1,908 matches
-
ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: îngerilor Săi va porunci pentru Tine și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbești de piatră piciorul Tău. Iisus i-a răspuns: Iarăși este scris: Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău. (Matei, IV, 5-7) Pe muntele Templului n-a mai rămas nicio altă proeminență pe locul pinaclului. Lucrurile se petrec în subsol și privesc esplanada Moscheilor. Lângă întărituri, în înaltul cărora Isus a fost dus și unde
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pentru ideea de roadere în interior, de preocupare. Cf. sl. grâzti „a ronțăi”, let. graûzt „ib.”, arm. krcem „ib.”, vgr. βρυχω „scrâșnesc din dinți”. Gândul ca oglindă a realității a dat naștere formei jind; cf. lit. gùndyti „a ademeni, a ispiti, a tenta”, sl. žędǐnŭ „jinduitor”. Evoluția limbii a condus la diversificarea formelor a căror convergență istorică o poate descifra etimologia globală. Rom. gând, gânj și jind se împletesc etimologic cu lat. jungó (fr. joindre) „a uni, a lega împreună”, judico
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Petre Roman au căzut alți fruntași ai Partidului Democrat în plasa acestui matroz, cu multă experință în arta aranjamentelor de culise. Ciolanul puterii a devenit din ce în ce mai dulce pentru Traian Băsescu și spectrul măririi tot mai aproape. Primăria Capitalei îl va ispiti, prin avantaje materiale, ce i se pregăteau. Și, într-adevăr, ispita era destul de mare, mai ales că în București erau ”multe vaci” de muls. Prietenii primarului Traian Băsescu erau Adriean Videanu, Cășuneanu - regele asfaltului, Elena Udrea și Dorin Cocoș, dar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întrebarea profesională adresată puiului vidrei. Tortura și dobândirea cunoașterii dezvăluie un sens inițiatic: „Îl bătură, îl căzniră:/ - Spune, pui de Iudicioară,/ Unde-i toana crapului,/ Potmolul morunului,/ Liniștea cosacului?/ Și mi-l bat și mi-l căznesc/ Și cu toții îl ispitesc:/ Spună marea dintr-adânc/ Și cât pește în mare este?” (Sinoe - Tulcea). „Cunoașterea absolută” nu aparține însă decât „Idoliței” care la întrebarea „Când e coada veacului?” răspunde: „Când n-ascultă soră mic’/Soră mic’ de soră mare,/ Și fiicuță de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de tip 67 A și B, Ciutalina, ciuta fără splină, descriu o inițiere feminină și nu una a flăcăului, fiind vorba „nu de o vânătoare ritualică, ci o fugărire ritualică”, această decodare părând mai aproape de indiciile textului: „- Ce mă boieri ispitiți?/ C-am vânat o ciută lină,/ Ciuta dede jos de vad;/ D-aia-i murgul asudat,/ Șoimii-s vineți feșteliți,/ Ogari dalbi îs obosiți!/ Strigă fata Giurgiuleancă:/ - Nu-l credeți, voi boieri mari,/ Că are o dragă ibovnică/ Și-i
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înșiși un cuplu, curând transformat în modele parentale pentru pruncii lor. Revenind la funcția de maestru inițiator a împăratului, tată a trei fete, experiența acumulată în depășirea ritualului îi conferă puterea să testeze limitele neofiților: „Atunci craiul, vrând s-o ispitească de e tare de înger, încălică pe mârțoagă, luă pielea unui urs vânat la tinerețe”. Prada răpusă se schimbă apoi, dacă fetei mijlocii i se arată în chip de lup, pielea balaurului este cea potrivită pentru viteaza mezină. Este limpede
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
farse ne pot juca timpul și contemporanii noștri grăbiți; și cine?, nu binevoitorii, nu prietenii, ci... inamicii! Așa cum citam În primul volum al prezentelor memorii apariția primă a „diavolului” În existența mea, și anume nu a celui cunoscut, clasic, care „ispitește”, care ne induce În păcat, ci a „celui ce neagă ființa”, prin persoana unui redactor la obscura revistă bucureșteană Rebus, care declara cu aplomb, În fața respectuoasei elite lugojene, că romanele mele „nu apăruseră”, „nu existau”, iar eu, se’ nțelege, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fi căldura spre locurile către care urma să ne îndreptăm. Inițial pretextez că n-am să pot face acest efort, că nu sunt pregătit pentru un drum lung și tot așa o țineam să nu merg, deși m ar fi ispitit o asemenea plimbare. Bănuind adevărata cauză a reținerii mele, Mariana îmi zice direct: „Dragă tată, tu îmi lași două case și eu să nu fiu în stare să-ți ofer o săptămână în nordul Italiei?!” Am acceptat și mă gândeam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din ochi, prețăluind-o când cu tandrețe virilă, când cu subțire ironie, femeia. Dar portretistica acestor proze tincturate de livresc (Proust nu-i doar o reminiscență de lectură, ci, ca și Mateiu I. Caragiale, se propagă în ondulațiile rostirii) și ispitite de ludic (aici ar intra micile cochetării textualiste) prinde un refief expresiv în regimul grotescului. Un grotesc dându-și mâna cu ciudățenia. Zurlii, haioși, trăsniți și alte soiuri de ipochimeni apar și dispar ca într-o părere. Ici plutind în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
