1,683 matches
-
Elsei. Profit pentru a lua o gură de aer, în cameră e o căldură exagerată. Mă plimb prin frigul nocturn, fără să mă îndepărtez. Intru în self-service-ul clinicii, lângă bărbați ca mine, deveniți tați de câteva ore. Sărmani imbecili cu jachete impermeabile, cearcăne și o tavă în mână. Locul este întunecat ca pavimentul de granit negru, întunecat ca tavanele joase, ca plafonierele cu lumină gălbuie și satinată. Tați în sala de mese, asemeni copiilor la grădiniță. Iar mâncarea e, clar, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu face decât gestul acela mic și necunoscut. Un ultim, nemotivat retuș al machiajului sau poate doar un salut, o urare pentru viața care va veni. Mă aplec să iau sacoșele, mă lasă, șoptește „Mulțumesc“ și merge să-și ia jacheta de mucilagine care e întinsă pe divan, cu mânecile desfăcute ca un crucifix în așteptarea brațelor ei. Ajunsă în prag, se întoarce să mai vadă o dată casa, umila ei casă. Nu mi se pare că există vreo urmă de nostalgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Harry, deși conceptul fusese atât de simplu încât nu îmi venea să cred că nu se mai gândise și altcineva la asta. În timp ce traversam camera, ecranul gri și lucios al televizorului îmi reflectă imaginea. Un bărbat înalt cu părul negru, jachetă în dungi agățată de umăr, un soț, tată, om de afaceri, un american. Am bifat punctele la fel cum un bărbat și-ar verifica buzunarele ca să se asigure că are la el portofelul, cheile și bricheta, dacă fumează. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Ethel. Nu pentru spionaj. Nu pot să spun dacă au făcut-o sau nu. Îi învinuiesc pentru că au murit pe scaunul electric. Îi învinovățesc că i-au lăsat orfani pe acei doi băieței. Încă le văd poza din ziar, în jachetele lor cadrilate, cu șepcile cu cozoroc. Michael și Robert. Nume americane adevărate. Michael și Robert Rosenberg zâmbesc în poză. Avocatul apărării îi conduce afară din închisoarea Sing Sing, este probabil ultima dată când îi vor mai vedea pe părinții lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sărmanii băieți care nu bănuiesc nimic zâmbesc. Nu au nici o idee despre ce îi așteaptă. Îi văd mergând împreună în acea poză, cel mare cu un braț pe umărul fratelui său, și pot să prevăd totul. Simt lâna aspră a jachetei cadrilate frecându-mi-se de gât și de încheieturile mâinilor. Văd sclipirea neagră și uleioasă a puștilor gardienilor în soare. Aud strigătele de îndurare, cerșind iertarea, o intervenție salvatoare. Nu are importanță ce au scris ziarele - că părinții au mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
În prefața lucrărilor. Dacă ar putea numai să se elibereze de oboseala asta, ar fi În stare să se ridice, să recupereze Într-un an-doi pierderea din anul țapului și să-l Întreacă pe profesorul ăsta banal, răzgâiat, Îmbrăcat În jacheta sa sport și debitându-și truismele fără haz. Nu va lăsa piatră pe piatră din edificiile lui Țvi Kropotkin. Va provoca un cutremur și va construi noi fundații. Dar la ce bun? În cel mai fericit caz, vreun student va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
le învățase de tânăr. Fotografiile lui din Lumea Nouă, pe care le trimisese pe vremea aceea acasă, înfățișează un bărbat sigur pe sine, dar și foarte arătos, îmbrăcat după moda americană, într-un costum gri, de culoarea cimentului, a cărui jachetă comodă avea o răscroială adâncă, și purta la ea o cămașă cu guler moale neobișnuit de lat. Era de profesie anticar, lucra cu firme americane de achiziții și le-a rămas fidel din vremea aceea nu numai bunului-gust, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ce treceau de la un pupitru la altul și pe care se nimeri să le vadă și Herr Hackler: curling-team-ul format din trei personalități cunoscute și W.: învingătorii concursului pe gheață cu fețele strălucind de mândrie. Toți cei patru jucători purtau jachete de lână împletite cu tiv din piele; Gaston D., proprietarul unei manufacturi de porțelan, Werner L., director al fabricilor de ciment reunite și Franz S., căruia îi aparținea întreprinderea de construcții subterane; numele lui apărea pe toate panourile care delimitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și pe fața lui neclintită, constrânsă la liniște, numai ochii clipeau din reflex, de parcă ar fi privit o clipă, neprotejați, scânteia unui aparat de sudură și ar fi simțit arsura dureroasă pe retină. Se căută în buzunarul de la piept al jachetei, scoase contractul de cumpărare pentru turnătorie și fabrica de mașini-unelte, îl puse pe masă, cu prețul de cumpărare la vedere, un număr ale cărui zerouri „Oha“ le tot număra. Un preț prea bun pentru o întreprindere care abia se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
