1,082 matches
-
climă dulce, sosită din ținuturile mediteraneene, cu miresme, cu o vegetație explozivă, cu o bogăție de lumină auriferă - aceasta domnește peste orășelul nostru de primăvara până toamna târziu. În acest orășel noi locuim cu chirie, la doamna Duțulescu, cum am istorisit deja; ce nu am istorisit încă: nu am istorisit că locuința noastră este o căsuță modestă, o coșmelie ar fi tentați s-o numească unii mai boieroși, cu trei încăperi și o verandă, Doamne, pereții sunt atât de firavi, atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mediteraneene, cu miresme, cu o vegetație explozivă, cu o bogăție de lumină auriferă - aceasta domnește peste orășelul nostru de primăvara până toamna târziu. În acest orășel noi locuim cu chirie, la doamna Duțulescu, cum am istorisit deja; ce nu am istorisit încă: nu am istorisit că locuința noastră este o căsuță modestă, o coșmelie ar fi tentați s-o numească unii mai boieroși, cu trei încăperi și o verandă, Doamne, pereții sunt atât de firavi, atât de subțiri încât iarna, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o vegetație explozivă, cu o bogăție de lumină auriferă - aceasta domnește peste orășelul nostru de primăvara până toamna târziu. În acest orășel noi locuim cu chirie, la doamna Duțulescu, cum am istorisit deja; ce nu am istorisit încă: nu am istorisit că locuința noastră este o căsuță modestă, o coșmelie ar fi tentați s-o numească unii mai boieroși, cu trei încăperi și o verandă, Doamne, pereții sunt atât de firavi, atât de subțiri încât iarna, ca acum, când bate vântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mai văd deloc. Mă sperii îngrozitor. Mă întorc sus, la adăpostul meu din peșteră. Mă grăbesc spre înger, nerăbdător să-i povestesc ce-am pățit și să-i cer ajutorul. Lazarus e în apropiere, împreună cu Truman. Parcă mă așteptau. Le istorisesc șocat, nemainimerind cuvintele, ce grozăvie mi se întâmplase. Ei mă ascultă cu o răbdare îngerească și nu dau impresia că le-aș destăinui ceva ce nu știau deja. Când termin, Lazarus rostește calm: -E firesc ceea ce s-a petrecut. Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
penibil, așa că a folosit o formulă ocolitoare: -Să mă înapoiez în localitatea unde am domiciliul... -Atunci înseamnă că avem drum comun, eu locuiesc în direcția aia... Am terminat programul la cabinet și merg spre casă. Cu ocazia asta, poate îmi istorisești și mie cum ai ajuns brigadier! a exclamat doctorița, râzând iarăși. Tata a constatat că ea râde aproape la fiecare replică, dar asta nu o făcea stupidă, cum se întâmplă cu majoritatea râzăreților, dimpotrivă, îi stătea bine. Iar curiozitatea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
el cunoștea adevăratul motiv al absenței, îl cunoștea cu amănunte. Îl mânca limba să povestească: i-ar fi dat gata pe toți, inclusiv pe Veronica, o tipă a-ntâia, care nu prea-l băga în seamă - acum, dacă i-ar istorisi la ce aventură este el părtaș, sigur ar cuceri-o. Din păcate, promisese c-o să-și țină gura. Cu eforturi supraomenești chiar a izbutit să rămână mut: dar cât de mult l-a costat muțenia asta - simțea că i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de tot, întâmplarea nici nu merită să fie povestită. Unui inventator, o revistă importantă i-a luat un interviu lung, de șase ore, pentru ca la sfârșit să se dovedească - ce moment penibil! - că reportofonul n-a înregistrat nimic, fiind defect. Istorisite pe scurt, în câteva cuvinte, până și nenorocirile par să-și piardă emoția. Un prieten, un om între două vârste, s-a așezat bun-zdravăn în fotoliul lui, în fața televizorului, iar când soția l-a întrebat: „E ceva interesant?“, el era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
scadență. O jumătate de secol, savantul consumase până la resemnare sentimentul unei imense deșertăciuni. Ce folos că el intuise un adevăr și putea să-i ajute și pe semeni să-l vadă, dacă trăia de cincizeci de ani între orbi? Ceea ce istorisesc eu acum e un film. Mi l-a reamintit o artistă pentru care luarea în seamă ce i se întâmpla de la o vreme venea prea târziu. Doamna se regăsea sufletește în film și în finalul pe care-l socotea logic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu maurii... 