985 matches
-
la zugrăvit sensul și direcția. În cele din urmă cade o ploaie peste toata nostalgia. Actorul și Sufleorul stau pe o scenă-n mijlocul scenei, ca pescărușii pe marginea lacului și privesc în sus, în susul acela din care-și așteaptă izbăvirea. Mai târziu Actorul aruncă un dop, așa cum mai devreme a aruncat coroana lui Richard cu griji căptușită, și cere șampanie. Într-un moment de mare gingășie și finețe, Sufleorul mimează cum din valizele lui pline cu nuștimceuri mici și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
bune și rele, înavuțiții și sărăntocii veacurilor. Acestora din urmă, impasibilul boier le-a acordat harul milei sale. Fără urmări. Poate, doar cu cinism alăturîndu-se indivizilor care au acaparat țara în trena tancurilor rusești și crezînd cine știe! în sosirea izbăvirii pentru obidiții lui. (Să fie oare cu totul întîmplător apetitul neobosit cinic al corpolentului cineget?) Comunismul și l-a revendicat, oricum, cu benefic profit, pe conu Mihai. Descendenții de azi întru anacronic socialism și-l pot, la rîndu-le, revendica pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
paradisului și de cel al infernului, ale unei conștiințe lucide care trăiește, paroxistic, sentimentul alienării într-o lume dezaxată spiritual. Vibrațiile eului ultragiat consemnează cu acuitate apropierea „îngerului adâncului”, textele constituindu-se în adevărate „cărți ale infernului personal”. Efortul de izbăvire existențială, culturală și spirituală al poetului convertește glasul Apocalipsei în cântec. D. captează liric mesajul transcendenței, devenind un adevărat exponent al poeților religioși, de esență tradiționalist-mistică. Câteva din volumele sale fac parte dintr-un amplu proiect de transpunere în versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
mântuire. Chiar și după ce conceptul de a fi ales s-a perimat În cadrul Bisericii Protestante la sfârșitul secolului al XIX-lea și Începutul celui de-al XX-lea, a fi din ce În ce mai eficient și astfel mai productiv, avea o tentă de izbăvire, care lipsea atunci când standardele moderne de eficiență au fost introduse În Europa și În alte părți. Noi, americanii, avem Încă tendința de a echivala eficiența cu valorile morale sănătoase și adeseori Îi judecăm pe cei care sunt ineficienți. Comportamentul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de superstiții și eresuri. Cred în blesteme, așa cum, intrați în vreun impas, își anină speranța în descântece, în datul în bobi, în leacurile băbești („Tot făcut mi-a fost”, Diplomata din Vădeni, Doctorul și baba). Precum nefericita mamă din schița Izbăvirea blăstămului, care, având o fată mută și cu mintea inertă, își explică tragedia prin lucrături haine ale soartei: „întâlnitura”, „pocitura”, „strigătura”. Dincolo de astfel de spaime primitive, zbuciumul atinge, literar vorbind, cote de dramatism. Dacă în narațiuni ca acestea intervine și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
Întoarce-te, așadar, la calea cea dreaptă, revino la simțămintele de mai înainte, revezi-ți înțelepciunea, dacă ai avut-o vreodată, întoarce-te la tine însuți, dacă ai avut totuși în tine ceva la care să te întorci, recunoaște tainele izbăvirii tale, prin care ai fost înnoit, prin care te-ai renăscut. N ai mai puțină nevoie acum de ceea ce ai avut atunci, pentru ca să te renască acum prin pocăință cele ce te-au născut înainte prin izvorul lor. Păstrează deplină rânduiala
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
au înviat și din nou au murit precum Lazăr, la fel și trupurile sfinților. Dar acum nu este așa, ci în înviere găsești neputrejune, dănțuire împreună cu îngerii, întâmpinarea Fiului lui Dumnezeu pe nori și așa totdeauna cu Domnul vom fi, izbăvirea de moarte, libertatea față de păcat, omorârea morții”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Despre Rai și Scriptură. Despre iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Despre <<Șezut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta>>, p. 47) „Soarele merge într-adevăr la o mare
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
slobod și unit odinioară, se împletește cu imprecația teribilă aruncată asupra celor care l-au trădat. Semne înfricoșate vestesc, ca într-un apocalips, apropierea „furtunii mântuitoare”, când va să se arate eroul providențial, Mesia, de care se leagă speranțele de izbăvire. E clipa pentru care trebuie să se pregătească, cu brațul înarmat și cuget treaz, urmașii vitejilor de altădată. Conceput în manieră retorică, poemul are o arhitectură caracterizată prin simetrie, recurgând mereu la antiteză și repetiție. Pasajele de exaltare eroică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
