1,235 matches
-
de puțin, orgoliul lui i-ar distruge pe amândoi. În plus, cel mai mic semn din partea ei că l-ar recunoaște n-ar face decât s-o retrogradeze dintr-o newyorkerză sexy și sofisticată de origine braziliană într-o fană isterică și obsedată, iar Adriana mai degrabă ar muri decât să îngăduie să se întâmple așa ceva. Ah, nu, de fapt, eu— — Succes la audiție! Ai emoții? El se încruntă.. — Nu e o audiție. Eu sunt deja — — Dean? îl întrerupse Adriana pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să știi automat chestiile astea. — Dar nici măcar nu pot să vorbesc cu tine, am pledat. Secretara ta nu te dă la telefon. — Asta fiindcă îi spun eu să aibă dracu’ grijă să nu mă dea. Acum plângeam în hohote. Lacrimi isterice, mari cât diamantele Harry Winston, îmi scăldau obraji. Cum pot să știu ce vrei dacă nu mi se permite să-ntreb? m-am văitat. — Nu mă mai întreba prostii! țipă el. Ți-am spus c-ar trebui pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mine. — Oare să... amuțesc, neștiind ce vreau de fapt să propun. — Nu-i așa că e o noapte superbă de vară ? sare Trish, de dragul conversației. — Superbă, îi răspunde Nathaniel politicos. Privirile ni se întâlnesc și simt că m-apucă un râs isteric. E un dezastru. S-a zis cu momentul de romantism. — Îhm... mersi pentru seara asta extraordinară, spun, sforțându-mă să-mi păstrez seriozitatea. M-am simțit senzațional. — Și eu. Umbra îi face ochii aproape indigo ; mustăcește amuzat. Deci. Îi facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
totuși... menajeră ? Nici nu știi să gătești ! Pe bune acum, habar n-ai să gătești ! Acum chicotește amuzată. Te-am văzut gătind. Ești antitalent. Ca să nu mai zis că n-ai spălat în viața ta. — Știu ! Mă apucă un hohot isteric de râs. Sinceră să fiu, la început a fost un adevărat coșmar. Dar să știi că... învăț. Ai fi surprinsă. — Și trebuie să porți șorț ? — Am halatul ăsta oribil de nylon... Mă înec de râs. Și le spun Doamnă... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
admite împotrivire. Cu directorul de la personal... cu cine e nevoie. Aranjăm noi situația. Nu trebuie decât să ne dai un număr de telefon. Își scoate BlackBerry-ul. Încep să mustăcesc. Mă abțin cu greu să nu izbucnesc într-un râs isteric. Nu există nici un director de personal, îi explic. Și nici un partener senior. Nu există un partener senior ? Ketterman pare impacient. Cum se poate să nu existe ? — N-am zis niciodată că lucrez ca avocat. E ca și cum aș fi spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Pornesc spre ieșire cu picioarele împleticindu-mi-se. Și cu fluturi în stomac. I-am refuzat. Am refuzat statutul de partener senior la Carter Spink. Oare ce-o să zică mama ? La simplul gând îmi vine să izbucnesc într-un râs isteric. Sunt prea tensionată ca să aștept liftul, așa că o iau pe scări, țăcănind pe scările reci de piatră. — Samantha ! Aud deodată glasul lui Guy cu ecou deasupra mea. Pe bune acum. Ce naiba vrea ? — Plec ! strig. Lasă-mă în pace ! — Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nebună ? — Nu mai citiți prostiile astea ! Încerc să le iau ziarul. Doamnă Geiger, aș dori să-mi văd de ale mele. Încă sunt menajera dumneavoastră... — Ești unul dintre cele mai mari talente avocățești din țară ! Trish îmi arată cu degetul isterică în ziar. Scrie aici ! — Samantha ? Se aude un răpăit în ușă și Nathaniel intră în bucătărie, cu brațele pline de cartofi abia culeși. Crezi că îți ajung pentru prânz ? Mă uit la el tâmp, cu inima strânsă. Nu are nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
opri. Măcar eu am plecat în lume și am încercat o vreme și altceva ! — Ce vrei să spui cu asta ? Îl simt cum slăbește strânsoarea sub imperiul șocului. — Tu ce ai încercat, Nathaniel ? Asta vreau să spun. Știu că par isterică și agresivă, dar nu mă pot opri. Ești atât de rigid ! Trăiești în același sat în care te-ai născut, te ocupi de afacerea familiei, cumperi o seră în apropiere... practic, încă te mai ții de poalele mamei tale. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
