7,407 matches
-
un anotimp, ci fiecare anotimp al fiecărui iubit... Poeta are mai mulți iubiți? De unde au apărut ăștia? La început era vorba doar de unul. Și, mergând mai departe: ...fiecare anotimp al fiecărui iubit ce lumina atinge și-nchide! Dar câți iubiți reușesc, oare, să facă chestia asta, să atingă și să închidă lumina? Toată cartea este plină de gângureli sibilinice. Fluvii vor seca în albie și stele se vor stinge pe cer până când cineva va reuși să descifreze versurile scrise de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dement“, ci și „bou“. Și că îl mai și înșală, cu un șofer. Dezamăgitor este și limbajul simplist, cu unele reminiscențe din limba de lemn folosită pe scară largă înainte de 1989. Despre un personaj care nu s-a putut face iubit, autorul spune că eforturile lui „au rămas în acest sector fără rezultat“. În acest sector! Mai lipsea să spună: în acest sector de activitate! George Costin are poate, ca om, numeroase calități. Dar în acest sector de activitate, al literaturii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
altă doctoriță, Santuza, dornică să se mărite cu Cornel Opreanu, manevrează astfel încât Catrina Opreanu să plece în Moldova, ca participantă la o campanie împotriva epidemiei de tifos exantematic (ne aflăm în vara lui 1940). La întoarcere, protagonista romanului constată că iubitul ei s-a căsătorit și că nu-i mai recunoaște meritele științifice (considerabile). Romanul se dezvoltă și în alte direcții epice. Totul este însă povestit în stilul „Marchiza ieși la ora cinci“. În plus, replicile personajelor au ceva ceremonios și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ci printr-un fel de ciripit liric, greu inteligibil: „Dragă mincinosule, // toate vor să-mi ia locul / iar lumea e atât de mică // ne întâlnim / să ne furăm trădările // ...și ziceai / că întâlnirea noastră / e destinală“ etc. De ce e mincinos iubitul? Cine sunt cele care vor să-i ia locul poetei? Chiar „toate“ vor să i ia locul? Cum adică „ne întâlnim / să ne furăm trădările“? Ce înseamnă „întâlnirea noastră e destinală“? Fiecare poem din carte provoacă asemenea întrebări. Iuliana Petrian
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Poeta care se pisiceste Versurile Luizei Predescu din volumul Iubire, stranie făptură, (editură nemenționată, București, 2001) sunt pline de gângureli amoroase, stânjenitoare pentru cititor, întrucât îi creează impresia că a pătruns din greșeală în intimitatea unei femei care își alintă iubitul. Titlul volumului ar trebui citit ca un avertisment: „Atenție, înăuntru se află versuri extatic romanțioase, care o să vă facă să vă simțiți stânjeniți!“ Noi însă ignorăm mesajul, induși în eroare și de prezentarea semnată de Mircea Micu, care o ridică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
al cuvântului“ și că această poetă, indiferent de ipostaza în care apare, „stăpână sau sclavă, duioasă sau ironică, realistă sau dubitativă“, ne propune o nouă viziune asupra iubirii. Nici vorbă de așa ceva. Viziunea este, dimpotrivă, flagrant demodată. Poeta își alintă iubitul în văzul lumii, copleșindu-l cu drăgălășenii: „Iubitule, ascultă ce-ți spun: / tu ești un crin / și eu o margaretă, / ochii tăi sunt de smarald, / gura de rubin, / mâinile de marmură caldă“ etc. În plus, ea se alintă, vorbind peltic
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ipostaza în care apare, „stăpână sau sclavă, duioasă sau ironică, realistă sau dubitativă“, ne propune o nouă viziune asupra iubirii. Nici vorbă de așa ceva. Viziunea este, dimpotrivă, flagrant demodată. Poeta își alintă iubitul în văzul lumii, copleșindu-l cu drăgălășenii: „Iubitule, ascultă ce-ți spun: / tu ești un crin / și eu o margaretă, / ochii tăi sunt de smarald, / gura de rubin, / mâinile de marmură caldă“ etc. În plus, ea se alintă, vorbind peltic și punând la cale pozne pe care le
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Vârtej șoptitor timpului (New Est, Târgu Jiu, 2008), pare cuprinsă de o veșnică agitație. După cum rezultă din versurile sale, simte mereu nevoia să facă ceva: să coboare în ea însăși, să ia de mână lumea cuvintelor, să îngenuncheze lângă umbra iubitului, să spargă cerul și să arunce cioburile pe fundul mării, să adune șoapte de maci, să strângă în jurul ei idei, să își așeze sufletul pe un vulcan etc. Drept urmare, în loc să îl emoționeze pe cititor, îl zăpăcește. Acțiunile ei fanteziste sunt
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
