1,606 matches
-
Marea taină pe care unii au înțeles-o în detenție este că omul nu e singur. Calmul și puterea de a-și accepta condiția în aceste lumi ale recluziunii par nebunești în ordinea rațiunii umane, dar tocmai rațiunea a fost izgonită din aceste lumi. Lumile recluziunii sunt lumi ale "încercării". Ca o probă extremă, recluziunea poate fi o șansă de renaștere spirituală sau un risc de degenerare, o spune Soljenițîn atât direct, în capitolul " Sufletul și sârma ghimpată" din Arhipelagul GULAG
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
dreaptă. Din acest motiv, un război care aparent pare nedrept, devine drept în planurile lui Dumnezeu, astfel Augustin apăra paginile Vechiului Testament, contra atacurilor maniheilor, justificând agresiunile poporului izraelit împotriva popoarelor care locuiau în țara promisă, din care au fost izgoniți, și a națiunilor mărginașe. O altă problemă dificilă, pentru conștiința creștină, era dacă soldatul care ucide în timpul luptei săvârșește păcat. Răspunzând la aceasta, Augustin revine la principiul potrivit căruia, în caz de constrângere, nu există vinovăție. Soldatul care, în chestiuni
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
piesă, din punctul de vedere al structurii sale, este de a considera drept personaje principale pe Goneril, Regan și Edmund. Ei sînt aceia care inițiază acțiuni în tot decursul conflictului. Soarta îi favorizează pînă în momentul crizei, cînd bătrînul este izgonit în furtună și își pierde mințile și cînd lui Gloucester i se scot ochii, iar apoi este alungat din casă (III, 6 și 7). După aceea, contraacțiunea începe să prindă forță, iar cauza lor începe să apună; deși ei sînt
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
tine; luna viitoare, la mine. GONERIL: Vezi ce plină de toane îi este bătrînețea. Puținul ce am putut observa despre asta nu-i neînsemnat; totdeauna a iubit-o pe sora noastră mai mult, si cu cît de puțină judecată a izgonit-o acum este vădit prea îndestul. REGAN: E slăbiciunea vîrstei, desi totdeauna numai prea puțin s-a cunoscut pe el însuși. GONERIL: În cel mai bun și mai teafăr timp al lui, n-a fost decît un pripit; de aceea
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
simbolic, de ultima secvență a cărții, în care Bizu încearcă în van să dea de mâncare unei păsări mai deosebite, cu cântec frumos ("dublul" său simbolic, de fapt), ce stă mereu la distanță, departe de iureșul vrăbiuțelor "vulgare și zorite". Izgonit din vis, contemplativul agronom se vede silit să privească seară de seară, cu vădită resemnare, la această "imagine vie a vieții". Mai puțin resemnat, Lovinescu reconfigurează ulterior destinul personajului său, împăcându-l din nou cu viața. Astfel că, voindu-se
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cumva pe la 1965, ceea ce nu era cazul cu situația din istorie, filozofie (unde filierele informale aveau să rămână indispensabile pe toată durata regimului comunist "școala de la Păltiniș" e cel mai prestigios exemplu), sociologie (reapărută doar pentru a fi din nou izgonită din universități), economie (cu unele reușite în istoria economică), drept (exceptând unele studii de istoria dreptului). Repet o evidență: domeniile cele mai ideologizate și politizate, atât sub raportul substanței, cât și sub raportul activismului public și pozițiilor instituționale ale celor
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
interes. Iar dacă demersul este paradoxal, avem totuși o scuză: de ce să nu ne purtăm paradoxal cu autorul tuturor paradoxurilor?"296. Răspunsul este scuza intrării în structura de adâncime a textului pe care-l consideră o mare poveste a omului izgonit din rai, romanul căderii omului în istorie: Totul începe natural în rai. La umbra pomului blestemat al științei. Desigur ne avertizează Cioran nu e cuminte să întârzii sub pomul Științei." Numai că Adam nu era cuminte"297. Fragmentele citate permit
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
sunt în întristare, duce pe cei păcătoși la pocăință, naște evlavia, populează pustiurile, întemeiază mănăstiri, îndeamnă la o viață curată, conduce la blândețe, învață iubirea aproapelui, slăvește dragostea, îndeamnă la răbdare, înalță sulfetul către cer, întărește Biserica, sfințește pe preot, izgonește pe diavoli, predică viitorul, inițiază în tainele dumnezeiești și învață Treimea”. Sfântul Niceta de Remesiana sublinia, de asemenea, funcția educativă a cântării în comun, precizând, între altele, că „Sfântul Duh a prevăzut în ce fel pot să primească inimile mândre
