trimite o scrisoare soției prietenului, cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mână, că era corent", se dezvinovățește cu un aer jignit brunetul. "Si, p-ormă, se? Că doar e aproape zese. Oamenii cumsăcade e trezi dăza la ora asta." Tanti se mulțumește să-i arunce doar o privire severă cu nuanțe ironice și nu mai comentează. Se uită lung prin odaie și tresare: "Bă, Vijulie, ia fi a'ent aci!". "Ă?", emite nenea căscând ochii la ea cu un aer tâmp și cu atât mai dezinvolt. "Profesoru' nu și-a luat geanta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
luat-o pe altă pantă decât își dorise ea și se întreabă încruntată: Da' ce vorbim noi dă maimuțe?". "Io vorbesc? Tu tot 'iceai dă frizeria aia dă câini, un' le fase freza la pisisi." "La pisisi", îl imită ea ironică. Continuă cu arțag: "Aoleo! M-ai înnebunit dă cap, zău! Io ziceam dă coana Ivenița, săraca, dă a fost la o mânăstire și mi-a adus și mie nițică apă sfințită. Întotdeauna mi-aduce, știi?". Nu, nu stiam. Si? Se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
te poftesc!" Hopa! Parafrazându-l pe Lenin: iată, tovarăși, cum se trezește conștiința pentru sine a individei. Și încă rău de tot. Dorinel se cam blocase dinaintea replicii ei. Iarăși ședea și cugeta. Rezultatul acestei acțiuni temerare se concretiză în ironicul: "Ete scârț!" Dar Țonți avea personalitate și ținea să și-o afirme cât mai tranșant: "Niciun "ete scârț". Mai subțire, da? De acu' vorbești cu Țonți, nu cu un gândac ca orișicare altu'." Aș fi jurat că Dorinel s-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o bage la cap. I se părea că sună coolișor de tot. O repetă de câteva ori, în timp ce urca spre biroul lui: "Teichitizi, teichitizi, teichitizi..." Înainte să răsucească cheia în broască, renunță la repetiție și își zise cu un zâmbet ironic: Auzi la el ce să vaietă. Mi-o ajunge și mie cât alerg și cât mă zbat! Să mori tu, baros'? Uite, cin'zej dă mii de euroi e pană la pălărie pentru un baștan ca el. Nici nu să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Nu am prejudecăți. Am emoții. Oricum, contele nu are emoții. Dacă chiar vrei să știi, și d-ta figurezi pe lista lui neagră. Vei urma nu peste mult timp, la eșafod. Vrei să ajungi la eșafod? Pronunța cuvântul eșafod exagerat, ironic, cântat și teatral, ca și cum ar fi vrut, așezat într-un genunchi ca la o declarație romantică, de dragoste, să facă vocalize) Povești. Cu dovezi: înregistrări. Nu înregistrări. Comori. Așa că fă, domnul meu, ce-ți dictează vremurile... Hai să plecăm. A
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și alte persoane. Gerard nu mai suporta apelativul castelane, nu numai pentru că abandonaseră lucrul la piesă, dar și pentru că îi amintea de clipe fericite când, odată cu descoperirea personajului Mihai de Giulești, o descoperise și pe Iozefina. Nu mai suporta adresarea ironică, mai ales în aceste condiții când, găsită cu Valy, Iozefina își adună ostentativ desuurile, fără să le ascundă definitiv, dând în același timp, senzația că pe sub fusta destul de lărguță, de mohair, ar fi goală pușcă și când fețele amândurora ascundeau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
am promis că o să dau câteva explicații despre Lupus, pentru că nu vreau să rămân cu datorii. Despre Lupus ar fi multe de scris, dar eu am să mă rezum doar la ce este mai important, explicând totul într-un mod ironic. În principiu, această boală este mai ciudată (misterioasă) cu o dereglare la nivel genetico-informațional al sistemului imunitar, sistemul imunitar în cazul lupus-ului, nu-și recunoaște propriul organism, nu deosebește corpul pe care trebuie să-l apere de alți factori
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cu prosoapele și cu periuțele de dinți În mână. Unii tropăiau mărunt. Alții căscau. Un pletos cu ochelari rotunzi, stând turcește pe o servantă, Îngâna un cântec la chitară: Imagine all the people... Pe fața Împăratului se crăpă un zâmbet ironic. „Englezii ăștia! Visează la coaliții și la blocade, dar când e vorba de luptă, nu-s buni de nimic“. Se uită Îngrijorat spre pendulă și de-abia atunci sesiză că era 8 și 23, așa că, scoțându-și pieptul Înainte, ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
