2,253 matches
-
deloc aspectul ei, părul roșu, pistruii, silueta fără grații. Închid repede orice discuție și prefer să par superficial. De altfel, are unele obiceiuri rustice, exasperante, învățate din mediul unde a trăit. E ciudat cum exista în ea atâta sensibilitate, atâta jenă în fața fiecărei vorbe pe care o spune, atâta frică de ridicol și, în același timp, la masă te servește cu ușurință cu furculița ei cu care mâncase. Nu mă miră gestul acesta și altele similare, căci așa o crescuse unchii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că totul n-a fost decât o glumă. Izbucnirea Ioanei a găsit o ocazie care a complicat încă: din pricina unei timidități stupide, am reținut pentru iubita mea o cameră separată, n-am vrut să o culc la mine deocamdată, din jenă ca să nu explic hotelierului vizita și să-i cer un nou așternut, să întreb dacă prețul suferă o schimbare și mai ales să nu fiu întrebat cine este Ioana. Îmi repugna să mint și, totodată, nu puteam spune adevărul nici
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că poate, măcar pentru o clipă, să-și facă o imagine așa de minunată despre mine. Adorația Ioanei se pretează la ridicol, dar e binefăcătoare. Am fost la Balcic și am luat pe Arabella cu noi, iar în barcă, fără jenă de ceilalți indiferentă la protestările mele, Ioana a ales pentru mine locul cel mai bun. A fost o noapte miraculoasă, pe ape, sub seninul complect, iar noi între vis și viață, confundând mirajul visului cu al realității. Am ajuns la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o vadă domnul Axente și să nu-i dea vreo nouă poruncă, iar Ioana, fără rost, se plimbă prin antreu, iese afără, se întoarce iar. Gîn-dește desigur: "Ce oribil este să joci tot timpul cărți!" Dar nu spune nimic, din jenă pentru menajul Axente, față de care se simte obligată sau din pricina bolii lui Viky, care face penibilă orice ceartă, iar când mai târziu plecăm, Ioana este așa de fericită găsindu-se cu mine pe drumul pustiu, încît nu se mai gândește
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de vorbă cu noi și e deznădăjduit de boala lui Viky. N-am mai văzut un om de omenie mai perfect ca el, îndurerat de tot ce se întîmplă rău în jurul lui. Poți să-i spui toate necazurile fără nici o jenă. Ai impresia, indiferent de ființa lui umilă, că ești consolat. Ajungi la convingerea ca oamenii se împart numai în două categorii: cei răi și cei buni. Și marea pare pustie de când nu mai văd printre valuri strecurîndu-se grațioasa înotătoare Viky
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și le-am recitit încet pe toate. N-am găsit un rând care să-mi arate că mă iubești și să mă oprească din drumul meu. Numai grabă, preocupări străine de mine sau câte o declarație convențională, pusă acolo din jenă de a trimite o scrisoare prea rece. Una câte una le-am aruncat în foc. Aruncam în foc întreg trecutul meu de îndrăgostită. La urmă, ca o încheiere, ți-am distrus fotografia. Fotografia mea, care mă reprezenta "frumușel, elegant, făcut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Se întoarse și adăugă: Ei bine, voi lăsa pe seama dumneavoastră contractul cu Winthrop. Craig își mută în cele din urmă privirea care îi încremenise asupra ușii de stejar închise, în spatele căreia dispăruse bătrânul funcționar. Dădu din cap cu îndoială și jenă, însă zâmbi când se așeză la birou. Nypers trebuia să fie bine dispus în dimineața aceasta. Pentru prima dată, bătrânul încercase să glumească. În cei patru ani de când - hai să vedem, de când era director al firmei Nesbitt? Curier la șaisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
care scăpa încet-încet, abia după câteva sute de pași. Nu puteai ști dacă e un zâmbet de bucurie al unei misiuni bine duse la îndeplinire, un rictus de dezgust produs de penibilul ultimei părți a scenei sau o grimasă de jenă datorată acelei apropieri prea intime de domnișoara S, căreia nu i putuse vedea decât ochii sticlind în întunericul vestibulului. Apoi l-ai fi văzut întorcându-se la florărie pentru a lua o altă adresă, un alt buchet de flori și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
știut niciodată să-mi exprim sentimentele. Deși vorbăreț, dar am fost un om tăcut în privința sentimentelor. Și când am voit să le exprim, fie prin vorbă, fie în scris - am bâlbâit, am fost stângaci. Groaza de sentimentalism, spiritul de analiză, jena de a-mi deschide saltarele cele mai din fund ale sufletului - m-au paralizat. Numai o dată în viață, stăpânit de o nemăsurată pasiune, am putut s-o exprim în scris - atunci când toată ființa mea se târa în genunchi, sărutând urma