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dovada din cer, nici din altele ca acestea. Într-adevăr, dacă îi voi spune că Hristos a zidit cerul, pământul, marea, n-are să primească spusa mea. Dacă îi voi spune că a înviat morți, că a vindecat orbi, că a izgonit demoni, nici pe asta n-are s-o primească. Dacă îi voi spune că a făgăduit împărăția cerurilor și bunătăți negrăite, dacă îi voi vorbi despre înviere, nu numai că nu-mi va asculta cuvintele, ci va râde de mine. De unde
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
12, menționând descântece similare, tot din Moldova, în special din sud, el notează o filieră bizantină și origine încă mai veche regăsită la Marcellus Empiricus: "Fuge, fuge, dolor omnis nervorum dolor" etc. În zona comunei Independența, Galați, "boala copiilor" este izgonită în mod similar: "ieși duhule din cap, din creieri, din minte, din păr, din frunte, din sprâncene, din nas, din dinți, din buze, din gură, din umeri, din încheieturi, din piept, din coaste"13. De altfel, convingerea că boala psihică
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în Moartea ceasului (titlu à la Salvador Dali). Biblicului Adam suferind de singurătate, Dumnezeu "i-a confecționat-o pe Eva"; apoi Adam și-a construit, din alte coaste ale sale, alte Eve decât cea "oficială". Mâniat foarte, Dumnezeu "l-a izgonit din rai / pentru suprarealism..." Meșterul Manole, arhitectul, se lasă jertfit, cerând să se prăbușească singur de pe propria-i zidire, fiindcă: "Așa cere tradiția". Din unghiuri schimbătoare, se fac aluzii (într-un volum ori altul) la Ulysse, Laocoon, Iov, Don Juan
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a fost ars (în uralele mulțimii entuziaste) în Marea Piață a Victoriei. (22 august 2049) Doar că vremurile sunt întotdeauna imprevizibile și, revenind din sud, unde au anexat fosta republică Zo'kuku, armatele Majestății Sale Keops al XXIX i-au izgonit pe ziglii și l-au spânzurat în Marea Piață a Victoriei pentru falsificare de documente istorice pe acad. prof. dr. Radames Kollar. (23 septembrie 2049) Nemaiexistând documente justificative, atât pacea, cât mai ales hotarele istorice sunt în mare primejdie. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
se diminuează în timp. Cele mai prețioase componente ale acestei bogății sufletești sunt amintirile din copilăria timpurie, despre care Jeune Hermite spunea că sunt „realitatea bătrânilor" sau, cum afirma Jean Paul, ele (amintirile) sunt „singurul rai de unde nu putem fi izgoniți". Despre copilărie a scris ca nimeni altul învățătorul răspopit, Ion Creangă, ale cărui cărți cu povestiri au făcut deliciul primelor noastre lecturi. Promoția de absolvenți din anul 1950 a Școlii Normale „Al. Vlahuță" din Șendriceni-Dorohoi și-a dat întâlnire, poate
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
a fost ars (în uralele mulțimii entuziaste) în Marea Piață a Victoriei. (22 august 2049) Doar că vremurile sunt întotdeauna imprevizibile și, revenind din sud, unde au anexat fosta republică Zo'kuku, armatele Majestății Sale Keops al XXIX i-au izgonit pe ziglii și l-au spânzurat în Marea Piață a Victoriei pentru falsificare de documente istorice pe acad. prof. dr. Radames Kollar. (23 septembrie 2049) Nemaiexistând documente justificative, atât pacea, cât mai ales hotarele istorice sunt în mare primejdie. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
am renunțat la lume la fel ca și tine”. Și va fi nevoie ca aceste două ființe care au rupt legăturile cu viața reală să se întâlnească, pentru ca, în cea de-a doua parte a piesei, trecutul pierdut să reînvie. Izgonit dintre oameni, decăzut și marginalizat, shite și-a păstrat totuși vechile arme și veșminte militare; îmbrăcându-le din nou, războinicul care încearcă să fie cel de odinioară nu e oare acum un soi de fantomă - ușor ridicolă, desigur, dar în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
e chiar omorul 1. Ca și cum, datorită lui Banquo, istoria își redobândea dintr-odată dimensiunea din vechile tragedii, unde nu exista cadavru care să nu trezească din morți vreo fantomă răzbunătoare. La a doua apariție a spectrului, Macbeth încearcă să-l izgonească, poruncindu-i să redevină trupul neînsuflețit, rece și orb care fusese, dar nu are cum să se împotrivească privirii intense ațintite asupra lui de către Banquo, privirea încrâncenată, nemiloasă, a fantomelor antice. Când același spectru se va înfățișa pentru a treia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Economiei, în felul simplu că aici să se contureze sensurile pe care le imprimă viziunea - ca expresie a conștienței în siajul căreia individul înțelege, se implică și explică tiparul realității. Într-un fel natural, omul reintră în Economie după ce fusese izgonit de regimul de ocupație fizicalist. Economia, și ca știință și ca tip de acțiune, pornește și revine la om. Adevărata circularitate a Economiei se întâmplă în legătură cu omul ca ființă socială. Omul redevine măsura tuturor lucrurilor Economiei. Semnificațiile conceptelor și ale