15 noiembrie 1949 Seara, Navarra, León și Aranjuez au fost la mine în vizită oficială... Aranjuez ne-a părăsit curând. Ceilalți au rămas până la orele unsprezece și jumătate și au făcut cunoștință cu Augustul (Tata). Navarra ne-a istorisit o poveste cu adevărat uimitoare: una din aventurile sale, care ar fi putut să aibă un sfârșit tragic. E un băiat cu o stăpânire de sine și cu o perspicacitate admirabile. I-am mărturisit, de altfel, că din aceste puncte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din această realitate care ne înlănțuie... De a evada pentru câteva ore măcar... Până acum simțeam nevoia să-mi povestesc iubirile prie tenilor mei... De acum înainte însă nu voi mai spune nimic și nimănui. Iubirea mea ți-o voi istorisi doar ție! Sunt în tramvai. Aș vrea să citesc, dar nu pot... Mă gândesc numai la tine. Te iubesc și este un lucru nou pentru mine, deoarece niciodată n-am mai iubit în felul acesta... Nu e o pasiune, nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și atunci când de mult vorbeam româna curgător și fără greșeli, încă mai ciuleam uluită urechea la metaforele temerare ale acestei limbi. Cuvintele își luau un aer insignifiant, dar ascundeau atitudini politice cu bătaie precisă. Unele cuvinte conțineau povești ce se istoriseau de la sine, fără a mai trebui spuse. Așa cum se întâmplă pretutindeni unde domnește sărăcia, țara era plină de gândaci-de-casă. Care se chemau ruși, în vreme ce unui bec care ardea fără abajur i se spunea candelabru rusesc, iar semințelor de floarea-soarelui - ciungă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un pinten de cocoș“, ori toamna: „Fiecare zi e-acu’ mai scurtă c-un pinten de cocoș“. În orice limbă, imaginația locuțiunilor verbale oscilează între scatoalcă și mângâierea de catifea a cuvintelor. Un cunoscut, originar din sudul Germaniei, mi-a istorisit o poveste din vremea copilăriei sale, din Germania de după război. Pocnitorile înșirate pe lungi fitiluri de aprindere, pe care în noaptea de Revelion le folosesc și copiii mici, se numesc acolo „Judenfürze“ șpârțuri jidoveștiț. De câteori auzise pe-atunci expresia
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
descurcat așa. Și nici n-o să-mi smulg părul din cap din cauză că am pierdut ore-n șir povestind de-a fir a păr, într-un fel de birou-depozit, Cel mai iubit dintre pământeni, Shogun și Vraciul șefei de la rotiseria „Cocoșul“. Istoriseam ce istoriseam, apoi extrăgeam ideile principale, caracterizam personajele, desprindeam câteva citate despre dragoste bune de ținut minte și de plasat într-o discuție, plăteam ce era de plătit fără bacșiș, după care plecam acasă în triumf cu doi pui, o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Și nici n-o să-mi smulg părul din cap din cauză că am pierdut ore-n șir povestind de-a fir a păr, într-un fel de birou-depozit, Cel mai iubit dintre pământeni, Shogun și Vraciul șefei de la rotiseria „Cocoșul“. Istoriseam ce istoriseam, apoi extrăgeam ideile principale, caracterizam personajele, desprindeam câteva citate despre dragoste bune de ținut minte și de plasat într-o discuție, plăteam ce era de plătit fără bacșiș, după care plecam acasă în triumf cu doi pui, o bucată de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ținea o mînă între mîinile ei și, după ce i-o săruta îndelung, îl conducea în sufragerie ; îl punea pe canapea, se așeza lîngă el și, ținîndu-i în continuare mîna strîns, dar de data asta punîndu-i-o în poală, începea să-i istorisească pentru a nu știu cîta oară episoadele din viața zbuciumată pe care o dusese. Acesta era, de fapt, modul în care îl liniștea pe Daniel, pentru că, o dată povestea începută, băiatul asculta fermecat tot ce îi spunea, cu un interes și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Dumnezeu, fie și prin intermediul altor persoane și realități, cu scopul de a cunoaște și înfăptui voința Lui. Și aici regăsim acel gen de scriitură generatoare de limbaj despre care se vorbește în Exerciții 3: aidoma unui îndrumător spiritual, Ignațiu le istorisește iezuiților momente din viața lui, în mod succint și „con tanta claridad, que parece que hace al hombre presente todo lo que es pasado”4. În urma acestor succinte considerații, credem că acum ne putem orienta ceva mai bine în căutarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu, nu vom deznădăjdui, ci vom păstra aceeași încredere în Domnul ca și cum ați fi scris totul”. Părintele n-a răspuns nimic; dar cred că în aceeași zi l-a chemat pe Părintele Luis Gonçalves 1 și a început să-i istorisească cele întâmplate, iar acesta, care are o memorie nemaipomenită, nota totul fără întrerupere. Acestea sunt Acta Patris Ignatii (Faptele Părintelui Ignațiu) pe care le facem acum cunoscute. Părintele Luis a fost elector la Prima Congregație Generală și tot atunci a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