un Buddha, adică un înțelept apt să ghideze viața spirituală a contemporanilor săi. Se pare că fiul regelui Śuddhodana a ales acest ultim ideal. Prințul Siddhărtha și-a părăsit soția, copilul și condiția, devenind un pribeag fără adăpost, în căutarea izbăvirii de suferința aparent inevitabilă. În acele vremuri, viața rătăcitorilor se bucura de multă generozitate. Aceștia aspirau la un ideal de perfecțiune situat deasupra exigențelor meschine și a josnicelor dispute ale vieții obișnuite. Se aplecau nu asupra propriilor plăceri, ci asupra
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de Buddha după Trezire. Capacitățile de meditație sunt unidimensionale și înguste, lăsând neatinse deopotrivă evoluția intelectuală și cea morală. Prin meditație, lumea aceasta și problemele ei dispar, dar meditația nu poate dura la nesfârșit. E nevoie și de altceva pentru izbăvirea totală de suferință. Vorbele frumoase pe care i le-au adresat cei doi maeștri n-au avut pentru viitorul Buddha „decât răsunetul aceleiași găunoase retorici ce a învăluit ignoranța și neputința omenească dintotdeauna”. Prin urmare, el i-a părăsit și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
conotația unei paradigme și înseamnă literalmente „cel care știe”. Buddha este un termen de laudă, ca și Mesia sau Hristos. Trezirea a însemnat pentru Buddha, în primul rând, dobândirea acelei cunoașteri a naturii condiției umane în stare să conducă la izbăvire și, în al doilea rând, dobândirea certitudinii că el însuși a obținut eliberarea de suferințele acestei condiții. Ea a avut loc în răstimpul unei singure nopți cu lună plină din luna Vesakha (aprilie-mai în calendarul nostru), în anul 523 sau
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Prin predica de la Benares, Buddha a pus în mișcare roata învățăturii proprii, învățătură prin care el respingea ascetismul śramanilor, subtilitățile dialecticienilor, platitudinile materialiștilor, preocupările de cosmogonie, de metafizică chiar, urmărind doar să elaboreze o învățătură care să fie calea de izbăvire de suferință”. Discursul lui Buddha expus în Mahavagga, I, 6, reprezintă nucleul doctrinei sale, o admirabilă sinteză a propriei filosofii, prin care este respins atât hedonismul cât și ascetismul exagerat. Din acea clipă „pentru credincioși a început o eră nouă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
drept, dar are o credință ezitantă, lipsită de focul iubirii, și care poate oricând să cadă, se aseamănă cu acea concepție indiană, materializată și în viața lui Buddha, conform căreia omul trebuie să treacă prin trup pentru a ajunge la izbăvirea totală. Spiritul indian a încercat să condenseze într-un model de viață tot ceea ce-și poate omul dori: perioada de studii, viața de familie cu plăcerile și necazurile ei, retragerea din viața de familie și trăirea în curăție și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Sfaturile, recomandările și comportamentele prescrise de doctrina buddhistă configurează o filosofie pragmatică de viață, o aspirație la autonomie interioară, la pace și la abandonul întregii veleități a beneficiului temporal. Śăkyamuni a fost primul care a pretins că omul poate obține izbăvirea nu datorită intervenției unor divinități, ci printr-o disciplină spirituală autonomă. Mai mult decît atât, calea buddhistă pentru eliberarea de suferință are drept scop salvarea omului încă din timpul vieții și nu după moarte, așa cum se întâmplă în cazul altor
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
nenumărate. Între buddhism și creștinism există, de asemenea, numeroase asemănări. Conceptul de păcat, original în creștinism, și idealul evadării din robia acestuia, la fel ca și calea buddhistă care caută eliberarea omului din imperiul dorinței, exprimă intensitatea aspirației individului spre izbăvire. Ambele sunt strâns legate de idealurile umanității și de strădania de a da un sens vieții. De mai bine de 2000 de ani, buddhismul și creștinismul reprezintă suporturi spirituale pentru nenumărate popoare și sursele idealurilor acestora. Profesorul Nakamura a enumerat
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
nu-nțeleg de ce nu primim nici o veste”; „A venit poșta, dar noi iar n-am primit vești”) și nu În ultimul rînd gîndurile, frămîntările legate de moarte. După cele trăite În ochii tinerei din ghetou moartea e un fel de izbăvire, un act de curaj, mult mai multe sinucideri avînd loc, evident, În lagărele din Germania, Însă filosofia de autodistrugere și gîndurile „negre” n-au lipsit deloc În ghetourile din Transnistria, mai ales că aici n-au existat nici camerele de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Paix”; YA „the Peace”; Arb „the All-peaceable”. Apare numai în lista de nume din 59, 22-24, între al-Quddós și al-Mu’min. Este considerat un nume verbal, însemnând în realitate :ó al-sal"ma „fără cusur” și, totodată, „Cel care singur asigura izbăvirea” de orice primejdie 87. Contextul limitat înclina balanța semnificației acestui nume fie spre desăvârșire, ca reflex venit de la numele precedent, fie spre izbăvire, împăcare, oferite fapturilor - fiind înțeles astfel de majoritatea traducătorilor. De aceea, numele se regăsește și în câmpul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