veche sunt elementele care deosebesc istoria creștină de aceea a lumii păgâne și chiar biblice 39. Sentimentul eliberării de "prinții acestei lumi" nu este totuna cu eliberarea completă de atacurile acestora. Ca odinioară cu Iov, Dumnezeu permite Răului să-l ispitească pe credincios din dorința de a-l ajuta să se cunoască și să se desăvârșească pe sine, sau pur și simplu pentru că "nepătrunse sunt căile Sale". S-a spus că marele merit al creștinismului, din punctul de vedere al vechii
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
textele maeștrilor ruși, francezi, nemți și englezi, și, dacă granițele ar fi fost cât de cât deschise, aș fi încercat să emigrez - limba germană îmi fusese limba copilăriei și rude de-ale noastre ce se aflau în R.F. Germania mă ispiteau la aceasta. Pe vremea aceea, în afară de unuii evrei și de puținii nemți, nimeni nu putea călători „în Vest” și, cum trebuia să public neapărat, mi-am folosit nopțile pentru a pune la punct o formulă romanescă ce să-mi convină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o „propage“. Această tradiție a autenticității o face pe autoarea scrisorii „să se simtă bine în pielea ei“, să țină, cu încăpățânare, la „verticalitate“, să fie mereu în armonie și „suprapunere“ cu ea însăși. Refuză orice „compromis“, nu se lasă ispitită de dorința „inautentică“ „de a dovedi că poți să realizezi ceva valoros, aducător de bunuri materiale sau recunoaștere socială“. Această atitudine e neînțeleasă și judecată aspru (și nedrept) de cei din jur drept „lene“, „lipsă de interes“, „pasivitate“, „încăpățânare“. Apreciez
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
valoros“ nu e neapărat un viciu sufletesc. Nu poți refuza orice formă de participare la viața comunitară, nu poți evacua orice proiecție ideală, orice aspirație, orice preocupare pentru reușita personală și publică, în numele unei autenticități severe, care nu se lasă „ispitită“ de trivialele înregimentări ale majorității. Și, în fond, ce înseamnă, exact, a fi autentic? E foarte la îndemână să răspunzi „nu“ oricărui apel care nu te interesează, pretextând că îl simți „inautentic“. E foarte la îndemână să confunzi capriciul personal
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ale lui Charles Lamb. O colegă de clasă, Floriana Avramescu, m-a împins către bibliografia creștină (Patericul, Vârstele vieții spirituale a lui Paul Evdokimov, Ernest Hello, Pelerinul rus). Un coleg de facultate, Marin Tarangul, mi-a deschis gustul filozofiei speculative, ispitindu-mă cu Kierkegaard și Simmel. N-am fost scutit de unele „excursuri“ ezoterice, teozofice sau antropozofice, de mistagogiile unor Fabre d’Olivet sau Édouard Schuré. Un impact masiv a avut, asupra mea, René Guénon. Toate acestea au fost evenimente legate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mi zice din fluier lung, Fluier zice, oi îmi frânge Fluier zice, oi întoarce. Gazda pe ci s-o trecut Și din gură și-o grăit: - «D’alelei, măi voinicel D-ale cui-s aceste oi ?» - «Ce mă domn bun ispitești, Că tu domn bun bine știi. D-ale mele și-ale tale. Eu le pasc și le păzesc Tu le crești și le-nmulțești« - « Iar în daruri ce ți voi dară ?» - « La Ispas un bruș de caș, La Sângeorz un
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
e pârjolit Sub teiul ei O văd și-acum. Așteptând și torcând. Până fusul din mâna-i Căzu pe vecie... Odă mătușii Nisia Cu graiul blând, cu vorba înțeleaptă, Adesea o vedeam, privirea cum-și îndreaptă Spre cei ce-o ispiteau. Ochi-i mărgăritare scăpărau. Ziua trebăluia prin tindă, prin băracă. Sau prin grădină, să culeagă de pe-o cracă Un măr rotat ori pere pârguite Sau prune de brumă albăstrite. Nu știa să scrie, Nici să citească. Dar nici neadevăruri
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Lenuța. Vreau să înflorești mereu cu sănătatea ta fizică și morală și să transpiri de bucurie, mulțumire și fericire. Relativ la posibilitatea de-a face o plimbare la Ploești, îți scriu că mi e aproape imposibil și dacă cumva vei fi ispitită să vii la mine, tu la Focșani, te sfătuiesc să nu faci lucru acesta, căci ce impresie și-ar face Lenuța și toți ai noștri. Ar fi o cheltuială și o oboseală în plus... Să lăsăm totul până la 16 februarie
