1,368 matches
-
elaborarea științifică a vreunei direcții teoretice, cât și pentru asimilarea celor propuse de unii din iluștrii săi congeneri. În prefața volumului Ars poetica, Ilie Guțan sublinia dificultatea cuprinderii și interpretării artei poetice argheziene atâta timp cât poetul însuși "nu a pregetat [...] să ironizeze acid ambiția speculativă a unor confrați de a vârî în rețete inefabilul". De asemenea, criticul sibian remarca lipsa oricărei "intenții normative" la un poet "convins că exemplaritatea cuiva este unică, irepetabilă, pedagogie pentru repetenți"169. Cu toate acestea, în publicistica
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe care trebuie neapărat să le răstoarne scriitorul. Ceva să umble prin fundul cuvintelor, să le reînsuflețească, să le croiască un destin, să le stăpânească și să le comande". Fie că răspunde unui cititor și colaborator al publicației, fie că ironizează integralismul după ce reprezentanții curentului i-au dedicat un număr întreg al revistei, fie că respinge concepția tolstoiană despre artă sau critică realismul lui Delavrancea, Arghezi își scrie manifestul polemizând explicit. Ofensiva directă, motivată conjunctural, poate fi un bun pretext pentru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
judecată de valoare, cronologia este o axiologie. Refolosirea unei vechituri: "avangarda" Filosofii Progresului din secolul al XIX-lea sunt respinși cu ușurință de minți luminate care totuși îi transpun zi de zi în judecățile lor de gust. Aceiași esteți care ironizează naivitățile iacobine au preluat ca atare metaforele luptei artistice născute în elanul Revoluției franceze (Stendhal, 1824: "Opiniile mele în pictură sunt cele ale extremei stângi"). Duelul Ingres-Delacroix, linie contra culoare, confrunta atunci autoritatea și libertatea, adică Vechiul Regim și Revoluția
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
poeți și italieniști, a mângâia astfel carnea lumii era o injurie adusă Antichității, de care puteau fi în stare numai naturile grosolane și vernaculare precum flamanzii, care nu văd mai departe de nasul lor. Michelangelo, de la înălțimea Idealului, ar fi ironizat această rustică superficialitate septentrională: "Pictura lor reprezintă doar trențe, ziduri, câmpuri verzi, desișuri de arbori, fluvii și poduri, cărora li se spun peisaje, populate de numeroase figuri. Toate acestea, chiar de par frumoase, sunt pictate de fapt fără o idee
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
chiar transsubstanțierea de la distanță a ostiei: o capodoperă fotografică îi deschide calea profanului spre ceea ce este mai profund în om, "partea lui divină". "Arta îl poate ajuta pe om să conștientizeze măreția pe care o ignoră în sine." Au fost ironizate emfaza ministrului culturii și accentele lui de cruciat. Noi să începem prin a saluta ceea ce este admirabil. Malraux nu reducea arta la "artele frumoase" (nici cultura la loisir). Acestea din urmă țineau în Franța, până în 1959, de o subdirecție a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
are timp de dezbateri privind "finalitățile existenței umane", "demnitatea umană", "responsabilitatea"... Ea vrea să fie "obiectivă", dar consideră că obiectivitate există doar atunci când realitatea poate fi tradusă în cifre cu care pot fi făcute calcule... De aceea, cifrocrația ignoră sau ironizează teme care nu pot fi traduse în cifre... Dacă firmele, organizațiile, comunitățile sunt sisteme în care fiecare element contribuie la funcționarea lor, se uită continuu că omul este unul din elemente, iar performanța sistemelor depinde de contribuția lui. În activitățile
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de mititei din cea mai bună pe care am gustat-o vreodată. Ce aveam în furculiță? Un minihamburger! Iată o posibilitate inteligentă de a face concurență modelului standard, anglo-saxon, după părerea multor dâmbovițeni, cam anost. Marele bucătar Ferran Adrià a ironizat creativ celebra tortilla spaniolă adăugând, printre ingrediente, chipsuri procesate industrial în locul cartofilor. Avem, în sugestia precedentă, aceeași ireverență față de model, una care nu încearcă să fie distructivă față de rețeta-mamă, ci doar jucăușă în raport cu glaciațiunea neproductivă a fidelității orbești. Al doilea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
