9,120 matches
-
un protest la fel de puternic împotriva compromisului, împotriva oricărui pact social necondiționat. Și atunci trebuie identificate coordonatele autenticității teribile a textelor poetei. Biografismul pe care și l-au adjudecat mulți poeți ai perioadei capătă la Mariana Marin un accent complet diferit. Ironia (din biografismul altor optzeciști) este înlocuită de duritate în stare pură. "Felia de viață" nu mai este programatică - nu mai avem de-a face cu un pact metonimic: "felie" pentru întreg. Ar fi vorba mai mult despre o aducere la
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
bine de douăzeci de ani cumplita infirmitate a soțului ei, în fața căreia majoritatea infirmierelor de profesie au dat înapoi. Pentru această răbdare și devotament, Șerban a recompensat-o printr-o infidelitate permanentă. Ceea ce n-o oprea pe soacra mea - ce ironie - să spună: nu-i deloc frumoasă, sărmana Catrina, și așa de sălbatică, îl ține pe micul meu Șerban încuiat la Miclăușeni! Pe el care iubește atât societatea! Deloc frumoasă, cert, dar cu rasă, soția lui Șerban. După ce și-a ajutat
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
1992 în SUA, publicată în 1997 și la noi, care cuprinde și controversatul eseu despre episodul legionar, de tinerețe, al lui Mircea Eliade. Numește jurnalul semnat de Alice Voinescu Jurnalul unei ființe rare. Adaugă la obiectivitatea obișnuită o doză de ironie atunci cînd realizatorul unei ediții se contaminează nepermis de ideile autorului și se transformă într-un apărător necritic al acestuia, fie că este vorba de scrierile cu evident caracter reacționar, retrograd chiar și la publicarea din 1910, semnate de Aurel
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
pe undeva. aud cariile nopții săpînd galerii de rumeguș în șifonierul tatei. [...] lingurița de alpaca în paharul cu apă. ș..ț căpcăunul cu fruntea în perna mea". în locul semnificației visului este împinsă în față forma "populară" de interpretare, cu o ironie rece care trădează neîncrederea în posibilitatea de a face inteligibil un tărîm al celor mai ascunse obsesii și (cameleonice) spaime: "luni înseamnă iubire, marți declarație de dragoste, miercuri trădare, joi cadou, vineri lacrimi, sîmbătă bucurie, duminică onoare". Secvențele onirice din
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
ascuns sub aripi de înger; "te odihneai lîngă berregata sîngerîndă a toamnei/ pasăre țintind o spînzurătoare/ vinovat cu față de înger" - Pasăre țintind o spînzurătoare). Singurele poeme reușite sînt cele în care Florica Madritsch Marin își descoperă resursele de cinism și ironie și renunță la metaforismul pretențios și păgubos: "lumea stă răsturnată pe spate ca un gîndac și dă neputincioasă/ din picioare/ ne mai scuipăm din cînd în cînd cîte o amintire, încerecînd/ să ne eliberăm de ceea ce am fost/ ne mai
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
golul. Astfel lirismul pare a se răzbuna pe lume ca și pe sine, printr-un discurs sado-masochist. Golul ontologic pare a fi ținta sa urmărită prin intermediul unui gol poetic ce se realizează prin practicile antipoetice ale prozaismului, anecdotei, descrierii neutrale, ironiei, sarcasmului. E o dezabuzare cvasigenerală, o "cădere" într-o zonă în care creația se măsoară, paradoxal, prin factorii care o limitează, o reduc, o compromit. Dar versurile Irinei Mavrodin își îngăduie a urma un traseu contrar. D-sa își asumă
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
integral vocația. E o țîșnire intermitentă a lui Ariel peste uneltele sobre ale atelierului critic. Căci raționalismul lui C. Regman nu se arată ca unul excesiv, intolerant, ci permeabil la sensibilitate și gust, dispus a coopera cu fantezia. Poate că ironia criticului e similară cu cea a unui bard care-și disimulează cu ajutorul său emoția. Nu altminteri decît un poet ce se poate testa, îndeobște, pe spații mici (sinteza, clamată ostentativ de unii confrați, nefiind un apanaj al spațiului tipografic amplu
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
în scris, Perpessicius - lavaliera, iar continuatorii lor - giumbușlucurile". Concomitent cu acest "impresionism" vinovat în ochii unora tocmai prin frăgezimea sa care derivă din talent, Cornel Regman poate fi socotit și un precursor al discursului ludic, debutonat, nutrit din belșug cu ironie, al comentatorilor (de literatură și nu numai) din promoțiile cele mai tinere. Efervescența și neastîmpărul de sorginte poporană săvîrșesc astfel o tranziție în actualitatea ultimă, precum printr-un conductor de electricitate "spirituală", Păcală se apropie, prin intermediul lui Cornel Regman, de
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
