1,240 matches
-
Ion Teodorescu-Broșteni, 188 Foarte bun desenator, prof. Motaș a făcut pe scrisoare un frumos desen: o ramură verde de brad, cu globuri și o păsărică cu ciocul deschis (probabil pentru urări, căci alături e scris cu roșu: 1975). Desenul e iscălit: C.M. 636 ca să vi-l trimit la Fălticeni. Eu știu că socrul meu era un folclorist reputat, și că Gustav Weigand, cunoscutul romanist german, a venit odată la Broșteni, pe când socrul meu funcționa acolo ca Învățător, ca să facă cunoștință cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pseudonimul Ion al lui Toderică: Către oamenii de treabă, Chișinău, 1922; Atât se cunoștea pe atunci despre activitatea lui I.T. Broșteni. 191 Scrisoarea adresată subsemnatului de către C. Motaș, este Împodobită cu desene color, cu urări pentru anul 1976. Desenele sunt iscălite: C.M. 639 Str. Sucevei nr. 91, 5750 - FĂLTICENI Stimate coleg Dimitriu, Am primit lunga și dureroasa dv. scrisoare din 24.3.1976, care m-a impresionat profund prin veștile ce-mi dați despre starea sănătății dv. și a mamei dv.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o rugăminte, ca unuia, care ești totdeauna prompt cu răspunsul. Iată despre ce e vorba: „Monografia Dragoslav” e În impas. De la scindările editoriale, ms. a ajuns pe alte mâini. Tov. Gafița, a Întârziat cu darea lui la tipar, deși am iscălit contractul și predat la timp lucrarea. Noul redactor-șef nu vrea să mai publice Monografia, pe motivul că Dragoslav e... scriitor necunoscut și munca regretatului Stino și a mea să se irosească În vânt. E caz de proces; dar procesul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
titlul, de pildă: Case și locuri memoriale la Fălticeni. 697 „Moș Ghiță” ținea mult la acest „K”. O spune Într-o scrisoare către Leca Morariu. Fratele lui cel mai mic, ștefan, care trăiește la Holda, și urmașii lui Simion Teodorescu-Kirileanu, iscălesc toți „Chirileanu”. 1021 5 Cluj, 6 nov. ’76 Domnu’ Eugen, Oricât ar părea de incredibil, abea astăzi am intrat În posesia manuscrisului dvs. (ref. la corespondența d-lui Tempeanu... ) trimis la „Steaua” În ian. 76. Luasem legătura inițial cu dl.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fi chemând... „I.C. Frimu”, c-așa avem noi obiceiul!!!), dumbravă, legate de numele lui Creangă. 722 Muzeografă la Casa Pogor din Iași. Am urmat Împreună cursurile de reciclare (1974 1975) și am susținut În aceeași sesiune examenul de atestare. Deși iscălește Agurița, pe plicul de la Iași figura Paraschiva Vicoveanu. Azi În S.U.A. 1056 Mai apoi Îndrăznim Încă o rugăminte, vorba ceea... „dacă dai nas lui Ivan...!”. Căutăm și imagini-document risipite prin reviste, mai mari sau mai mici, prin publicații apărute cine știe unde
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
românește a unui fragment din Eneida de Vergiliu. Alte traduceri sunt făcute de G. Bogdan-Duică, W. Rudow și I. Pop-Reteganul. Tălmăcirea unei nuvele a scriitorului american Washington Irving nu este semnată, iar o adaptare a unei fabule de Esop e iscălită cu pseudonimul Ermit. Literatură populară culeasă din Ardeal publică I. Pop-Reteganul, Vasile Sala și V. Chiș-Micu. R.Z.