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
curiozitate?" mă întrebam eu, și aici începea analiza și răs-analiza psihologică. Am observat însă că se înroșește când apar eu pe stradă. "Roșața și mutarea de la geam la geam - semn de răspuns la iubirea mea!''... Dar, dacă se înroșește de jenă? Uneori zâmbea. "Zîmbește cu bunătate, ori ironic?" Și, bineînțeles, îmi răspundeam după dispoziția momentului. Făceam multă psihologie, dar concluzia cred că era dictată de dispoziția momentului. Odată, la grădina publică, m-am pus pe o bancă drept în fața ei. S-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
imunitate, - căci nimeni nu iubește a doua oară pe femeia de care a scăpat. Când nu mai iubești pe o femeie, nu poți înțelege deloc pentru ce ai iubit-o, oricâte sforțări de memorie ai face. Un bărbat simte o jenă, o ezitare față cu bărbatul căruia i-a răpit inima unei femei. O femeie, față cu rivala învinsă, are conștiința calmă, senină și un aer de triumfală sfidare. Când un bărbat iubitor de confort moral își părăsește femeia și iubește
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ele le incomodează. În faza culminantă a legăturii cu ea, Otilia mi-a mărturisit, într-o zi când eu eram mai ditirambic și ea mai cuminte, că dîndu-și bine seama de ceea ce e în realitate, nu poate să-și înăbușe jena pentru ea și un ușor dispreț pentru mine când îi supraestimez calitățile pe care le-o fi având sau inventez altele, pe care nu le are.) Apoi, râzând, adăugă: - Am voit să te necăjesc. N-am citit nimic din Turgheniev
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
suspectez pe oameni că ar complota să mă facă fericit.“ Îmi amintesc că am închis jurnalul - chiar cu o pocnitură - după cuvântul „fericit“. Pe urmă am mai rămas un timp cu jurnalul sub braț, până am devenit conștient de o jenă provocată de faptul că stătusem prea mult pe marginea căzii. Când m-am ridicat, eram mai transpirat decât fusesem întreaga zi, de parcă tocmai ieșeam dintr-o cadă în loc să fi stat pe marginea uneia. M-am îndreptat spre coșul de rufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sau de la capătul celălalt al Universului. - Nu ai dreptate, Mașenca, spuse Extraterestrul. Când am vorbit de acel amestec dintre pantaloni și fuste, am folosit o metaforă, am vrut să te fac să Înțelegi anumite lucruri pe care mi-e oarecum jenă să ți le explic În amănunt. Dragă Mașenca, se hotărî Extraterestrul să ia În sfârșit taurul de coarne și să spună adevărul despre esența sa, uită-te bine la mine: ce fel de bărbat sunt eu!? La noi, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
figură nevinovată, Șeful de Șantier arătă firma localului. „Ce a-ți zice do o halbă de bere rece, vijelios smumegândă...??” Nimeni nu scoase un cuvânt: Totuși, li se frigea sufletul de sete dar, probabil nu dispuneau de numerar ori de jenă preferau să păstreze tăcere. Șimțind pulsul momentului, Șeful Șantierului le arătă intrarea localului, zicând. „După mine, prieteni...!” Cum mațele tuturor ghiorăiau de foame În timp ce buzele cereau udătură, invitația fu bine venită, iar În scurt timp nevinovatele halbe cu bere se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone Înțelese refuzul. Mai putea oare merge Înapoi...? Înțelegând despre ce-i vorba, Tony Pavone acționă pe moment. Numără două mii de lei, așezându-i În sertarul Întredeschis al biroului făcând precizarea. „O mică atenție, domnule director...!” Fără pic de jenă, Directorul Comercial luă În mână teancul de banknote, le privi câteva momente apoi Începu să numere. Îndoi banii cu atenție, privind gânditor la repartiția de carton asfaltat, dând impresia unei aproximative calcule ca În final să comenteze. „Cantitatea de carton
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alimente, motivând. “Atena m’a rugat...! Mănâncă acum cât poți, mănâncă totul, saturăte bine: În arest nu pot să-ți dau nimic. În md sigur, gardienii l’ar devora și, mai pot fi imaginate și unele bănuieli...!!” Tony Pavone lăsă jena la o parte, mâncând Întradevăr pe săturate Încît din dolofanul pachet rămase doar ambalajul. În acest timp, Maiorul avu o convorbire destul de lungă cu soția lui, apoi punând receptorul În furcă comentă. “Sincer să fiu, nu am ideie cum se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
