1,688 matches
-
mă simt perfect, Mă tem că nu vom reuși să ducem asta până la capăt, Vom reuși, Dacă am găsi pe cineva să ne ajute, Chiar tu ai spus, tată, nimeni nu vrea să lucreze în olării, pe lângă asta ne-am irosi timpul învățându-l pe cel care ar veni și rezultatele n-ar fi deloc pe măsură, Sigur, confirmă Cipriano Algor, deodată distras. Își amintise că Isaura Estudiosa, sau Isaura Madruga, cum se pare că se numește acum, își caută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
așa că nu merită să continui lucrarea, le explicăm celor din Centru că am închis olăria și vor înțelege, mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple, așa că ieși de acolo, camionul e la poartă să ia mobilele, s-au irosit banii dați pe cuptor. Cipriano Algor deschise gura să răspundă, dar umbra plecase, olarul voia să spună că diferența între cuvântul artizanului și o poruncă divină constă în faptul că a doua a trebuit trecută în scris, deși cu lamentabilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dus să ridice din gunoi zămislirile diforme, le-a protejat, le-a adăpostit, de parcă și-ar fi iubit mai puțin reușitele decât erorile pe care n-a știut să le evite. Nu va băga aceste păpuși în cuptor, ar fi irosit lemnul ars pentru ele, însă le va lăsa aici până când lutul va crăpa și se va dezagrega, până când fragmentele se vor desprinde și vor cădea, și, dacă va îngădui timpul, până când țărâna care sunt se va transforma din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să-l acuz. Nici pe el, nici azilul. Dealtfel, azilul n-a făcut decât să dezvăluie ceea ce exista în mine. Îl purtam în mine, fără să știu, ca pe un virus. Sunt totuși un om norocos! E jalnic să-ți irosești viața și să n-ai curaj să te înalți măcar o clipă deasupra a ceea ce ai stricat, ai pierdut, ai irosit, să te ridici într-o furtună purificatoare. Numai de nu m-aș împiedica de ceva înainte să cobor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
purtam în mine, fără să știu, ca pe un virus. Sunt totuși un om norocos! E jalnic să-ți irosești viața și să n-ai curaj să te înalți măcar o clipă deasupra a ceea ce ai stricat, ai pierdut, ai irosit, să te ridici într-o furtună purificatoare. Numai de nu m-aș împiedica de ceva înainte să cobor în hangar, înainte să decolez, rămas bun, domnule... înainte să simt prima rafală de vânt... ah, cum curg stelele... înainte să... ...sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un sunet familiar de excitație sexuală care Își croia loc (sigur) inconștient printre silabele ei. A Încercat chiar (fără succes) să Își liniștească erecția. Penisul lui nu fusese niciodată un elev prea conștiincios. În mod neașteptat, Învățăturile Zeldei nu fură irosite. Wakefield a făcut exercițiile În timpul următorului zbor și al celui de după el. Curînd, nu s-a mai simțit stînjenit: inspira și expira, Își mișca trupul În feluri discrete, unduiri imperceptibile și a Început să creadă În yoga lui zburătoare. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mergi în Cehoslovacia etc., de ce nu te repezi și pînă aici să faci ceva exhibiție cu noua artă? Manifestele voastre au un succes nebun, mai ales cel despre idioția pură, bineînțeles. Ar fi cea mai amuzantă manieră de a-ți irosi viața și numai timiditatea mă împiedică să devin un dadaist militant. Îți încredințez inima mea deja dadaizată”. Autorul se referea la Dada manifeste sur l’amour faible et l’amour amér... Rezerva temperamentală a lui Vinea, opusă ritmului trepidant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o imagine a tradiției dinamice, „explorate” (inovate) fantezist, deopotrivă arheologic și genuin-prospectiv: un altfel de „primitivism” modern, pus într-o surprinzătoare analogie cu cazul dramaturgului irlandez John Millington Synge, „pe care poetul Yeats l-a izgonit din Parisul unde se irosea în frămîntări sterile tocmai în insulele Aram”; acolo, în contact cu „graiul, închipuirea și obiceiurile pescarilor”, talentul lui Synge și-a găsit expresia... Refuzînd deopotrivă „exclusivismul poporanist”, ruralist (clamat de tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vorbește și astăzi despre tine. Din gene, ape moarte mi se preling. Ar trebui să taiu iarba, ar trebui să taiu iarba pe unde ai trecut. Cu coasa tăgăduirii pe umăr în cea din urmă tristețe mă-ncing. LUCRĂTORUL Te irosești în încordări de arc lângă roțile mari de oțel. Strivești între degete sânii materiei. Iți sunt de păcură mînile și afumate în zorile. Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră, pentru tine mașinile cântă mai frumos decât privighetorile. Lucrătorule, cu șorțul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