uneori cade într-un supărător naționalism altfel bine temperat, pr. prof. Buga pătrunde în esența "conflictului" și, ajutat de un stil spumos, formulează idei care captivează și entuziasmează. Fără a abandona rigoarea religioasă, scrie cu un inteligent umor și cu ironie adevărate pamflete. Câteva secvențe sunt de o forță extraordinară, autorul dezvăluindu-se un bun cunoscător al literaturii de la Lucian din Samosata la Umberto Eco. Călătorind mult și cunoscând oameni și fețe bisericești din toată lumea, pr. prof. Buga reușește să se
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
mondial. Nu deschideai ziar fără să dai de tiluri ce aminteau că noi, și nu Hollywood-ul, suntem patria lui Dracula: Românii vor executa sentința de condamnare la moarte a fotbalului maghiar"; �Matyus e chiulangiu, iar Sebõk e bețiv!" (ca o ironie a sorții, tocmai �bețivul" Matyus era cât pe ce să scuture de două-trei ori plasa �abstinenților" valahi); Victorie ucigașă a Naționalei" și alte delicatețuri de neuitat, ca-ntre vecini. Totul culminând, firește, cu declarația prostească a antrenorului Hagi: Vom băga
Ungurii, pokemonii României by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15866_a_17191]
-
aduce gravitate în tonul poetei, dar și sarcasm față de formulele forțat-optimiste: "treci înfiorat de libertate/ din viață în moarte din viață în moarte./ ce bine ce boierește în lumea ta/ interioară se trăiește!". Și tocmai poemele acestea lungi, care întorc ironia în absurd, care resping/ iubesc lumea aceasta imperfectă, dulci-amare, smulg volumului cîteva tristeți în blancurile de la capătul rîndurilor. Mariana Codruț - Blanc, Editura Vinea, Colecția OrfEu, București, 2000, 80 p., f.p. Revista, o antologie internațională de poezie și proză scurtă contemporană
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
pe ascuns versuri, dar îmi era rușine să recunosc, ca și cum ar fi fost vorba de o boală rușinoasă. Spre sfârșitul școlii însă, pe când ne pregăteam pentru bacalaureat, mă dădusem bătut. Colegii mei mă declaraseră poetul școlii, nu fără o anume ironie, de ce mă temeam mai mult. Așa cum se zice: leneșul școlii, trântorul școlii. Era ca și cum aș fi ieșit din rândul normal al elevilor. * * * Pe urmă, veni războiul. Urmară cursurile de la Facultatea de litere și filosofie, cu Vianu, Ralea, Gusti, Vulcănescu, Mircea
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
această propunere. Ambasadorul român așteaptă acum un răspuns în această privință și din partea lui Traian Băsescu, răspuns care, teoretic, nu poate fi decât afirmativ. Am avut prilejul să stau de vorbă cu Emil Ghițulescu și l-am întrebat, cu o ironie mecanică, dacă schimburile comerciale dintre România și Pakistan au crescut în urma acestui eveniment cultural de răsunet. Spre surprinderea mea, ambasadorul român a răspuns: Da, au crescut. Pakistanezii sunt foarte sensibili la acest mod de a dialoga. România a devenit interesantă
Strada Eminescu din Islamabad by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15898_a_17223]
-
ne gîndim, de pildă, la Decameronul lui Boccaccio), astfel de situații limită fiind adeseori alese ca pretexte pentru declanșarea resorturilor imaginative. Și tot ceea ce poate constitui pretext pentru punerea în funcțiune a mecanismelor fabulației este tematizat, parodic sau doar cu ironie blîndă, de un prozator hiperlucid, conștient pe deplin de procedeele pe care le folosește. Iar lucrurile nici nu ar putea sta altfel dacă ne gîndim că avem de-a face cu un romancier-semiotician, profesor de teorie literară, abil cunoscător al
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
sînt preferate din interior, intrînd în concurență cu interpretarea tradițională - predominant exterioară - în termeni comerciali. Zona lexicului comercial - marfă, client - nu lipsește nici în interior, mai ales din perspectiva proxenetismului; conceptul de a (se) vinde rămîne însă unul strict exterior. Ironia limbajului muncii e de obicei preferată și de jurnaliștii care descriu fenomenul: "Fetele sînt pe "servici" sub privirile atente ale "peștilor"" (RL 870, 1993, 9). Principalele expresii citate nu par totuși a fi strict legate de prostituție: le întîlnim și
Producție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15935_a_17260]
-
a fost de curând tradus și în românește, într-o ediție selectivă, de Sorin Mărculescu. Ca și primul jurnal, cel de-al doilea s-a bucurat de un succes răsunător. Nici nu-i greu de înțeles de ce. Concepute cu multă ironie (sau uneori numai cu umor), luând în antrepriză viața măruntă, cotidiană, cu o erudiție egalată doar de relaxarea din ton, pastișele lui Eco sunt, s-ar zice, un soi de vehicule (de lux!) între Academie și cafenea. Observațiile bonome, dar
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
de trei... Și, probabil, tot atîtea dificultăți, impedimente. Nu am nici o competență în această materie, dar mă întreb dacă cei care o au, cel puțin pe hîrtie, fac ceva... Probabil că, mai degrabă nu! În La Revoluția Română scrieți, cu ironie, că vă îndepliniți o datorie față de țară, descriind formele pe care le-a luat Revoluția Română la New York. Și, totuși, ce obligații are un scriitor față de țara lui? Cu ironie, probabil că aveți dreptate! Cartea trebuie citită ca literatură și