notă discordntă În asamblu. Fizionomia feței Îți creia repulsie În timp ce ochii, te apuca frica...! Un verde spălăcit cu pupilele dilatate aruncând priviri comparative cu a unei flămânde hiene adulmecând prada...! Iar când rostea cuvintele, trebuia neapărat să Întorci capul de jenă, observând dantura galbenă de fumatul excesiv, cariată și cu resturi de mâncare dela dejunul anterior ce continua cu extremitatea buzelor, avănd vaga senzație a unei Paiațe pregătită pentru spectacol...! În acel moment apăru ospătarul, făcând o plecăciune. “Vă stau la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu privire la unele substanțile Îmbunătățiri. La timpul respectiv, lui Tony Pavone nu-i răsări-se În cap ideia de-a profita, de presupusa colaborare la locul producției, din moment ce aștepta răspuns dela unele reclamații făcute Împotriva Lct.Col.Tudose Ion, Îi era jenă și teamă să nu se amestece prea mult iervențiile. Acum Însă era momentul...! Generalul Andruță Ceușescu, Îl primi politicos cu mâna Întinsă și costumat În uniformă militară În timp ce vestonul era Înzorzonat cu multiple decorații strălucitoare, slab și mic de statură
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
New York, Wallace, ducând o tânără să vadă Nașterea unui copil, leșinase exact În momentul nașterii, Își lovise capul de un spătar și Își pierduse cunoștința. Readus În simțiri, se trezi pe jos. Descoperi că domnișoara se Îndepărtase de el din jenă, se mutase pe alt scaun. Se certase cu ea grozav pentru că Îl abandonase. Wallace, Împrumutând Rolls-ul tatălui său, Îl scăpase cumva din mână; parcat neglijent, ajunsese pe fundul unui lac de acumulare lângă Croton. Condusese un autobuz dintr-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Wallace, spuse Sammler. Sigur este acolo. Ca să ne asigurăm, o să vorbim cu părintele Robles. Dacă știe el unde este... te sun Înapoi. Pentru că nu era americancă, simțea o oarecare solidaritate față de Margotte. Față de ea nu trebuia să-și ascundă imensa jenă (de străin). Și, În plus, ea dăduse dovadă de multă delicatețe amintindu-și să nu sune la Elya În cameră. — Ce să fac cu doctorul Lal? — Cere-ți scuze, spuse el. Liniștește-l. Consolează-l. Spune-i că sunt convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
chiar am țesălat-o pe Portia, pentru numele lui Dumnezeu. Și totuși, am avut un teribil sentiment că mă expun, când a intrat. Era ca și cum nu camera mea obișnuită, ci coșul cu rufe murdare ar fi fost la vedere. Dar jena de a avea un coleg de serviciu care să-i vadă amănuntele casei ei nu părea s-o afecteze pe Sheba. Ea nu se gândea la ce mă gândeam eu. Avea acea încredere absolută, tipic burgheză în faptul că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
canion. Zach jura că-i auzise de câteva ori, luptându-se cu săbii de jucărie, din lemn, și țipând. Deși familia Killum dispăruse demult. Zach nu vorbea niciodată despre lucrurile pe care le auzise - nu pentru că i-ar fi fost jenă, ci pentru că voia să păstreze vraja acelor momente. Nu se întâmpla des ca un puști din Idaho să se afle în centrul unor întâmplări extraordinare. Zach i-a aruncat o privire soției, care stătea în paralel cu râul și ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
plecarea ta mi-a trebuit o zi să adun cuvintele în care am pus gândul întoarcerii o alta să desfac nodul de la pantofii prin care degetele prindeau conturul rădăcinilor zilele se succedeau tot mai goale în fiecare dintre ele cu jenă aveam de înfruntat ploaia într-una din zile am răsturnat inima într-o vază cu flori apoi am aflat că adunând frunze poți grăbi întoarcerea primăverii am coborât în stradă să dezgrop urmele sărutului tău Tata da tată vreau să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a prins pe cineva asupra unei fapte... să zicem crimă... — Înțeleg ce vreți să spuneți. A dispărut sau a fost lichidat? Să fiu sincer, e foarte posibil și așa ceva. În munca dumneavoastră, v-ați obișnuit să vă vîrÎți nasul fără jenă În toate dedesubturile unei probleme și nu mă Îndoiesc cîtuși de puțin că ați avut parte și de lucruri foarte interesante. — Da, au fost. Mulțumesc. — Eram sigur. Fiecare cu-ale lui... — Dar să trecem la altceva. Domnul Nemuro n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]