este pregătit, de aceea nu se preocupă de explicarea regulilor de compoziție ale tragediei, fiindcă s-a ocupat Corneille de asta înaintea lui. Cât despre Molière, el rezolvă, pe platou, problemele care îi apar de rezolvat, și, zeflemisind regulile, el ironizează deseori pe seama teoreticienilor. În Avertismentul la Pisălogii, în 1661, fără îndoială că de Corneille, care tocmai își publicase cele Trei Discursuri, își bate el joc astfel: "Scopul meu nu este de a examina acum dacă toate astea ar putea fi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sfârșitul veacului al XIX-lea, ci și pe cea de astăzi, spre deosebire de ineditul și surprinzătorul univers urmuzian, lipsit de corespondent recognoscibil în istoria umanității. În legătură cu acest aspect, nu putem susține până la capăt nici teoria lui Nicolae Balotă, conform căreia Urmuz ironizează realitatea 18, nici observația lui George Pruteanu, care susține că "personajele lui Urmuz trăiesc într-o irealitate perfectă"19, într-o lume imaginară, complementară, printr-o totală ignorare a realității date. Raportul dintre planul creației urmuziene și cel al existenței
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de oracol politic, precum Conu Leonida, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Mitică etc., consumatorii împătimiți de melodrame ca Zița sau ca Victor și Liza din farsa O soacră, au vrednici urmași în mic-burghezii urmuzieni Algazy și Grummer. Cu mijloace particulare, ambii autori ironizează aviditatea pentru pseudocultura de tip gazetăresc, foiletonistic. Balastul, alterarea și saturarea, excrescența, efemeritatea, nonvaloarea sunt mărcile acestei invazii grafologice, sancționată memorabil și definitiv de Caragiale prin frecvent utilizatul termen denigrator de "spanac" și chiar mai drastic de către Urmuz, prin intermediul parabolei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
el se pretează cel mai bine la ironie și șarjă satirică, iar dacă banda desenată europeană antebelică era destinată exclusiv copiilor și le transmitea acestora modelele morale impuse de părinți, cea americană este în același timp contestatară (în Popeye se ironizează tipurile sociale), un mod de expresie nou care a avut succes într-o societate nouă, în care schimbările se realizau atât în banda desenată, cât și prin ea.542 Pierre Lacassin identifica de altfel trei caracteristici esențiale ale benzii desenate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în registru conflictual. Nu sunt singuri însă: cele mai îndrăgite personaje de desene animate intră și ele în acest discurs propagandistic, colosul Warner Bros fiind cel care își pune cele mai cunoscute personaje (Bugs Bunny, Duffy Duck, Porky Pig) să ironizeze și să hărțuiască cel de-al Treilea Reich și Wehrmacht-ul. Efortul este total, activismul obligatoriu, iar în context propagandistic, în banda desenată este deformată atât istoria, mai ales a germanilor, portretizați drept proști, răi și războinici, cât și realitatea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un umor facil, lipsit de stimul intelectual.648 În replică, Kurtzman continuă Mad Magazine 649, care inițial se inspiră din benzile desenate cu super-eroi, dar care cotește apoi spre un umor care amintește de furoarea Fraților Marx, cu teme care ironizează starea de fapt, societatea și personalitățile vremii, un tip de umor mai elitist, mai profund și mai exigent, cu numeroase trimiteri culturale, tip de umor în vogă și astăzi în mass-media culturii populare 650 (după 24 de numere, totuși, publicațiile
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
este invariabil rău și agresiv, ceea ce este vizibil și din punct de vedere fizic; însă există și un fel de rasism "accidental", neintenționat, care recurge la stereotipii și imagini convenționale) și xenofobie (pe lângă germanofobia acută a francezilor, toate națiunile sunt ironizate, chiar dacă doar de dragul pitorescului, ceea ce denotă o "mulțumire de sine" suficientă a francezului mediu).691 Când Franța lui de Gaulle boicota Alianța Nord-Atlantică, își afirma cu îndârjire "superioritatea" culturală justificată prin originea excepțională a poporului francez (discurs magistral analizat de către
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Manga, în care este prezentată lumea marilor companii, cu frustrările, eșecurile și umilințele aferente, exprimate pe un ton sarcastic, deși nu realmente critic. O însemnată parte a benzii desenate nipone prezintă viața elevilor și a studenților într-un mod care ironizează presiunea sistemului japonez de învățământ, constituind principalul canal de escapadă pentru aceștia. În fine, multe titluri sunt editate în scopuri educaționale, care prezintă lecții de matematică, fizică ori mecanisme bursiere, dar și povești biblice ori din istoria Japoniei, beneficiind de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fost o treabă făcută pe fugă. Preotul protestant al Departamentului de Poliție din Los Angeles ne-a dat binecuvântarea, iar slujba s-a ținut în curtea din spate a casei lui Lee Blanchard. Kay a purtat o rochie roz, ca să ironizeze faptul că nu mai este virgină. Eu m-am îmbrăcat în uniforma albastră. Russ Millard mi-a fost cavaler de onoare, iar Harry Sears a fost prezent în calitate de invitat. La început s-a bâlbâit și, pentru prima dată, am remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
