1,366 matches
-
Spanacovici numit în formulă completă Mititelul Spănăcel Spanacovici; în Gogoși-le din Claponul anului 1877 ne întîmpină un tînăr monșer care face cură de apă de Buda, preotul Matache Sugăceanu și ofițerul turc Hahaler-aga; sultanul apreciază în fața camerelor otomane că, isprăvindu-și toate treburile ei, i-a venit poftă Europei să le reguleze pe ale noastre, o tînără coristă comunică redacției că e suferindă (Sunt bolnavă, de cînd era într-o seară vînt pe bulevard și m-a tras...) iar ministrul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în ton ale lui Dragomir ori Gheorghe nu se mai află urmă de Caragiale." Din nuvelistică compartiment extrem de rezistent al operei lui Caragiale O făclie de Paște a întîmpinat rezistența nesemnificativă și fără urmări a lui D. Zamfirescu ("...după ce am isprăvit novela de citit, îmi simțeam mușchii obrazului strîmbați de dezgust") iar exercițiul dramatic 100 de ani va fi aruncat în uitare însoțit de o epigramă semnată Rică: "Veacul nostru-i o minune, Caragiale-o dovedește: Un veac timpul mi se
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
simțeam mușchii obrazului strîmbați de dezgust") iar exercițiul dramatic 100 de ani va fi aruncat în uitare însoțit de o epigramă semnată Rică: "Veacul nostru-i o minune, Caragiale-o dovedește: Un veac timpul mi se pare Piesa pîn' se isprăvește." În prefața la ediția de opere din 1940, Șerban Cioculescu aprecia în Caragiale "un erou al lucidității, care și-a croit singur soarta", fiind însă pregătit și pentru aprecieri encomiastice ("Privită dintr-un punct de vedere strict istoric, opera sa
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
oralitate, despre care s-a discutat, este susținută mai curând de aceste intervenții în text ale povestitorului, prin care autorul reușește să creeze o anumită complicitate între cel care povestește și cel care citește sau ascultă basmul: „Ce or fi isprăvit ceilalți draci nu știm, dar acestui de la pădure nu i-a mers bine în acea zi.” (Povestea lui Stan Pățitul, p.206), „Acum să ne întoarcem iar din urmă.” (Povestea lui Stan Pățitul, p.222), „Căci trebuie să vă spun că boierul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
trăcănea, zîngăneau ferestrele și se zgîlțîiau ușile de parcă umbla cineva pe la ele ca să le scoată din țîțîni; el lipi lumînarea de colțul sobei, apoi se întinse pe pat. "Să adorm odată, își zise, apoi nu-mi mai pasă dacă se isprăvește lumînarea". Da, însă nu-i mai venea somnul. Degeaba-și închidea ochii, căci, așa obosit cum era, el stetea treaz și auzea mereu țiuiturile crivățului, tocăniturile și pocăiturile, zîngănitul ferestrelor și zgîlțîitura ușilor, nu putea să doarmă și fel de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
rău ți-am făcut noi? De Crăciun, te așteptăm să vii. Tinca a pregătit de toate și mai ales sarmalele, cari ție îți plăceau foarte mult. Eu am început, de, ca prostul, să scriu, dragă Doamne o comédie. Când voi isprăvi-o, nu știu. Atâta știu, că subiectul e copiat, așa cum prea bine știi că pot copia, e luat din viața de măhăla, unde stau de când am părăsit Humuleștii. M-am întâlnit cu fratele Conta. La Ieși ninge frumos de ast-
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
dat de un țăran [c] căruia i se împotmolise căruța în noroi. [d] Atunci sfîntul Dumitru i-a dat o mînă de ajutor. [e] Noroiul era gros, făgașul adînc. [f] S-a trudit o oră. [g] Și cînd s-a isprăvit, [h] sfîntul Dumitru a dat fuga la întîlnire. [i] Dar nu l-a mai găsit pe Dumnezeu acolo. Foka [2]: Și* ? Kaliaev [3]: Și atunci sînt unii care vor întîrzia întotdeauna la întîlnire fiindcă există prea multe căruțe împotmolite și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nu constituie, de fapt, decât prima secvență a unei povestiri pe care, de acum înainte, o asumă pentru a conduce narațiunea către secvența următoare: Sylvestre (lui Octave) (1) Dacă nu scurtați povestea, stăm aici pînă mîine. Lăsați-mă s-o isprăvesc în două cuvinte. (lui Scapin) În aceeași clipă inima lui ia foc, simte că nu mai poate trăi dacă nu se duce s-o mîngîie... Situația finală din prima secvență (Pn5'-Sn1') și Situația finală din a doua (Pn1''-Sn2
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