consolat cu gândul că măcar se asortau cu nasul meu care căpătase o culoare vineție intensă, pe lângă faptul că îmi curgea încontinuu. Rachel se prezentă echipată complet, cu o față proaspătă și frumoasă. Am observat că ea și Ed purtau jachete la fel. Ce drăguț. — Nu arăți deloc bine, spuse ea cu dulceață. Ai luat ceva? — Dacă ar exista ceva ce să nu fi luat, aș fi interesată să-l încerc. Voiam să tacă din gură ca să mă pot concentra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
bagaje. În cap, lucrurile refuzau să se pună în ordine: harababură mai mare decât îmbulzeala obișnuită de gânduri. Dar nici un gând nu produce vreun citat, rostit în șoaptă sau bâiguit, doar ordinul de încorporare foșnește în buzunarul de la piept al jachetei mele prea strâmte. Mama refuzase să-l conducă la gară pe fiu. Mai mică decât mine, m-a îmbrățișat în sufragerie, parcă se dizolvase între masă și pendulă: „Numai să mi te-ntorci sănătos acasă...“ Când Harry Liebenau și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
timp în urmă să mai arate bine și să țină pasul, ofeream o imagine jalnică și nu aș fi dorit să-i trimit mamei mele o poză, chiar dacă ar fi fost cu putință. Cu ajutorul unor șabloane, ne pictaseră pe spatele jachetelor albe ca varul inscripții rezistente la spălat și ale căror litere ne transformau, prescurtat, în POW. A căror unică activitate consta, pentru început, cum se spunea, în a face foame din zori până-n vis. Desigur, foamea mea era cu neputință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gara centrală. El purta fără un cuvânt valiza mea de carton și insigna rotundă de partid la reverul de la sacoul costumului. Eu, la șaisprezece ani, în pantaloni până la genunchi și cu ordinul de încorporare în buzunarul de la piept al unei jachete care-mi rămăsese mică, stăteam lângă el pe peronul gării. Mama refuzase să fie nevoită să se uite după fiul ei care pleacă cu trenul în direcția Berlin și - așa cum credea ea - la moarte. Acum, destinul ne adusese iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care ținea de cămin. Toate se potriveau. Cât despre cel mai nou autoportret al meu, trebuie că arătam impecabil, căci, de îndată ce amintirea se deschide asemenea unui șifonier, acolo atârnă, în afara perechii de pantaloni călcați pentru zilele de sărbătoare, prima mea jachetă postbelică, cu un model în ace de brad foarte clar. Instalarea mea în aripa locuibilă a clădirii principale, a cărei structură solidă era datorată anilor ‘80 ai secolului XIX, nu oferea nimic nou, eventual o variațiune a lucrurilor cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ne aranjam noi ca să ieșim în oraș. Eu mă vâram în pantalonii negri găsiți în lada cu haine din donații a lui pater Fulgentius. În camera de rufe, călugărul care slujea acolo le călcase o dungă tăioasă. Îmbrăcat și cu jacheta mea cu model în ace de brad, trebuie să fi arătat ca unul din acei profesioniști care deschid dansul. Din păcate, în camera noastră de zece paturi nu atârna nici o oglindă. Un student mai copt, genul caporal, care studia ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Asta, firește, dacă vreți să vă faceți Înțeleși. Vă mai este frig? — Da, spuse Ted. — Ei bine, acum sunteți presurizați aproape complet. Urmă un alt șuierat și o ușă laterală se deschise. În prag stătea Barnes, ținând peste braț două jachete ușoare. — Bine ați venit În DH-8, spuse el. DH-8 — Pe voi vă mai așteptam. Mai avem timp cît să facem un tur rapid, Înainte de a deschide nava spațială. — Sunteți pregătiți s-o deschideți? spuse Ted. Minunat. Tocmai vorbeam despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Încruntă. — Nu crezi că astea arată cam caraghios? — Poate că nu sunt ultimul răcnet al modei, dar Împiedică pierderea căldurii datorată heliului, replică Barnes. Culoarea nu e prea măgulitoare, constată Ted. — Las-o naibii de culoare, izbucni Barnes, Întinzându-le jachetele ușoare. Norman simți ceva greu Într-un din buzunare și scoase afară un pachet