urmă, reușesc s-o văd pe Margareta, prietena ei, și mă apropii repede s-o Întreb ce face și cum se simte după vacanță. Margareta e o fată prea inteligentă, ca să nu știe de ce Îi dau târcoale; de aceea, mă ironizează fin, spunându-mi doar ce vrea, ca să mă intrige: „Am fost ieri la plimbare cu E. Nu cred să vină azi la școală!“. De-acum mă interesează numai ce-mi relatează despre E. De ce să nu vină? I s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deodată transformați În personajele unui spectacol mut, ce se joacă acolo În direct și toți sunt doritori să fie de față. Da, devenim actori fără să vrem; ochii celorlalți, ascuțiți, Încordați, penetranți, ne scormonesc, ne sfâșie, ne cântăresc, ne Înfulecă, ironizându-ne, invidiindu-ne, batjocorindu-ne. E o stare Îngrozitoare să te afli așa dezbrăcat de tine Însuți, stângaci și inutil, spionat de curiozitatea nudă a spectatorilor, plină de o cruzime Înfiorătoare. Actorii sunt niște ființe foarte curajoase; ei trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lecției amplifica interesul pe care simțeam că-l are pentru persoana mea. O priveam și eu, dar nu cu acea pierdere de sine cum se Întâmpla cu Marina, ci cu sfială și chiar cu teama de a fi observat și ironizat de ceilalți. Acum nu ne mai ajungea să ne cercetăm doar din ochi; crescusem deja și raza vizuală Își mărise aria de investigație. Eu nu o priveam generic doar fiindcă era de o frumusețe exotică, ci coboram cu privirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În drumul lor spre roman, practica semnificantă, adică, nu e de mirare că cele mai bune pagini le dă Marin Mincu În capitolele teoretice („Un posibil Început de roman“ și „Un posibil sfârșit de roman“), În care naratorul se autosupraveghează, ironizând toate clișeele consacrate ale genului, dând cu tifla cititorului dornic de identificare, de iluzii. Aici, prozatorul izbutește să prindă În aceeași frază fragmentul de real și reflectarea lui simultană În text. Așadar, procesul constituirii propriu-zise a textului. ș...ț Flacăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cel autoreferențial. Jurnalul lui M. conține multe pasaje despre ideea de jurnal și de roman, ivite de-a lungul divagațiilor personajului despre literatură, dar valabile (și) pentru Intermezzo. Asupra vieții și textului, realității și ficțiunii, M. nu Încetează să mediteze. Ironizează Însemnele În care a Înghețat viața cutărei familii presupus nobile („papirusuri, blazoane, sceptre, coroane, diplome, inscripții, medalii, fibule, firmane, devize, decrete, tiare, turbane, steme, sigilii, signature pe tot felul de documente, În toate limbile evropenești și asiatice, mă rog, ș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
când dădea drumul la duș. În baie nu era nici o priză electrică (probabil pentru că toți veneau cu stilistul după ei), așa că Emmy fusese nevoită să-și usuce părul, fără oglindă, la birou. De când venise, fusese tratată cu aroganță, ignorată sau ironizată de personalul hotelului. Și totuși, lucru destul de enervant, nu-și putea alunga sentimentul că ar trebui să se simtă onorată că stă acolo. Așa că stătea cât mai retrasă în hol, citind e-mail-urile pe laptop și savurând un expresso (unul perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și a trebuit să scotocească prin geantă Îndelung după un șervețel. Citise revista Hello!. De două ori. Ca multe alte femei inteligente, Încerca să se convingă că nevoia ei de a afla bârfe despre celebrități era strict pentru a le ironiza. Adevărul era că o devora. Vedea cine mai era gravidă, cine slăbise sau se Îngrășase, cine avea riduri sau celulită, sau cine apăruse la câte o premieră de film aranjată foarte prost (darămite pentru TV) - ca resturile de pe urma mesei. Acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
1843-1920), probabil cel mai mare romanceir spaniol de după Cervantes; José María de Pereda (1833-1906), romancier, reprezentant de marcă al așa-numitului realism regionalist; Marcelino Menéndez Pelayo (1856-1912), istoric și filolog, autor al unei opere vaste și de o copleșitoare erudiție, ironizat de Unamuno. Targumic: traducere sau parafrază arameică a unui pasaj din Vechiul Testament. „Eu însumi am devenit pentru mine o problemă“, Sf. Augustin, Confesiuni, trad. de Gh. I. Șerban, Humanitas, București, p. 357. Fr.: Hendaye. Aici, ca și în restul textului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trecut. Azoy. Fima Își aminti cu dezgust cum vinerea trecută, exact cu o săptămână În urmă, la Șula și Țvi Kropotkin, după miezul nopții, conversația se orientase spre elementul rus care influențase atât de puternic diversele curente ale sionismului. Țvika ironizase cu răceală tolstoismul naiv al lui A. D. Gordon 1 și al discipolilor săi, iar Uri Gefen Își amintise cum pe vremuri țara fusese plină de admiratori ai lui Stalin și răsunase de cântece despre cavaleria lui Budionîi 2. Iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]