FOAIE LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287054_a_288383]
-
în revista „Analele literare, politice și științifice”, condusă de tatăl ei. În 1906 îi apare o poezie în „Vieața nouă”, unde va colabora asiduu, între 1912 și 1924, cu versuri și proză scurtă, articole și studii, cronici plastice și traduceri, iscălite cu numele luat prin căsătoria cu profesorul Iosif Frollo ori cu pseudonimele Mia Vlad, Adhemar (folosit, se pare, împreună cu Ovid Densusianu) și Cery. Sporadic mai publică în „Actualitatea”, „Noi pagini literare”, „Revista catolică”, „Flacăra”, „Poesia”, „Lumina nouă” ș.a. Relativ târziu
FROLLO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287094_a_288423]
-
Revistei noue”) ș.a., cel mai adesea fără să semneze, dar întrebuințând și pseudonimele Sic, Un cetățean, Viator. Tot Delavrancea pare a fi redactorul rubricilor de cultură, în care apar, nu prea des, alături de cronici literare sau dramatice, cronicile lui muzicale (iscălite Prele) sau cronicile plastice din ciclul Salonul Atheneului. Însemnările referitoare la stagiunile Teatrului Național din București, mai ales în timpul directoratului I. L. Caragiale, îi aparțin tot lui Delavrancea. Sunt analize în acord cu tonul general adoptat de cronicarii dramatici ai vremii
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
Iudeea (1927), prima parte a poemului ciclic Cântecul Omului, romanul Vioara mută (1928) și Leagăn de cântece (1929). Ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români și premiat, scriitorul este deosebit de activ și în deceniul al patrulea. Redactor la „Facla” (1932-1934), el iscălește frecvent și în „Propilee literare”, „Ramuri”, „Universul literar”, „Bilete de papagal”, „Orizonturi noi”, „Cuvântul” (aici și cu pseudonimul Aenius) și în noua serie, din 1933-1936, a „Cuvântului liber”. În acest periodic, inserează, în 1935, primele două părți ale unui studiu
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
pare mai curând o traducere după un scriitor rus încă neidentificat. A mai tălmăcit, trimițând-o revistei „Dacia literară”, povestirea romantică Tunsul de A.F. Veltman (semnată cu pseudonimul Radu Curălescu); tălmăcirea va apărea integral în „Calendarul pentru poporul românesc”. Iscălind A. Dio, D. transpune o nuvelă a scriitorului polonez Osip Senkovski, Toată viața femeiască în câteva ceasuri (1840). În cooperare cu Constantin Negruzzi, traduce, cu unele libertăți față de original, Satire și alte poetice compuneri de Antioh Cantemir (1844). D. a
DONICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
P. Carp. Ținta acestor rânduri ironice este Ion Vodă cel Cumplit, lucrare în care Hasdeu încerca să șteargă limitele dintre știință și artă, strecurând totodată în subtext idei democratice. Viitorul lider conservator contestă vehement monografia sub ambele aspecte. Iacob Negruzzi iscălea cu criptonimul XYZ, frecvent folosit de el și în alte ocazii, o cronică cvasiumoristică, înregistrând cu un ochi critic realități ale vieții mondene și politice din Iași. R.Z.
CUGETAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286557_a_287886]
-
vechiul aspect idilic al luptei culturale: „Dacă astăzi pornim din negreala tiparului și din nesimțirea hârtiei această revistă este ca să o semănăm cu câteva scântei, și nu pentru bucuria deșartă de-a pune slove pe pagini și de-a ne iscăli dedesubt. Liniile noastre sunt destinate să străbată cu nervi și foc materialul tipografic, cu credințe, speranțe și sincerități; și avem impresia scriind aceste prime rânduri nu că ne satisfacem pe noi înșine, care putem cu entuziasm să rămânem niște anonimi
CUGETUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286560_a_287889]
-