de baterii. — Jachetele au un sistem de Încălzire electrică, le explică Barnes. Ca și păturile electrice pe care le veți folosi când veți dormi. Urmați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Împiedică pierderea căldurii datorată heliului, replică Barnes. Culoarea nu e prea măgulitoare, constată Ted. — Las-o naibii de culoare, izbucni Barnes, Întinzându-le jachetele ușoare. Norman simți ceva greu Într-un din buzunare și scoase afară un pachet de baterii. — Jachetele au un sistem de Încălzire electrică, le explică Barnes. Ca și păturile electrice pe care le veți folosi când veți dormi. Urmați-mă. Merseră În cilindrul B, care adăpostea sistemele vitale și de alimentare cu energie electrică. La prima vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la treizeci de atmosfere de amestec gazos este frișca bătută. Pur și simplu nu se bate! Să mergem! Beth și Harry așteptau În mica sală de conferințe, situată chiar deasupra sălei de mese. Amândoi erau Îmbrăcați cu costumele albastre și jachetele Încălzite electric. Harry clătină din cap când cei trei Își făcură apariția. Vă place celula noastră căptușită? zise el, ciocănind În peretele izolat. E ca și cum ai locui Într-un vagin. Nu ți-ar plăcea să te Întorci În uter, Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sferă și care acum a scăpat și e liber să acționeze. lată despre ce anume este vorba. MONSTRUL ALARMA Țipătul strident al alarmei și fulgerele luminoase roșii Îl treziră pe Norman. Acesta alunecă din pat, Își trase Încălțările căptușite și jacheta Încălzită și alergă Înspre ușă, unde se ciocni cu Beth. Alarma răsuna În tot habitatul. — Ce se Întâmplă? strigă el peste sunetul strident. — Nu știu! Beth avea fața palidă, Înfricoșată. Norman trecu pe lângă ea. În Cilindrul B, printre toate țevile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
timp torturându-ne singure și făcându-ne griji în legătură cu dimensiunile fundurilor noastre. Fiecare pereche de blugi pe care o cumpăram sau pe care doar o probam trebuia categorisită în funcție de capacitatea ei de a reduce dimensiunile fundului. Fiecare cămașă, pulover sau jachetă era studiată în mod similar ca să vedem cât de bine ne acoperea sus-numitul fund. Obsesia legată de mărimea fundului era comparabilă ca intensitate cu obsesia legată de micimea sânilor. Era așa de trist! Pentru că eram frumoase. Aveam niște siluete așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fie. De fiecare dată când mă gândisem la o întâlnire cu el, îmi închipuisem c-o să vină în costumul Grim Reaper în care fusese îmbrăcat atunci, la spital. Acum avea pe el blugi, o cămașă bleu și un soi de jachetă. Nimic pretențios. Totul foarte relaxat. Era limpede că James nu dădea acestei ocazii marea importanță pe care o merita. Mi se părea anormal. Nefiresc. Era ca și cum un călău ar fi venit la muncă îmbrăcat într-o cămașă hawaiiană și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
casă. — Da, cred că da, a zis el cam împotriva voinței și s-a extras din haină, pe care mi-a înmânat-o apoi cu neîncredere, având excesiv de multă grijă ca mâinile să nu ni se întâlnească. Și-a privit jacheta cu jind, de parcă era ultima oară când o mai vedea și voia să-i memoreze fiecare detaliu. De ce-i era frică? N-aveam de gând să-i fur nenorocita aia de haină. Nu era destul de drăguță. — O duc de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de luptă, cu caschetă din aia tare și cu plasă cu frunze prinse prin ea și nici nu mi-am atârnat pe piept vreo câteva magazii de cartușe. Vai, nu! Mi-am luat o fustă scurtă, neagră și sexy, o jachetă neagră, ciorapi de mătase și tocuri foarte, foarte înalte. Dacă aș fi avut așa ceva prin casă, atunci mi-aș fi pus și o tocă neagră cu văl pe față. Dar, din fericire, toca îmi lipsea. Voiam să arăt ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
restaurantul se umplea. Începeam să mă gândesc că eram prost îmbrăcat. Aproape nici un bărbat nu purta cravată, dar tot ce aveau pe ei părea scump și chiar Fiona părea să fi reușit să se adapteze mai bine atomosferei: purta o jachetă fără guler din stofă spicată peste un tricou negru de bumbac și pantaloni de pânză crem, scurtați puțin pentru a i se vedea gleznele. Speram că nu observase porțiunile roase de pe blugii mei sau petele de ciocolată intrate în țesătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]