inutil la pericole? Sînt sigur pe mine, răspundea accelerînd nebunește. În general, bravura lui Marcel era similară cu cea a pubertinilor, care n-au încă diferențiate preferințele. În ultimul timp a intrat în politică și dădea amuzante declarații de presă. Iubitule, îl ruga soția, nu stăpînești gramatica și devii ținta tuturor răutăților. Eu m-am exprimat corect, dar știi cum sînt cei de la presă... Impresia lui Marcel era că devine egalul celui pe care îl bîrfește. Din acest motiv, țintea sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca asta! Îl desfigurez pe viață, îl castrez! Nervoasa fată fuma cu sete țigară după țigară și vorbea singură mișcînd mărunt din buze. Telefonul sună și răspunde febril, cu un abia perceptibil tremurat în voce. Bună, Raul. Ce să fac, iubitule, prin casă cu treburile. Mulțumesc, aș veni la tine, dar nu prea sînt în formă. În timp ce vorbea, arunca cîte o privire la cuțitul de bucătărie, ăla cu zimți ca de seceră. Sosesc acuși, te claponește fata ta, o să te îngrași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mare, v-am simțit mă iertați pentru ce vă spun ca pe un bărbat pe care l-am iubit cândva și l-am regăsit după jumătate de viață. Un bărbat frumos, puternic, înțelept, blând. Am simțit, părinte, că matale ești iubitul meu de demult, iar eu puștoaică de 13 ani. Mă țineai pe genunchi, îmi spuneai povești de pe front, mă sărutai pe obraji, pe frunte, îmi sărutai mâinile, îmi mângâiai părul. Acum sunt fată mare, mulțumesc, iubitule drag, că m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
părinte, că matale ești iubitul meu de demult, iar eu puștoaică de 13 ani. Mă țineai pe genunchi, îmi spuneai povești de pe front, mă sărutai pe obraji, pe frunte, îmi sărutai mâinile, îmi mângâiai părul. Acum sunt fată mare, mulțumesc, iubitule drag, că m-ai așteptat. Vedeți, Dumnezeu a fost drept cu noi până la urmă. Domnișoara Cătălina a izbucnit în plâns incontrolabil, convulsiv, isteric; ploaia de Sfânt Ilie brăzda obrajii. Genele, ca o pădure răvășită pe timp de furtună; stânci despicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cîtă vreme autorul Principelui distinge categoria "omului de bine", "pildă de imitat". I se pare nedemn ca oamenilor să le placă robia și supunerea oarbă, în cazul acesta absolutismul principelui e meritat. De preferat să fie mai mult temut decît iubit și nu invers, principele trebuie să-și regleze comportamentul știind că, de la natură, oamenii "sînt nerecunoscători, schimbători, prefăcuți și ascunși, că fug de primejdii și sînt lacomi de cîștig" etc., etc. Perfecțiunea nu este de partea omului, crede Machiavelli. Categoriile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dobîndești pe aceea de om lacom și jefuitor, ceea ce va însemna pentru tine atît dezonoarea cît și ura oamenilor. CAPITOLUL XVII Despre cruzime și milă, și dacă este mai bine să fii iubit decît temut sau mai curînd temut decît iubit Trecînd mai departe la celelalte însușiri mai sus arătate, spun că fiecare principe trebuie să vrea ca oamenii să-l socotească milos și nu crud; cu toate acestea, el trebuie să ia seama și să nu folosească rău această milă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cel Mare Nu voi stărui asupra exploatării patristice a figurii Mariei Magdalena. Am ales doar câteva mostre relevante. În Comentariul la Cântarea Cântărilor, redactat de Hipolit (170-235), cuplul Mire-Sulamita anunță cuplul Mire-Maria Magdalena. Ca și Sulamita, Maria Magdalena își caută iubitul celest și, găsindu-L, Îl îmbrățișează: „L-am prins (ekratese) și nu-L voi mai lăsa” (Cânt. 3,4). Îl îmbrățișează, Îl strânge atât de sufocant, spune Hipolit, încât Isus trebuie să o pună la punct: „Nu mă reține!” Alt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
gelozie, își trădează rivalul, dându-l pe mâna lui Caiafa. Motivul iubirii dintre cei doi „blestemați” reapare în romanul lui Sebastiano Vassalli, La notte del lupo, 1998. Atrasă magnetic de Isus, Maria Magdalena își pierde orice sentiment pentru fostul ei iubit, Iuda. Acesta își propune să elimine piedica, adică să-L asasineze pe Mântuitor, dar până la urmă renunță. Mai mult decât atât, Iuda nu-L va preda autorităților. Urmează un scurtcircuit în trama romanului și, brusc, ajungem în 1981, când Iuda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nici nu te gândești. Acum și-a pus ea ceva În gând. Noi nu avem alta de făcut decât să așteptăm deznodământul. Rămași doar ei doi, se priveau de parcă nu s-ar fi văzut de cine știe câtă vreme. ― Veneam la prânz, iubitule, dar n-am putut pleca de la școală, fiindcă tocmai astăzi și a găsit un politruc să vină În inspecție. Și când? La ora prânzului, ca să prindă toate cadrele didactice. Scopul? Cum se știe, copiii nu au vacanță și, drept urmare, de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