iarba au crescut repede ca unghiile și părul morților. Făpturi, care-ați fost, unde vă țineți ? Nu le calcă soră luminile - dedițeii vineți. BIBLICĂ lui Ion Breazu Amiaza e dreaptă. Liniștea se rotunjește albastră. Zboruri spre ceruri cresc. Glasuri se irosesc. Ființe se opresc. Vițelul în trupul vacii îngenunchează ca-ntr-o biserică. Maică Precistă, tu umbli și astăzi râzând pe cărări de jocuri de apă pentru broaște țestoase. Între ierburi înalte și goale copilul ți-l dezbraci și-l înveți
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
șansă Înainte să trec la o dietă severă) și Întrebîndu-mă dacă există vreo posibilitate să găsesc o maseuză - una ca lumea - care să facă vizite la domiciliu În ultima clipă, pentru a-mi calma și Îndepărta tensiunea. Am izbutit să irosesc trei sferturi de oră, frunzărind anunțurile din revistele locale, dar nu prea cred că fetele astea pot să-mi ofere ce caut eu: „discreție garantată“, „senzual și intim“. În cele din urmă, ajung la rubrica Matrimoniale, de pe ultima pagină. ZÎmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
anume pentru a-și revărsa căldura asupra mea. După cum constat În prezent, necazul cu sentimentul de vină pe care-l ai atunci cînd te prefaci bolnav este că sfîrșești prin a fi prea Îngrozit ca să părăsești casa și astfel Îți irosești Întreaga zi. Și desigur, cu cît faci mai puțin, cu atît Îți dorești să faci mai puțin, așa că, la ora două, ajunsesem să mă plictisesc și să fiu adormită și lipsită de energie. În loc să aleg calea cea mai ușoară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
câteva săptămâni, pe nepusă masă, s-au înfățișat la porțile orașului Cividale fugari îngroziți de pe câmpiile din Gemona, Osoppo și Artegna. Aduceau cu ei vești înspăimântătoare. Asediul Bizanțului se soldase cu o înfrângere, și avarii, care pierduseră mulți oameni și irosiseră mult aur, se rușinau să se întoarcă în țara lor ca învinși. Pentru a-și reveni, regele lor, haganul numit Bayan, rupsese unilateral alianța cu longobarzii și hotărâse să răpească ducatul friulan. Gisulf și-a convocat degrabă oștenii de frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-ți explic ce înseamnă aceste cuvinte fiindcă nu știu. În schimb, sunt un medic bun, de stirpe și de școală grecească. Poți să ai încredere-n mine. L-am întrebat cum de se retrăsese într-un sat din creierul munților, irosind bunătate de știință. Mi-a răspuns cu amărăciune: - Aurul Ravennei, după ce mi-a cumpărat sufletul, era cât pe-aci să-mi ducă la pierzanie și trupul. Janika este numele pe care mi l-au dat păstorii care m-au primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Claudio s-a uitat la Cipriano, care tăcea în continuare. - Se face. Du-te-n port și așteaptă. Audiența se sfârșise, și eu, cu o plecăciune, am făcut câțiva pași înapoi. - Stiliano, află că ereticul de la Cormons a început să irosească averea bisericii mele, spre îmbelșugarea rudelor și a concubinelor lui. Nu uita că datorezi bisericii Sant’Eufemia o despăgubire. Cel puțin dacă ești un om drept, așa cum cred. Încă o dată n-am avut de făcut decât o plecăciune mută. Veneția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
intrat și în viața mea. - Dacă ai vedea un țăran că împrăștie sămânță de grâu în nisip nerodnic sau pe un plai de piatră, mi-a spus într-o zi, l-ai crede fie un nebun, fie un nerod care irosește un lucru de preț într-un loc în care n-o să rodească niciodată. Atunci, spune-mi, de ce-ți irosești tu sămânța în același fel? Chiar dacă n-a reușit niciodată să mă facă să mă însor sau să optez pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un plai de piatră, mi-a spus într-o zi, l-ai crede fie un nebun, fie un nerod care irosește un lucru de preț într-un loc în care n-o să rodească niciodată. Atunci, spune-mi, de ce-ți irosești tu sămânța în același fel? Chiar dacă n-a reușit niciodată să mă