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
că, mai degrabă nu! În La Revoluția Română scrieți, cu ironie, că vă îndepliniți o datorie față de țară, descriind formele pe care le-a luat Revoluția Română la New York. Și, totuși, ce obligații are un scriitor față de țara lui? Cu ironie, probabil că aveți dreptate! Cartea trebuie citită ca literatură și nu ca o cronică... Altfel, ar trebui să răspund atîtor reproșuri sau "urecheli" penibile, ce mi-au fost adresate aici, unde trăiesc, chiar de către literați care nu mai știu să
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
își mărturisește clar neîncrederea în șansele lărgirii UE) Istoric de formație, Judt cunoaște bine problemele Europei Centrale și unele dintre temele comune celor patru seminare sunt discutate de directorul Institutului Remarque cu multă înțelegere - e vorba în primul rând de ironia așa-zis istorică, esențială în literatura celei de-a treia Europe, obsesia autodefinirii-culturale și politice (un bun exemplu ar fi Europa natală al lui Czeslaw Milosz), dezavantajul de a fi fost ultimele națiuni formate pe continent, pe urmele unui imperiu
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
de producții cvasi-asemănătoare prin subiect mai mult și mai puțin prin tehnologie, Final Fantasy beneficiază de atuul unei metafore de gradul III. Pe Terra anului 2065 există zone libere și zone închise căci rasa umană este cotropită de... aliens. Dar - ironie a sorții - pe ecran evoluează în chip de oameni niște impecabile păpuși umanoide, creații digitale care substituie actorii! Conform unei discrete campanii de impunere a... matriarhatului, protagonista este o tînără savantă avînd trăsăturile cunoscutului personaj nipon de desene animate Heidi
Reciclări... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15926_a_17251]
-
Dumnezeu". Al. Cistelecan își învinge rezervele și chiar maliția cînd comentează volumele lui Alexandru Lungu, Ion Horea, Dan Damaschin, Ilie Constantin. Nu-și ascunde nici preferința pentru Ion Pillat sau Lucian Blaga, uimindu-i poate pe cei obișnuiți doar cu ironia și intransigența sa. Ierarhizarea poeziei conform "top"-ului propus se dovedește, prin imaginea coerentă a unei perioade literare, oglindite la "vîrf", un pariu cîștigat, chiar dacă acesta a început, după spusele autorului, prin a fi "pe jumătate grav, pe jumătate serios
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
Grigurcu Spre deosebire de majoritatea poeților noștri născuți în anii '50, atrași de ludic, de zeflemea, de o deriziune în raport cu solemnitatea temelor existențiale (al cărei revers pozitiv ar trebui să-l constituie cultul realiilor umile, neglijate însă în temeiul cinismului conținut în ironie), Dan Damaschin rămîne străjer neînfricat - pe înaltul platou al marilor întrebări ale ființei și al retoricii grave, tensionate, în care se toarnă acestea în chip consacrat. Astfel, el continuă tradiția unor Blaga, Arghezi, Voiculescu, Philippide, de "căutare a absolutului", prin
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
E drept, printre în înșiruirea de clișee, germanul K. scapă și informații de "interes documentar". Cea mai importantă a devenit, fără voia sau știrea autorului, basmul de la care a pornit Eminescu. Și, pentru a fi pe placul epocii, rigoarea, diplomația, ironia, tonul superior, scrupulozitatea notării anumitor detalii din jurnalul germanului nu pot purta decât o singură etichetă: nemțească. Richard Kunisch - București și Stambul. Schițe din Ungaria, România și Turcia; trad. din germană, prefață și note - Viorica Nișcov, Ed. Saeculum I.O.
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
susținută prin evocarea maiorescianismului căruia cultura română îi datorează teoria (și actul) disociației valorilor. Fără să fie numit, e apărat cel care (poate Blaga, poate Lovinescu) a dărâmat idoli artificiali, "personaje tabu ale arenei noastre publice", atrăgându-și oprobriul lor. Ironia își face rolul luându-și mereu ca țintă "nemuritorii". Apare și aici o nuanță ce nu și-a pierdut actualitatea pentru vremea noastră când blamul contra valorii, stânjenitoare pentru mediocrii gălăgioși, pare să fie unica atitudine: "Dar blamul nu se
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
Îi lipsește totuși textul programatic, manifestul. El trebuie să împace aceste două dimensiuni discursive, aparent contradictorii. Altfel, literatura sa riscă să devină insuportabil de "ușoară". O parabolă precum cea a ceasornicarului trebuie să conțină antidotul la "simbol", la "simbolizare": adică ironie, puțin contrapunct sau un manifest premergător (cu astfel de inițiative Calvino își însoțește ficțiunile sale "pure", nu le lasă de izbeliște). Fără acest baraj, lucrurile se complică. Alexandru Ecovoiu rămîne complet "neangajat". El nu încearcă să-și mobilizeze cititorii. Parabola
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]