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Nu că ar fi găsit ideea de neconceput, gestul inacceptabil sau proiectul detestabil: ei considerau că existau prea multe exemplare din cărțile lui Democrit pentru ca numele acestuia să poată fi realmente șters de pe planeta filosofică... Platon, care voia să-i izgonească pe poeți din cetatea lui ideală, nu era lipsit de coerență și de perseverență în idei urmărindu-l cu răzbunarea sa pe un filosof a cărui vină consta în faptul că nu gândea ca el! Pentru a-și realiza în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sa recită rugăciunile rituale și merge din casă în casă, dintr-un loc sfânt în altul, iar fiul o însoțește; el ajunge la Atena nu ca un cuceritor ce râvnea la Cetatea visată, ci ca exilat, colonii din Samos fiind izgoniți de pe pământurile lor, cu obligația de a-și satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante (platonism, aristotelism), Epicur nu se va
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a fost coruptă undeva pe parcurs. Diavolul apare ca o necesitate de la primele noastre reflecții asupra experienței lumii. Și totuși, dualiștii nu exclud aprioric nici una dintre ipotezele posibile: pentru maniheeni, lumea a fost creată de Bine, În scopul de a izgoni răul; pentru bogomili și pentru catharii monarhieni, lumea a fost creată de Bine și organizată de Rău, Însă Răul depinde de Bine; pentru majoritatea gnosticilor și marcioniților, lumea a fost creată de un intermediar care nu e nici bun, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui Dumnezeu (3:7-8). Dumnezeu nu știe unde sînt (3:9) și nici ce au făcut (3:11), apoi descoperă și Îi blestemă pe Șarpe, femeie și bărbat (3:14-19), Îi Îmbracă În „Îmbrăcăminte de piele” (3:21) și Îi izgonește din Rai; „iar la răsărit de grădina Edenului a pus heruvimi care să Învîrtească o sabie de foc, ca să păzească drumul spre Pomul Vieții” (3:24), probabil, după cum sună interpretarea curentă - textul nespunînd acest lucru - pentru a-i Împiedica pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
trecutul dezastruos -, față de prezentul luminos - „ănoi și superbe eflorescențe, Însemne de factură nouă care Își au acum locul În marea glastră a orașului (piața C.A. Rosetti), dar și un nou ideal estetic: „Urâtul Încrustat adânc de stihia dezlănțuităă” „ăe izgonit de unda de șoc a vieții (centrul Câmpinei astăzi)”46. La numai două săptămâni de la cutremur, arhitectul patriei noastre socialiste, tovarășul Nicolae Ceaușescu, consfătuindu-se cu specialiștii, cu arhitecții, proiectanții și urbaniștii, dădea contururi noi greu lovitei noastre Capitale. (ă
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
dramă; drum; drumul; duce; dur; durere în suflet; dureros; dus; duse; dușmănos; pe ea; eu; evada; femeia; fete; frumos; fugă; fuge; gară; găina; Giorgina; gînd; greșeală; groază; grosolan; hartă; ieri; iertare; a ieși; imediat; indiferent; invidios; iubi; iubirea; iubită; a izgoni; încăperea; început; încînta; îndepărtare; înlocui; însoți; întoarce; întrista; jale; jalnic; lepădat; liber; libere; loc gol; local; localitatea; locul natal; lumea; Marius; maturizare; melancolic; moarte; neapreciere; nedeterminare; nedorit; neîncredere; neînțelegere; neliniște; nemilos; nepăsare; nevastă; un nou început; nu pe mine; nu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
lume. Dar drama lui, proiectată parcă în social și psihologic, e, în realitate, religioasă. Cu o mirare dezgustată, exclamă Cioran: „Să discuți afaceri când ești de nicăieri, să te agiți în cotidian când trăiești o dramă religioasă!”. Anterior, se întrebase: „Izgonit din paradis, unde să-mi găsesc locul, unde să găsesc un acasă?”. Așadar, paradisul ar fi putut fi chiar și societatea, din moment ce Cioran nu se poate înscrie în formele ei. Concluzia e firească: doar propria neputință generează sentimentul exilului Ă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lagărul grotesc în care ne aruncă propria lașitate și prea marea noastră deschidere spre compromis și obediență; concluzia descurajantă că ne aflăm într-un fel de cerc vicios în care realitatea dură și absurdă rămîne victorioasă, oricît am încerca să izgonim din noi înșine fangtomeel spaimei; concluzia că omul contemporan e condamnat să eșueze în grotesc dacă nu are tăria și curajul să-și asume riscul de a sări pe fereastră așa cum face tînărul Alex -, singurul mod de a evada din
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]