Botta (din ciclul Marele Paianjen, cel dintâi care atrage atenția criticii), Ciril Vârnav și Mihail Vâlsan. Sunt plasate sub genericul „Cronica” recenzii, note și comentarii (referitoare la spectacole și expoziții) ale colaboratorilor permanenți, cărora li se adaugă Arșavir Acterian, ce iscălește și Al. Manu ori Anton Balotă. Din 1937 adeziunea la doctrina legionară este evidentă. În ton encomiastic, redactorul, dar și Traian Herseni, Ștefan Ion George, Arșavir Acterian, Alexandru Constant ș.a. scriu despre „jertfa” legionarilor ori despre generalul Gh. Cantacuzino Grănicerul
IDEEA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287503_a_288832]
-
și poezii în ziarul „Dreptatea” și scoate revista „Poarta de Fier” (1901). Ulterior urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Frecventa acum cenaclul lui Al. Macedonski, publicând poezii în „Forța morală” și în „Revista literară”. Paralel, colaborează, iscălind și Leo Iliescu-Deladâlga sau Deladâlga, la „Revista Societății «Murmurul Olteniei»”, „Carmen”, „Revista poporului”, „Apărarea națională”, „Revista noastră” ș.a. O parte din producția lirică este adunată în volumul Majora canamus (1904). După ce participă la apariția publicației „Tribuna română”, I. este o
ILIESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287519_a_288848]
-
iubire, evocă activitatea sa de infirmieră în anii primului război mondial. Urmase (după propria-i mărturisire) studii universitare la Berlin, dar s-a lansat și într-o febrila activitate gazetăreasca. În „Steagul”, „Universul literar”, „Actualitatea”, „Scenă” (aici inițiază „Rubrică femeii”, iscălind Mină von Barnheld), „Gazeta tinerimei”, „Socialismul”, „Revista copiilor și a tinerimii”, „Rampă”, „Adevărul literar și artistic”, „Gazeta capitalei”, „Cuvântul liber”, „Dimineață” „Presă”, „Filmul”, „Omul liber”, „Lupta”, „Dimineață copiilor”, „Lumea copiilor”, „Viața literară”, „Adevărul”, „Premieră ilustrata”, „Ilustrațiunea română”, „Seară”, „Universul”, „Gazeta
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
academică. La 4 august 1949, actul de fondare este semnat, dintre români, de Mircea Eliade, Emil Cioran, Leontin Constantinescu, Paul Costin-Deleanu, Nicolae Hodoș, Horia Stamatu și Octavian Vuia, și de Marcel Brion și Edmond Jaloux, dintre francezi. Ca membru fondator iscălește și prințul Nicolae, care avea să susțină nu o dată faptul că Centrul a apărut din necesitatea de a continua activitatea Școlii Române de la Paris, creată de N. Iorga, instituție care, prin dispariția tragică a directorului ei și, mai ales, prin
CENTRUL ROMAN DE CERCETARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
la „Monitorul oficial” și impiegat la Casa Școalelor. Între 1910 și 1912 era „student” la Școala Superioară de Științe de Stat. În 1905 debutează cu o poezie în „Duminica” (unul dintre suplimentele „Adevărului”). Tot acolo, va mai publica până în 1912, iscălind și Ion Crângu, schițe și povestiri. Aceleași specii, cărora le adaugă note de călătorie, le cultivă colaborând la „Toamna”, „Moda nouă ilustrată”, „Țara nouă”, „Noua revistă română”, „Convorbiri critice”, „Falanga”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Șezătoarea săteanului”, „Ilustrația”, „Flacăra”, „Arta”, „Noi
CHIRU-NANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286213_a_287542]
-
altele, sub titlul Miorlăituri din Brașov, relatări hazlii ale unor întâmplări și moravuri locale. Aceeași tematică o au majoritatea anecdotelor adunate sub titlul generic Brașoave, tot anecdote și snoave cuprinzând rubricile „Sacul cu ghimpi” și „Din snoavele lumii”. Materialele sunt iscălite în cea mai mare parte cu pseudonime adecvate; astfel, sub semnături ca Moș Sfadă și Ghidale Nuhăm (G.M. Samarineanu), Ghiță Ardeleanu (George Bota), Surcel (T. Moga), Mărăcine, Sărăntoc, Nam Habar, Titus ș.a., sunt publicate versuri, majoritatea satirice, iar sub semnături
GHIMPELE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