facă să mă însor sau să optez pentru castitate, mi-a impus o mai mare discreție în relațiile mele cu femeile. Într-o seară, când afară ningea, împresurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se așeză pe marginea patului: Maja nu se mișcă. Avea un somn adânc - dormea câte șapte-opt, uneori nouă ore pe noapte. Nu Înțelegea cum de putea să facă asta. Lui Îi fuseseră Întotdeauna suficiente patru. Îi părea că, dormind, Își irosește timpul, că pierde ceva important, poate o șansă. Sudorile reci de pe spate Îl umplură de frig. Ridică pătura și se strecură cu grijă În pat. Salteaua era tare - În loc de arcuri, Maja dorise să pună o placă de lemn, el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iar el se simțea viu. Kill Multi. Mulți sunt cei care o scriu, mai mulți cei care o cred, dar Zero o făcuse Într-adevăr. Poate că, la urma urmelor, el nu era un individ atât de inutil, atât de irosit. Sigla galbenă de neon păru să se aprindă atunci când localul luase foc, iar M-ul sângeriu trona ca pe un grătar de flăcări, până când plasticul se lichefie și M-ul se Înclină și căzu, lăsând În urma lui, pe fațada clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
după cum prevăzuse. Fioravanti avea să accepte tutela Valentinei și a lui Kevin. Iar el avea să doarmă lângă Emma pentru totdeauna. Și dacă va fi să fie ceva pe lumea cealaltă, dacă există o altă viață, n-avea s-o irosească. Dar În timp ce introducea plicul În cutie, Îl fulgeră, ca o viziune, chipul Emmei. Amintirea tuturor lucrurilor. Și urma infimă a unei speranțe. Azi-dimineață, la telefon, vocea Emmei tremura. Și dacă ea, fără s-o știe măcar, dacă ea, Îl voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
clipă se temu că avea de gând să-l lovească - și totuși, Împietrit, se ținu tare. — Nu se intră fără invitație. Antonio Își pierdu răbdarea pe loc, căci știa că are puțin timp la dispoziție și nu voia să-l irosească la ceartă cu un portar dement. Ridică vocea și-l acuză că e un handicapat, celălalt Încasă injuriile manifestând un dispreț neiertător și abia după Îndelungi incriminări la un volum din ce În ce mai stânjenitor - fiind vorba despre morți și despre sufletul mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Sasha auzi zgomotul și Își spuse că fusese o prostie din partea lui să caute cel mai durabil ceas pentru a-i spune lui Dario că timpul care trece are o valoare imensă și că nu ne putem permite să-l irosim. Prietenul tău va Înțelege, spuse Emma. Sasha aprobă, fără chef, căci clipa aceea nu va mai fi cea de acum. M-ul roșu Împrăștia lumina din vârful stâlpilor unde era așezat. Trecură din nou pe lângă stațiile de metrou care Însemnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sunt ei însăși. Dansam cu ei în balul bunătății, cântam cu ei tăcuta melodie a firavei comori prietenia. Nici furtuna timpului nu putea să atragă atenția tuturor de pe dansul nostru fără început. Amețită, simțeam acum că am aripi de secunde irosite fără rost. Zburam singură peste nemărginita furtună a timpului văzând că metafora îl făcuse pe timp, lingușindu-l, prizonierul său. Ea fura anii trudiți, iar în cântecul lor ultimele îmbrățișări se închideau fără milă. Glasul tăcerii, abătut, simțea și el
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de bănuți strălucitori. În câteva clipe, țipa la Ada cu o furie pe care eu o credeam rezervată doar zeilor care au la îndemână tunete și fulegere. Supărarea Rebecăi era teribilă. - Vrei să-mi spui că sângele ei a fost irosit? Ai închis-o undeva singură, ca pe un animal? Ada s-a ghemuit și a dat să-i răspundă, dar Bunica și-a ridicat pumnii: - Să nu îndrăznești să te dezvinovățești, ești un nimic, o ignorantă, a șuierat ea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sînge. Cel al lui Gildas Kermeur. M-am alăturat grosului localnicilor de pe insulă care Își reluaseră căutările și i-am ignorat ostentativ, la fel ca ei, pe jandarmii sosiți pe post de Întăriri. Orășelul, portul, faleza, estuarele... Știam că ne iroseam timpul, dar absența mea ar fi părut suspectă. Și apoi, aveam chef să văd pînă unde va merge atitudinea bătăioasă a unora... sau a altora. Așa că dîrdîiam de frig, la fel ca ceilalți. Mintea mea s-a lăsat În voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]