chipul zugrăvit al unui rege. Și atunci, oricine admiră frumusețea chipului sau a tabloului, nu pentru că este din lemn, aur sau argint, ci pentru izbânda meșteșugului întru asemănarea cu originalul. Apoi cu multă băgare de seamă, grijă Și silință, fiind isprăvită lucrarea, e așezată ca o icoană vrednică de laudă. Iar deosebirea lemnului se trece cu vederea, chiar dacă se deosebește mult, pentru că admirația din partea celor ce se duc s-o privească o face să fie Ținută pretutindeni în mare cinste Și
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
1992, semnătura pe coperta uneia dintre cărțile, Fără întoarcere. Mircia Dumitrescu este șeful catedrei Carte a Institutului de Arte Frumoase din București și cel care a realizat grafic o splendidă carte Cu Părintele Galeriu..., editura Harisma, 2002, pe care o isprăvisem încă din 1994. A îmbătrânit Mircia? Liviu Antonesei: N-am fost niciodată la un târg internațional de carte, va trebui cândva să trăiesc și experiența asta. Eu l-am cunoscut pe Victor într-o împrejurare mai dramatică, pe vremea exploziei
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de o muză binevoitoare, scrie întruna, cu frenezia dezlănțuită a unei tinereți redescoperite: "30 aprilie. încep roman Diana fără pregătiri. Cea mai mare putere de activitate (până la 44 p. pe zi), program de lucru 8 ore, 6-8, 10-1, 3-6. Romanul isprăvit în 13 zile (416 p.), apoi intercalări de scene până la 500 isprăvit joi, ora 5 (16 mai)". Același gen de însemnări bifează apoi și periplul parizian: "Am venit la Paris ca să scriu 10 ore pe zi! Poate Fălticenii erau mai
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
redescoperite: "30 aprilie. încep roman Diana fără pregătiri. Cea mai mare putere de activitate (până la 44 p. pe zi), program de lucru 8 ore, 6-8, 10-1, 3-6. Romanul isprăvit în 13 zile (416 p.), apoi intercalări de scene până la 500 isprăvit joi, ora 5 (16 mai)". Același gen de însemnări bifează apoi și periplul parizian: "Am venit la Paris ca să scriu 10 ore pe zi! Poate Fălticenii erau mai indicați". Și, mai departe: "Programul meu e și făcut. Lucru de la 6-8
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și arhanghelii...! ne-a întâmpinat caporalul. Și după ce i-am dat șase sticle de bere, mulțumindu-i amândoi cu plecăciuni de aristocrați sută în sută, ne-am retras spre culcușurile noastre. Până la București, căci acolo mergeam, n-au mai fost isprăvi prea de soi făcute de-alde noi, ba, pe la întorsura Buzăului, toți gradații s-au retras pe banchete, pe lângă recruți, matoli, căutându-și vreun consătean sau măcar vreun suflet mai duios care să le mai îmblânzească aspra cătănie. Auzeai acum
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de busuioc pe care le băgați în sân ca să aveți noroc la măritiș. Apoi ne așezam să mâncăm la umbră de fagi și, dacă nu ar fi fost sfinția sa, am fi ținut-o așa până seara. Dar ne zorea să isprăvim că mai era mult până la Câmpulung. — Câmpul lui Lung, așa îi spunea sfinția sa, că era de prin părțile Sibiului și-i plăcea vorba românească mai mult ca orice pe lume. Ții minte, neică Mihai, cum spunea: „Apoi dacă e să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i vor omorî. 22. Veți fi urîți de toți, din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda pînă la sfîrșit, va fi mîntuit. 23. Cînd vă vor prigoni într-o cetate, să fugiți într-alta. Adevărat vă spun că nu veți isprăvi de străbătut cetățile lui Israel pînă va veni Fiul omului. 24. Ucenicul nu este mai presus de învățătorul său, nici robul mai presus de domnul său. 25. Ajunge ucenicului să fie ca învățătorul lui, și robului să fie ca domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit. 42. Și oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din acești micuți, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata." $11 1. După ce a isprăvit de dat învățături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să învețe pe oameni, și să propovăduiască în cetățile lor. 2. Ioan a auzit din temniță despre lucrările lui Hristos, 3. și a trimis să-L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
I-au răspuns ei. 52. Și El le-a zis: "De aceea, orice cărturar care a învățat ce trebuie despre Împărăția cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi." 53. După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. 54. A venit în patria Sa, și a început să învețe pe oameni în sinagogă; așa că cei ce-L auzeau, se mirau și ziceau: "De unde are El înțelepciunea și minunile acestea? 55. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