ei spun că "a ajuns să se prostească de atâta carte". Asupra lucrului acestuia, în gura Moldovenilor umblă mereu proverbul: "Învățătura de carte-i treaba preoților, mireanului îi e de ajuns să știe să scrie și să citească, să-și iscălească numele, și să-și însemne în catastif boul alb, negru, cornut, caii, oile, vitele, stupii, și dacă mai sunt și altele de felul acesta căci toate celelalte-s de prisos"9. Iar aceste considerații se refereau, cel mai probabil, la
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rubrica „Chestii istorice". „Sama aceasta este scrisă de diacul de vistierie Vasile Purice, urmașul vechilor Purcești de la Ștefan cel Mare, rămași din tată în fiu în satul Popricani de lângă Iași, cum și de un Dumitru ot vistierie, care se văd iscăliți în dosul mai multor file". Și mai departe aflăm că „Moldova are mai multe din asemenea bugete"; cel mai complet, pe 10 luni, este cel al lui Calimah Vodă din 1763; mai e „Condica de lefuri" din 1776 studiată așa
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
sub domnia lui Grigore Ghica, iar în 1850 ajunge la Divanul domnesc (Curtea de Casația), pentru ca în 1852 să fie numit consilier. Cunoaște și alte suișuri - prezident al divanului de apel din Iași, face parte din divanul obștesc (Camera legiuitoare), iscălește printre primii actul înființării Comitetului Unirii din 30 mai 1856, iar la 3 august 1857 este ales, ca unionist, deputat în Divanul ad hoc de către marii proprietari ai Moldovei, divan prezidat de unchiul său mitropolitul Sofronie Miclescu, din care mai
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
legislative sau executive, iar după 2 mai 1864 Kogălniceanu îl numește comisar însărcinat să explice legea rurală locuitorilor de la sate. În această calitate Dimitrie Sc. Miclescu se dedică întru totul atribuțiilor primite: renunță la numele său de familie și se iscălește „Dumitru sin Scarlat", se îmbracă țărănește și, în elanul devenit necontrolat, „se dedă la fel de fel de manifestațiuni care neliniștesc spiritele și care nemulțumesc guvernul al cărui mesager era. La 8 septembrie 1864 adună 6.000 de țărani și pleacă în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
toată despre noi, și pentru mai adevărată credință ne-am pus numele și degetele care spre mai bună siguranția d-sale, am întărit acest zapis și cu pecetea satului nostru Mărgineni. 1839 Mai 12 Urmează numele a 12 săteni, cari iscălesc prin punere de deget, cu adaosul: „răspunzător platnic răzăș din sat Ungurii Măgineni"; doi dintre ei iscălesc: „vechil răzăș tij platnic răspunzător", iar cel de la urmă: „vernic răzăș tij răspunzător platnic". Sub iscăliturile tuturora se zise: „Și suntem chezăși platnici
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
bună siguranția d-sale, am întărit acest zapis și cu pecetea satului nostru Mărgineni. 1839 Mai 12 Urmează numele a 12 săteni, cari iscălesc prin punere de deget, cu adaosul: „răspunzător platnic răzăș din sat Ungurii Măgineni"; doi dintre ei iscălesc: „vechil răzăș tij platnic răspunzător", iar cel de la urmă: „vernic răzăș tij răspunzător platnic". Sub iscăliturile tuturora se zise: „Și suntem chezăși platnici răspunzători unul pentru altul". Actul este întărit cu pecetea satului, astfel alcătuită: „Ținutul Bacău, Satul Mărgineni Unguri
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
răspunzător", iar cel de la urmă: „vernic răzăș tij răspunzător platnic". Sub iscăliturile tuturora se zise: „Și suntem chezăși platnici răspunzători unul pentru altul". Actul este întărit cu pecetea satului, astfel alcătuită: „Ținutul Bacău, Satul Mărgineni Unguri, 1834". Iar la urmă iscălește și scriitorul actului zicând: „Și eu am scris acest zapis cu bună primire arătaților săteni de mai sus arătați poftit fiind care am iscălit". Ștefanachi Petrovici, dascăl Bacău Acesta este documentul. Să vedem acuma câtă camătă a luat dumnealui Căpitan
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]