asemenea apariții, Despina și doctorul Gruia au făcut ochii mari, cu adâncă mirare Întipărită În ei. Doar Nicu s-a ridicat de pe pernă, Întinzând mâinile, cu zâmbet larg pe chip, către arătarea din ușă.... ― În sfârșit, l-am găsit pe iubitul meu prieten cu suflet mare - a declamat noul venit. ― Petrică! Bine ai venit.. La auzul acestui nume, Despina s-a luminat la față. “Iată-l pe misteriosul Petrică. Da! Este o figură de basm.” După ce s-au Îmbrățișat, Nicu a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru un asemenea dar. Numai tu puteai să mă faci peste măsură de fericit. Vă iubesc pe amândoi din toată inima! După aceste cuvinte, pe chipul lui Gruia - fără voia lui - a fluturat o umbră de tristețe: ― Ce te supără, iubitule? Te-ai Întristat fără motiv - a observat Maria, Îngrijorată. Gruia a tresărit. “Să-i spun adevărul? În starea ei de oboseală, o asemenea veste nu i-ar face bine. Ba mai mult i-aș crea o stare de tensiune nervoasă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
crede că ar trebui să poarte copilul. Ca o nălucă, Însă, a venit gândul că peste o jumătate de ceas se va afla În fața securistului. Maria și-a dat seama de deruta În care se afla Gruia. ― Ce se Întâmplă, iubitule? Te văd preocupat de ceva. Nu trebuie să fii Îngrijorat pentru ce mi s-a Întâmplat aseară, fiindcă nu e nimic grav. ― Cine-i vinovat, dacă ți-ai luat bărbat doctor? Ignoranța-i sfântă. ― Ce să fac și eu, dacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se simte foarte bine. Vă mulțumesc pentru aceste vești. ― Când ieșiți, lăsați halatul aici, la intrare. Aceste vorbe au avut darul să-i repună În ordine starea sufletească. A urcat cu repeziciune și a intrat În salon... ― Bine ai venit, iubitule. Nu mai speram să vii În seara asta - l-a Întâmpinat Maria, bucuroasă. ― Am avut de făcut o intervenție chirurgicală care nu putea suferi nici o amânare - a repetat Întocmai vorbele profesorului. ― Uite aici pe cel care te-a așteptat poate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a prezentat Maria pe băiat, care parcă mai mult dormea, cu sfârcul sânului În gură... ― Știi ceva, scumpa mea? Cred că e momentul să i punem un nume. Câtă vreme o să fie doar „băiatul nostru”? ― Gând la gând cu bucurie, iubitule. Tu ce nume ai vrea să-i dăm? ― Aștept Întâi propunerea ta. Ei? ― Ce ai spune dacă eu aș zice să-l cheme Toader, ca pe bunicul lui? ― Tudor, fiindcă Toader i se spune bunicului său acolo, la Pomârla. Și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu microbii... Când veniți acasă, dragilor? ― Cred că poimâine. Mă mai țin sub observație, din cauza acelei nopți cu febră. ― Bine, scumpilor. Amănuntele le vom stabili mâine. Cu aceste cuvinte, Gruia a sărutat-o pe Maria pe frunte. ― Rămâneți cu bine, iubiților. ― Mergi sănătos, dragule. Până acasă, lui Gruia i s-au Învârtit prin cap cuvintele profesorului referitoare la șetrari și doctorul cel tânăr: „Întâi să-l pun la treabă pe acest filfizon <trimis de susă. Apoi să i-l dau În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zile, pe când se plimbau, ea l-a făcut atent: „Când o fi să fie... acesta e magazinul unde se găsesc cele trebuitoare unui nou-născut”. „De ce nu le cumpărăm acuma, dacă tot suntem aici?” - a Întrebat el, nedumerit. „Tare ești nepriceput, iubitule... De unde știm noi ce o fi: fetiță ori băiat?” Cum explicația Mariei s-a oprit cam pe la mijloc, Gruia a rămas nedumerit, gândind că va vedea el cum se va descurca când o să fie cazul. Dacă n-o să poată, are să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aplecându-se asupra copilului care dormea dus. ― El nu are probleme decât atunci când Îi este foame sau e Însetat... În rest, somn de voie... Acuma trebuie să-l Îmbrac. Până atunci, te rog să cauți o birjă. Da’ știi tu, iubitule... Una frumoasă, ca pentru un cavaler! Te aștept. Până În Piața Unirii, Gruia aproape că a alergat. Când a ajuns, s-a oprit să privească asupra gloatei de birjari care la acel ceas nu prea erau căutați... Omule, privește colo, lângă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]