oridecîteori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut." 46. Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică." $26 1. După ce a isprăvit Isus toate cuvîntările acestea, a zis ucenicilor Săi: 2. " Știți că după două zile vor fi Paștele și Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!" 3. Atunci, preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrînii norodului s-au strîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
cei de față. Uite!... Tu ești ovreu, domnul căpitan e ceh, doctorul de colea e german, Cervenko e rutean, Bologa e român, eu sunt ungur... Așa-i?... Tu ce ești, băiete? se întoarse apoi deodată către soldatul care nu mai isprăvea de strâns masa cealaltă. ― Soldat! răspunse omul, uluit și luând poziția reglementară. ― Firește, toți suntem soldați, făcu Varga, mulțumit. Dar te întreb: ce neam ești? ― Croat, să trăiți! murmură soldatul fără să clipească. ― Ei, vasăzică croat, urmă locotenentul către ofițeri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o primesc, prietene, fiindcă, drept să-ți spun, mă cam apasă osteneala și emoțiile! zise căpitanul cu o voce mai sinceră. Doctorul fără somn trecu în odaia cea mare, iar sublocotenentul mai ceru o sticlă de vin soldatului care nu isprăvea deloc lucrul la masa de alături... În uliță Klapka și Bologa se opriră, ascultând râsetele gălăgioase din popotă, dominate de un glas răgușit, care cânta fals și cu mare însuflețire o romanță sentimentală. Întunericul se zbuciuma peste tot cuprinsul, și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lașitatea mea! Tăcu așteptând un răspuns sau o întrebare. Pe Bologa însă atitudinea și glasul căpitanului îl uluiră, trezindu-i deodată în suflet toate zbuciumările care crezuse că s-au stins fără urme. Ar fi vrut să protesteze și să isprăvească cu omul acesta care, urmărindu-i cu încredere, îl făcea părtașul unor gânduri primejdioase. Simțea însă cu groază că, în adâncul inimii, gândurile acestea îi erau dragi și le tăinuia acolo ca pe niște odoare prețioase. ― Domnule căpitan..., murmură Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca tine, ba și mai năzdrăvan... Iar azi poate că sunt tot în pădurea spânzuraților, ca să îngrozească pe alții! ― În privința asta n-am nici o grijă, zise Bologa, cu încredere. Când ar fi să mă prindă, m-aș împușca și aș isprăvi repede!... În orice caz, eu n-am să mor spânzurat, asta ți-o garantez! ― Așa mi-au garantat și ei, prietene, dar împrejurările au fost mai puternice decât hotărârea lor... De aceea zic: ia seama, nu te juca cu norocul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
într-o așteptare fără scop. În fundul sufletului însă simțea clar cum pâlpâie dragostea de lumină, blândă, mângâietoare... Apoi iar auzi, de astă dată chiar la spatele lui, glasul locotenentului de infanterie: ― În sfârșit, bine c-a dat Dumnezeu de ați isprăvit cu reflectorul, că era mai mare rușinea!... Te pomenești că iei și o medalie de vitejie, fiindcă la noi așa se dau decorațiile... În orice caz, eu te felicit... Noapte bună!... Fără să aștepte răspuns, locotenentul se depărtă, mormăind, prin
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vorba din gură. Mai bine dă fuga și fă patul domnișorului în odaia dumnealui... În vreme ce Apostol mânca cu poftă, doamna Bologa, după câteva întrebări, la care răspunse tot ea, începu iar despre Pălăgieșu, despre greutățile gospodăriei, despre protopopul Groza... Când isprăvi masa, Apostol îi puse o singură întrebare: ― Dar Marta ce face, mamă? ― Face bine, dragul mamei, că-i sănătoasă și tânără, zise doamna Bologa puțin încurcată, ca și cum ar fi așteptat întrebarea și ar fi uitat răspunsul pregătit. Ce să-ți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i lase singuri. Apoi, înainte ca sergentul să sfârșească lămuririle, se întoarse dincolo și, fără să se uite la Ilona, zise nerăbdător către ordonanța zeloasă: ― Bine, Petre... ajunge... Lasă că mai faci și altă dată... Acuma... ajunge... ― Apoi am și isprăvit, don' locotenent, răspunse Petre, ușurat, ieșind îndată, să-și potrivească și culcușul lui din tindă. Când se pomeni singur cu fata, Bologa roși mai rău ca adineaori Ilona. Își zicea că atât Petre cât și fata au înțeles gândurile lui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]