turui verzi și uscate. Oprește‑te, Becky. Englezii sunt incapabili să arate dichisit, zice Elinor. Cu excepția cailor. Colțurile gurii i se ridică ușor, câțiva milimetri, într‑un zâmbet - deși restul feței îi rămâne imobilă - și eu izbucnesc înr‑un râs isteric. Asta‑i foarte bună! Colega mea de apartament iubește caii. Dar și dumneavoastră sunteți englezoaică, nu? Și arătați absolut... imaculat! Sunt foarte încântată că am reușit să‑i strecor un compliment subtil, însă zâmbetul lui Elinor dispare subit. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Mă opresc și urmează o tăcere încordată, în care nu se aude decât sunetul tânguios al unui nai. Apoi, brusc, cosmeticiana începe să râdă. Mă uit în ochii ei și mă trezesc râzând și eu, la rândul meu, deși ușor isteric. Aveți dreptate, zice cosmeticiana, așezându‑se și ștergându‑se la ochi. Aveți dreptate. N‑o să știe niciodată. Ce ziceți de un compromis? Îmi epilați picioarele și sprâncenele și despre restul nu pomenim nimic. Dacă vreți, vă pot face un masaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
doar ca să fiu sigură. Da, zice ea. — Aha, spun, aprobând din cap de parcă ăsta ar fi un scenariu perfect rezonabil. Dar îmi simt colțurile gurii fără stare și o presiune ciudată ridicându‑mi‑se în piept - jumătate șoc, jumătate râs isteric. Zău așa, Tarquin. Tarquin! Un scapă un chicot și îmi duc repede mâna la gură. Nu râde! se tânguie Suze. Știam c‑ai să râzi! — Nu râd! protestez. Mi se pare super! Nu‑mi pot opri un hohot și încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
întâmplat? De ce nu a preluat generatorul secundar? Și care a fost cauza acestei avarii? Ripley apăsă pe intercom. ― Camera mașinilor! Ce-i acolo? Care e situația? ― Nasoală! se auzi glasul lui Parker care părea în același timp ocupat, îngrijorat și isteric. Un zumzăit îndepărtat, aidoma bătăilor furioase de aripi ale unei insecte colosale, constituia acum fondul sonor. Apoi vorbi din nou, iar vorbele se umflau și se mistuiau ca și cum nu puteau rămâne în câmpul intercomului omnidirecțional. ― Praful ăsta afurisit din motoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
al neantului, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii, da, da. Zgomote. Gureșe groase gingașe. Auzea, undeva, departe, spectacolul lumii. Camioanele, tramvaiele, roțile biciuind vâj-vâj asfaltul, vocile rebele, fluierul agentului de circulație, cutia de conserve, rostogolită, sirena Salvării, surdina istericelor cozi la ziare și cartofi și hârtie igienică și aspirine. Deschise ochii: un convoi de copii de grădiniță se alinia în dreptul traversării spre parc. Ființă a zilei, așa eram. Noaptea mă speria. Mlaștină vicleană, barbară. Solară și concretă eram, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pustiului, dom rina, domirina, dum dom ri rina, domiri, până la stingere. Letargici apoi, pacificați, întinzându-se unul lângă altul și depărtându-se unul de altul, goliți, obosiți, sătui. Dorul de Irina reveni, cu adevărat, abia acum, în sfârșeala separării. Noaptea isterică, sălbăticind sufletul și mintea și sângele, în hazardul morții și al eliberării, cum se cuvenea morților încă vii, ar fi trebuit să fie a regăsirii. Pentru oricât de scurt răgaz, fie și pentru minima secvență dintre două ultime zguduiri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se învârte, nu stă pe loc, chiardacă noi nu vedem. Troleibuzul întrerupse prelegerea filozofică. Împiedicat, brusc, să mai ofere și alte secrete profesionale, colegul Teodosiu Gică, zis Boală, zis Șeful, își folosi admirabil coatele și sacoșele ca să răzbească prin mulțimea isterică, să pătrundă primul în arcasalvatoare. Recepționistul Anatol Dominic Vancea Voinov rămase singur, din nou, vinovat de deprimare și vinovat de neîncrederea față de interlocutorii zilelor și nopților sale. Femeia reapăru, însă, în reveriile sale nocturne. Râdea, plângea, necheza, reabilita terapia bunului-plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai doriți să fiți iubiți? Deși ați văzut câtă ură stârniți. Strămoșii v-au cerut sa slăviti viața?... Nimic nu e mai important decât viața? Viața unei ființe este suprema valoare, așa vi se tot repeta? Cum să nu devii isteric, dacă viața, așa scurtă și plină de mizerii, este tot ceea ce avem... Măcar dacă v-ar fi promis altceva, viața de apoi, Nirvana, dracu’ mai știu eu ce!... Se enervase Venera, se putea spera și în alte confesiuni, nu greșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pizza), deschid fereastra și vorbesc cu cel care se află sub balcon. De data asta, nu vrea să se deschidă și mă umplu brusc de o furie violentă, care mă