luni dimineață deja toate agențiile de presă anunțau că denumirea oficială a bolii era Maladia Portofino Beach, după numele unui cunoscut constructor de mingi pentru plajă. Mulți dintre cei supuși atacului bacteriologic au căutat, iar asta ar putea părea ceva ironic, dacă n-am folosi modul figurat de exprimare, atât de necesar În astfel de situații, să se bage pe sub pielea atacatorilor. Oare, Întreb onorata comisie și pe respectabilii mei colegi, bolilor nu li se spune și „afecțiuni“? Nu există, poate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În care o sticlă de vodcă mă cufundase cu un număr nedefinit de ore În urmă...“ Ca lovit În moalele capului, m-am sprijinit de zid. Am stat așa câteva secunde bune. Oamenii treceau pe lângă mine și-mi aruncau priviri ironice. O fată m-a ocolit grijuliu pe la bordură. Nu departe, se afla poarta masivă, din lemn, a clădirii. Am apăsat pe clanță și am deschis-o. Înăuntru, În ciuda tuturor dovezilor pe care bunul-simț mi le fluturase zile În șir În fața
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
neagră care absoarbe toate energiile pozitive ale oamenilor, ale lumii întregi". Din acest unghi de vedere, romanul Adio, Europa! al lui I. D. Sîrbu se apropie de Arhipelagul Gulag al lui Soljenițîn, adăugînd la descrierea Gulagului autohton o perspectivă speculativă și ironică, precum o examinare din interior a ororii politice și o condamnare a ei în stilistică pamfletară. Care este antidotul cel mai eficace al acestei spaime generalizate, dezumanizante? Nu poate fi decît luciditatea, care, fixînd fenomenele în parametrii lor reali, asigură
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
ziariștii. "A stat de vorbă" cred că e mult spus: s-a așezat, pur și simplu, țărănește, direct pe treptele casei, s-a lăsat fotografiată și a răspuns întrebărilor. A răspuns, probabil, într-un stil derutant, amestecând tăcerile cu zâmbetul ironic, integrând unui monolog fără sfârșit întâmplătoarele propoziții ale celor din jur. Copleșită de buchetele de flori, lăsa impresia unei ființe care participa la un spectacol ce n-o privea direct. Doar politețea și simțul datoriei au făcut-o să stea
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
nici nu poate fi vorba de a marca infinitele variații individuale, dar chiar valorile validate social se schimbă în timp, odată cu modelele intelectuale dominante. Dicționarele pot indica această valoare, în cazuri extreme, bine consolidate, prin etichete de tipul "depreciativ", "peiorativ", "ironic" etc.; mai des, o sugerează prin modul în care este formulată definiția. Unele cuvinte sînt intrinsec evaluative (bun, rău; frumusețe; a se urîți); altele asociază unui sens descriptiv obiectiv o evaluare care provine din sistemul cognitiv și cultural, din asumpțiunile
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
întrebare. I-am răspuns: "Pierre, scriitori iau deseori tot felul de detalii și fac un patchwork așa că cele pe care le-ați văzut în comerț. Și de la Dvs. am luat trăsăturile eroice ale personajului meu." Mi-a raspuns pe jumătate ironic " Sper că nu pe cele erotice" (n.tr. personajul este un performeur erotic remarcabil). Superb! Îl cunosc de pește treizeci de ani si il stimez, țin la el și mi-am dat seama imediat ce l-am cunoscut că, dacă ar
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
vinde ca o telenovelă de succes spectatorului captiv care, deși discreditează genul, intră pe nesimțite în convenția lui. Sinceritatea nu este decît un alt chip al înșelăciunii, al histrionului și farmecul filmului regizat de Steve Buscemi stă atît în vizitarea ironică a locurilor comune ale melodramei, cît și în repunerea ei în scenă pornind tocmai de la caricaturizarea lor. Este și ceea ce-l apropie de Closer (Ispita, 2004) lui Mike Nichols după piesa omonimă a lui Patrick Marber, unde relațiile se dovedesc
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
bîntuită de „tranziție“ dintr-un bloc la Bacău. Dacă exclud pasajele fantastico metafizice din ascensor (m-au convins mai puțin), dau peste personaje caragialești tratate cu umor, firește, dar, În același timp, transfigurate de Îngăduitoarea afecțiune a autorului. O duioșie ironică dînd parcă dreptate lui Steinhardt, care propunea sub pseudonim, Într-o revistă de exil, o interpretare anticonformistă, paradoxală, greu acceptabilă, scăldată În bunătate, a finalului din Scrisoarea pierdută. Caragiale blînd, Îți Închipui? Admirația - un dar rarisim În literatura română Monica
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
indulgent, mai Închide ochii, mai lasă de la el, vorba unui personaj, Dumnezeul românilor dă totul și nu cere nimic. MANUELA GOLEA, În ziarul Ziua, 27 iunie 2001 Dezlănțuit parodic și deopotrivă tandru, fără nimic sfînt, Însă mereu Înfiorat de adierea ironică a misterului divin, romanul Simion Liftnicul de Petru Cimpoeșu aduce În proza românească de după 1989 o prospețime aproape neverosimilă de ton și viziune. O prospețime dublată, Încă și mai neverosimil, de seninătate. MIRCEA IORGULESCU, Viața la români, după Evenimente, În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]