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
primilor doi ani petrecuți la oraș, cel mai adesea mi-era mai simplu să găsesc într-un cartier necunoscut strada căutată, decât în limba națională cuvântul căutat. Româna se raporta la mine la fel ca banii de buzunar. Cum mă ispitea ceva într-o vitrină, cum nu-mi ajungeau banii să cumpăr acel lucru. Ceea ce doream să spun trebuia plătit cu vorbe corespunzătoare, dar multe cuvinte nu le cunoșteam, iar puținele pe care le mai cunoșteam nu reușeam să mi le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
politice revenea unul rasist. La fel se întâmplă și cu expresiile ori zicalele cu rimă alunecoasă, a căror melodie ți se imprimă pe dată în memorie. Ele sună atât de rotund, încât nimic nu-ți dă de bănuit și ești ispitit să le reproduci în fața altora. Publicitatea folosită în economia de piață liberă se slujește și ea de efectul comic al unor propoziții și imagini. Când am sosit în Germania, m-a speriat reclama făcută de o firmă care se ocupa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fiilor săi. Hagi-Ghirai se temea că regele polon l-ar putea folosi pe fostul han contra sa, iar Ștefan cel Mare amenințat de Cazimir prin Petru Aron și de Hagi-Ghirai prin prezența fiilor lui Sed-Ahmet, la Curtea din Suceava, era ispitit să-i șantajeze și pe unul, și pe altul, în realizarea politicii sale. Cazimir își dădea foarte bine seama de acest pericol pentru Polonia. De aceea, a și trimis la Suceava, în mod special, pe secretarul regal, Ian Lenka, însoțit
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
investigații, lăsându-le pe mâna reporterilor experți în senzațional ieftin. O excepție face prozatorul matematician Bogdan Suceavă în romanul său Venea din timpul diez. Mai aproape de vremea noastră se remarcă totuși două personaje memorabile: un tânăr care devine preot, este ispitit și moare apoi înecat, într-o povestire de Ioan Groșan, Spovedania. Prozatorul descrie veridic destinul acestui popă necredincios, intrat la seminar din dorința tatălui său de a-i face un rost într-o lume nesigură, ucenic al unui preot de
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
De aceea, totul trebuie raportat la El, numai la El, totdeauna la El. În primii ani de viață ai acestei Opere, mă asaltau îndoieli puternice. Strâmtorarea îmi tăia respirația. Simțeam că mă sufoc și nu reușeam să mai adorm. Eram ispitit să las totul și să mă retrag într-un convent. Providențial întâlnii un sfânt carmelit, părintele Natale al lui Isus, care mi-a devenit director spiritual, prieten și consilier. Prin caracterul său ferm și patern m-a ajutat să depășesc
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ulterior o reconfirmare că se află și acționează după voința lui Dumnezeu. Această atitudine îi era sugerată de credința și de iubirea lui Dumnezeu și nu de dorința de a-l înclina pe Domnul voinței sale ori de a-l «ispiti». Don Luigi Pedrollo, vicarul lui don Calabria și primul său succesor la conducerea Congregației, care a notat cu minuțioasă punctualitate aceste «semne» în depoziția procesuală pentru beatificarea lui don Calabria, s-a oprit ca să clarifice bine acest subiect: «Semnul care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mult mai liber ca să poată duce înainte Opera Copiilor buni; „semnul“ medaliei Sfântului Benedict, care semăna terenul pe care voia să-l cumpere (pentru Casa San Benedetto și cea din Maguzzano); toate aceste „semne“ nu erau căi îndrăznețe pentru al ispiti pe Domnul, ci o confirmare a marii credințe și a încrederii filiale în Divina Providență și în mijlocirea sfinților». Subdiaconatul La sfârșitul celui de-al treilea an de teologie, superiorii seminarului i-au prezentat episcopului câte un curriculum detaliat pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sinceră și din inimă: „Rugați-vă ca să-mi mântuiesc sufletul, ca să nu ajung în iad“. Și îi spunea deseori lui don Attilio Rossi și lui don Pedrollo: „Cine știe dacă sunt în harul lui Dumnezeu, dacă mă voi mântui!“. Era ispitit să spună înjurături oribile. Îmi spunea rușinat: „Imaginează-ți că l-am îndrăgit mereu pe Domnul, că l-am iubit mereu, închipuie-ți ce lucru oribil ar fi acela de a-l înjura, și ce scandal ar fi!“. Iar ispita
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]