face să înjur, dar în sfârșit cedează. Bineînțeles că sunt isterică: Jake cu siguranță că va aștepta la ușă destul ca să am timp să scot capul pe fereastă; doar n-o să sune și apoi să fugă, precum un puști pus pe șotii. Dar când simți ceva destul de puternic pentru un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vroiam eu! O ultimă dimineață. O dimineață perfectă. Până acum. Ce e? Ce s-a-ntâmplat? Calmează-te! Nu e sfârșitul lumii! BA DA! E sfârșitul lumii! Cel puțin, sfârșitul nostru. Vor veni Gardienii și vom muri cu toții! zise el isteric. Îl caut pe Corvium! Îl știi? L-ai văzut? Vine încoace? întreba el uitându-se peste umerii mei înspre vale. Vai, Doamne, ce mă fac? Era patetic. Ce ar putea demoraliza un om în asemenea hal? Eu sunt Corvium. Calmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
când mă văzu. Parcă zărise ceva ciudat la mine. Pe unde naiba ai umblat? Știi că suntem atacați? Nu așteptă răspunsul și intră înapoi în clasă, îndreptându-se glonț spre fereastră. Vladimir îl urmă zâmbind discret. Uite! Uite! făcu el isteric. Am ajuns și eu la fereastră. Chimicale! Agenți biologici! Dracu' să le ia pe toate! Uite! Dar ce frumos era! Cerul era negru abisal și cu ușoare tendințe de a deveni portocaliu-roșiatic. Din el cădeau fulgi mari și albi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de cincisprezece ani. Aveau doi copii împreună. Știa mai bine ca oricine că Henry era predispus la ticuri nervoase și accese de fantezie. Aceleași salturi de imaginație care făceau din el un bun cercetător, îl făceau să fie și puțin isteric. Era înclinat să se auto-diagnosticheze cu boli îngrozitoare. Mergea la doctorul lui la fiecare două săptămâni și îi dădea telefon chiar și mai des. Era chinuit de dureri, mâncărimi, iritații și temeri bruște, care îl trezeau în miez de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
care s-au opus eugeniei la începutul secolului XX. El a văzut esența ei, frauduloasă la toate nivelurile, și a prezis unde va conduce, cu multă precizie. A avut numeroși critici, care l-au insultat numindu-l reacționar, ridicol, ignorant, isteric, incoerent și orb, notând cu dispreț că „are o influență considerabilă în conducerea oamenilor într-o direcție greșită“. Și totuși, Chesterton avea dreptate, iar savanții, conducătorii politici și intelectualii erau cei care greșeau. Chesterton a apucat să vadă ororile Germaniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Bucureștiul. Și dacă a tras-o la tot Bucureștiul, i-a tras-o și... a inclus-o, pe mă-ta în lista aia a lui. Pe nevasta mea și pe maică-ta... Cheamă Salvarea, mă-ta n-are nimic, e isterică. Asta a fost. Anita n-a chemat Salvarea, m-a lăsat acolo jos, la podea, și-a plecat, a fugit, viața o făcuse knockout, era OK, nu...? (A fost cinică.). Mi-am revenit greu, eram lac de lacrimi și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
urcat tot sângele În cap. — Bine, reușesc să Îngaim după o pauză lungă. OK, atunci mă duc. ȘAPTE Pornesc cu Katie pe stradă, parțial paralizată de spaimă și parțial abținându-mă cu mare efort să nu izbucnesc Într-un râs isteric. Toți ceilalți sunt la birou și se dau peste cap să-i facă impresie bună lui Jack Harper. Iar eu ies cu cel mai firesc aer din lume, chiar sub nasul lui, și mă duc să beau un cappuccino. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că s-ar putea să-ți placă. Mie mi-e puțin cam mic, dar e foarte drăguț. Și ar trebui să-ți vină, fiindcă - se oprește și se uită spre Caroline - e mărimea patruzeci. Instantaneu, izbucnesc amândouă Într-un râs isteric. — Mersi, Artemis, zic scurt. E foarte drăguț din partea ta. — Mă duc să-mi iau o cafea, spune Fergus, ridicându-se. Vrea cineva ceva ? — Mie dă-mi una cu Harvey’s Bristol Cream, spune vesel Nick. — Haha, murmur pentru mine. — Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cam nevricoasă. — Mick Collins, spune Mick, punându-mi o carte de vizită În mână. Încântat să te cunosc, Emma. N-are nici un rost să-ți faci griji, crede-mă. Îmi zâmbește liniștitor, de parcă e extrem de obișnuit să trateze cu femei isterice care-l trimit la plimbare. Și probabil chiar e. Hai să ne așezăm și să vorbim puțin... Vorbește mestecând gumă și, În clipa În care miros aroma de spearmint, Îmi vine să vomit. — Uite ce e, a fost o neînțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]