un nume verbal, însemnând în realitate :ó al-sal"ma „fără cusur” și, totodată, „Cel care singur asigura izbăvirea” de orice primejdie 87. Contextul limitat înclina balanța semnificației acestui nume fie spre desăvârșire, ca reflex venit de la numele precedent, fie spre izbăvire, împăcare, oferite fapturilor - fiind înțeles astfel de majoritatea traducătorilor. De aceea, numele se regăsește și în câmpul semantic „Vrednic de încredere”88. Semnificații de bază: fără cusur, izbăvitor. 2.1.5.3. (al-)‘Al89: SOI „cel înalt”; ASM „Preaînaltul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
DM „la Paix”; YA „the Peace”; Arb „the All-peaceable”. După cum am mai spus, apare numai în lista de nume din 59, 22-24, între al-Quddós și al-Mu’min. Majoritatea traducătorilor i-au interpretat semnificația în lumina numelui următor: „Cel care asigură izbăvirea” de orice primejdie, dăruiește pacea. Semnificații de bază care l-ar plasa în acest câmp semantic: izbăvitor, pacificator. 2.1.12. Călăuzitor 2.1.12.1. H"d: SOI: „ocârmuiește” (22, 53), „ocârmuitor” (25, 31); ASM „Călăuzitorul” (22, 54), „ocârmuitor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Malek we’loh"y (Ps 5,3ab): „Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu și Dumnezeul meu!” (t.n.) Alături de metaforă regelui, este și aceea a judecătorului (ŠopeÖ) și a legiuitorului (Maƒoqq), care va face dreptate și va aduce izbăvire. Pentru a sublinia ideea de siguranță pe care regalitatea lui YHWH o inspiră, profetul Isaia pune laolaltă toate aceste trei nume, într-un oracol privind liniștea și stabilitatea de care se va bucura cândva Ierusalimul: YHWH ŠopetQnó YHWH MeƒoqqQnó / YHWH
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este prea palid, iar „cuvios” poate sugera, eventual, astăzi, atenția și respectul lui Dumnezeu față de fapturile sale, dar nu și celelalte componente de sens. Singură compensație o oferă textul în ansamblu, deoarece el descrie manifestările acestui atribut divin: milostivire în izbăvirea de dușmani și de rele (e.g. Gen 19,19; 39,21; Ier 31,3...), si chiar de moarte (Ps 6,5; 86,13), în răscumpărarea din păcat (Ps 25,7; 51,2 etc.), fidelitate în respectarea legământului indiferent de atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Se pierd astfel conotații importante mai ales pentru cariera acestui cuvânt în traducere grecească, în Noul Testament: „mântuirea” nu implică neapărat un preț pe care trebuie să-l plătească cel care o efectuează. Ea consemnează doar efectul acțiunii acestuia asupra beneficiarului: izbăvirea lui, dar nu și nuanță de solidaritate familială și sacrificiul pe care îl face agentul de dragul beneficiarului. Numele de go’el, în accepția din Vechiul Testament, nu este așadar transparent pentru cei care nu cunosc regulile ce reglementau relațiile de familie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cf. 92,16/ 91,15): „Doamne, Stâncă mea și Răscumpărătorul meu.” (t.n.) K š"kaƒat ’ElohQy yiše‘Qk we Țór m"‘uzzQk lo’ z"k"ret (Is 17,10; cf. Dt 32,15): „Căci tu ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale și de stâncă scăpării tale nu ți-ai mai adus aminte.” (G-R) Există de asemenea și invocări de tipul: „Fii pentru mine stâncă de apărare și cetate întărită...” (Ps 31/30,3; 71/70,3; cf. 62/61,8
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de instrument: m"genn, „scut” (de la g"nan, „a acoperi, a apăra” - 21 de ocurente în psalmi și în 2Sam 22) și metaforă lexicalizata qeren, „corn”, tradusă de obicei cu „tărie, putere”. „Domnul e stâncă mea, cetatea mea întărită și izbăvirea mea! Dumnezeul meu, întărirea mea și voi nădăjdui în El; scutul meu, puterea (litt. cornul) mântuirii mele, scăparea mea!” (t.n.) Un alt sinonim al lui Țór, ’e>en „piatră”, apare în discursul testamentar al lui Iacob (Gen 49,24
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
langă theós: mónÄi theÄÎi sÄtQÎri hQmÄÎn dià IQso¤ Christo¤ to¤ kyríou hQmÄÎn dóxa...: „singurului Dumnezeu, Mântuitorului nostru prin Iisus Hristos Domnul nostru: slavă...” (BVA) În Noul Testament, mântuirea are întotdeauna un sens spiritual: salvarea din robia celui rău, eliberarea de păcat, izbăvirea de osânda veșnică. De aceea, înfăptuitorul ei nu poate fi decât Dumnezeu, prin Fiul său, Isus Hristos. Semnificații de bază: cel care îl scăpa pe om de rău, de păcat și de osânda. 3.2.2. Nume hristice 3.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]