face cutare lucru peste opt zile sau peste cincisprezece”, Părintele, cu uimire parcă, nu ezita să spună: „Cum? Gândiți că veți trăi atâta?”. Totuși, de această dată, spuse că nădăjduia să mai trăiască trei sau patru luni, ca să termine de istorisit. A doua zi l-am întrebat când ar vrea să începem. El mi-a răspuns să îi reamintesc șlucrul acestaț în fiecare zi - nu mai știu câte zile am făcut-o - până va avea starea de spirit necesară. Dar, fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să fi dorit așa ceva -, însoțită de un puternic consimțământ al voinței de a mânca de acum înainte carne. Cu toate că își amintea de hotărârea luată, nu mai putea avea îndoieli, urmând singura cale ce-i rămăsese: trebuia să mănânce carne. Îi istorisi acestea duhovnicului său, care îl sfătui să vadă dacă nu cumva era doar o ispită. Dar el, cercetând bine acest fapt, nu mai avu nici o îndoială. La Școala lui Dumnezeu În acest timp, Dumnezeu se purta cu el ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se obișnuia în Alcalá de Henares. Intrând, își ridica vălul și mergea în camera Pelerinului. Nici de această dată nu le făcură nimic; nu-i chemară pentru cercetare nici după proces și nici nu le spuseră nimic. Aceasta mi-a istorisit-o Bustamante. 60. Patru luni după toate acestea, pe când Pelerinul locuia într-o căsuță în afara spitalului, veni la ușa lui un gardian, îl chemă și-i spuse: „Veniți puțin cu mine”. Și aruncându-l în temniță, îi zise: „De aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
arăta vreo altă pricină, decât lipsa lui de instruire. În cele din urmă hotărî să meargă la Arhiepiscopul de Toledo, Fonseca, și să pună această încurcătură în mâinile lui. Plecă din Alcalá și-l află pe arhiepiscop în Valladolid 2. Istorisindu-i toată încurcătura în amănunțime, îi spuse că, deși nu era sub jurisdicția lui și deci nu era ținut să-i respecte hotărârea, va face totuși ceea ce i se va porunci. I se adresa cu „dumneata”, așa cum făcea cu toată lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
deoarece voia să se îmbarce pentru Genova, cei din Valencia care îi erau devotați îl rugară să nu facă una ca asta, pentru că - după cum se spunea - Barbarossa 1 era pe mare cu o mulțime de galere. Și cu toate că i-au istorisit multe întâmplări înfricoșătoare, nu l-au putut face să șovăiască. 91. El se îmbarcă pe o corabie mare și rămase în viață după furtuna de care am pomenit mai sus2, în timpul căreia de trei ori a văzut moartea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
alături de Cristos, Fiul Său, încât n-ar îndrăzni nicicum să se îndoiască de faptul că Dumnezeu Tatăl l-a așezat atunci alături de Fiul Său3. Eu, care scriu aceste lucruri, i-am spus Pelerinului, pe când mi le povestea, că Laínez le istorisea cu alte amănunte, din câte am înțeles. El îmi răspunse că tot ceea ce spunea Laínez era adevărat, pentru că el nu-și mai amintea toate amănuntele, dar că, fără îndoială, atunci când le povestise pentru prima dată nu spusese decât adevărul. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ocupă de acest lucru și porunci să se dea o hotărâre, care fu de partea Pelerinului. La Roma, cu ajutorul Pelerinului și al însoțitorilor săi, au fost întemeiate câteva opere pioase: „Catehumenii”, „Sfânta Marta”, „Orfanii” ș.a1. Restul va putea fi istorisit de Maestrul Nadal. Ultimele mărturisiri 99. O dată încheiată această povestire, la 20 octombrie, l-am întrebat pe Pelerin cum a scris Exercițiile și Constituțiile. Mi-a spus că Exercițiile nu le-a scris dintr-o dată, ci, ori de câte ori observa anumite lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
păși pentru prima oară singură în casa lui. E. Cea mai fericită zi! Astăzi este cea mai fericită zi! Astăzi m-am îndrăgostit. Da, m-am îndrăgostit. Nu așa ca o fetișoară căreia un băiat îi surprinde privirea sau îi istorisește cine știe ce poveste nebunească, nu așa cum se întâmplă în adolescență. Astăzi m-am îndrăgostit și voi fi soția „acestui Valentin” atât de „galanton” și atât de „curtenitor”. Tot astăzi, cerul râde cu mine în seninătatea lui, nespus de albastru și însorit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]