1,385 matches
-
semne de drum și în vânt se oglindește pe rând în ape sfinte și rele. [1925] * PEISAJ TRECUT Castelul e-același în aer și-n apă. Trecutul pe poartă copoii și-i scapă. Crini umblă pe-un drum de căutări jucăușe parcă-și duc în potire viitoarea cenușe. Scăpat dintr-o stemă tăiată în poartă, un uliu tâlcuiește rotire de soartă. Stuparul ceresc peste ciuturi se-ndoaie, în mierea fântânilor barba și-o-nmoaie. Zăbovește prin rostul grădinilor pajul. Un zbor
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
barba și-o-nmoaie. Zăbovește prin rostul grădinilor pajul. Un zbor de lăstun iscălește peisajul. [1926] * PEISAJ TRECUT Castelul e-același în aer și-n apă. Trecutul pe poartă copoii și-i scapă. Crini umblă pe-un drum de căutări jucăușe parcă-și duc în potire viitoarea cenușe. Scăpat dintr-o stemă tăiată în poartă, un uliu tâlcuiește rotire de soartă. Stuparul ceresc peste ciuturi se-ndoaie, în mierea fântânilor barba și-o-nmoaie. Zăbovește prin rostul grădinilor pajul. Un zbor
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de odihnă. Privim din tranșee rețeaua, livada cu flori, și zdrențele-n sârmă. Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei zece tovarăși stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cârmă. Scumpe făpturi, fluturi mulți, năvălesc din apus cu-nalte sclipiri jucăușe, curate. Trec pe deasupra în pâlcuri, culori salvate din alt continent, cufundat și răpus. Mâne bătaia va-ncepe din nou. Fii, inimă lemn, când fiecare-n tăcere se-ntreabă: care pe munte cădea-va întîiul? - Când fiecare pe cealaltă frunte ar
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-n zvonuri dulci îmi pare că stropi de liniște îmi curg prin vine, nu de sânge. Gorunul din margine de codru, de ce mă-nvinge, cu aripi moi atâta pace, când zac în umbra ta și mă dezmierzi cu frunza-ți jucăușă? O, cine știe? - Poate că din trunchiul tău îmi vor ciopli nu peste mult sicriul, și liniștea ce voi gusta-o între scândurile lui, o simt pe semne de acum: o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de odihnă. Privim din tranșee rețeaua, livada cu flori, și zdrențele-n sârmă. Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei zece tovarăși stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cârmă. Scumpe făpturi, fluturi mulți, năvălesc din apus cu-nalte sclipiri jucăușe, curate. Trec pe deasupra în pâlcuri, culori salvate din alt continent, cufundat și răpus. Mâine bătaia va-ncepe din nou. Fii inimă - lemn, când fiecare-n tăcere se-ntreabă: care pe munte cădea-va întîiul? - Când fiecare pe cealaltă frunte ar
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
dar ar fi atît de bine să avem o seară liberă În doi. GÎndește-te. Să luăm o cină romantică, să dormim pînă tîrziu. Tom zice că e o idee minunată, nu-i așa, domnule T.? Întreabă el, depunînd mici sărutări jucăușe pe gîtul copilului. Nu, nici În ruptul capului. Nu-mi pasă cît de obosită sînt, cît de Îmbietoare e perspectiva unei nopți de somn netulburat, n-am de gînd s-o las pe femeia asta să aibă grijă de fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
putea decât să stea pe lângă ea, s-o urmărească de la distanță și să se bucure de felul ei diferit de a fi, căci era și nostimă, și dură în același timp. Părul negru îi dădea un aer grav, iar ochii jucăuși și strălucitori îi accentuau atitudinea copilărească, dar acestea n-ar fi însemnat nimic dacă n-ar fi fost impresia de familiaritate pe care o emana și mai ales mesajul pe care îl trimitea către lume și care era numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
unui crâmpei de viață Cum se prăbușește în sine. O pată de culoare stinsă în palma ta Și un chibrit aprins pe-o lacrimă. Un cuvânt mut și o vorbă șoptită Îmi povestesc adevărul nepătruns. O umbră părăsită, un chip jucăuș Mă lasă-ntr-o lume concretă. În vise pietrificate. Liber În frâul libertății am învățat să scriu. Metafora luminii blând s-a zbătut cu ochi temători Și zboară acum ca fluturi prin lanuri largi de grâu. Flacăra apei ne-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ai avut Și-ai crescut-o cum ai putut! Iarna Când fulgi albi cad din cer, Și-n jurul tău pământu-i alb Ție-ți stă gândul doar la joacă Și la oameni de zăpadă Să ieșim la săniuș Cu vecinii jucăuși, Ce ne-așteaptă pe la porți Să cântăm colinde toți. Să-i vizităm pe bunici, Să primim și mulți covrigi, Să ne bucurăm de ea, Că este frumoasă așa. Tamaș Cristina, clasa a VII-a Școala Profesională Specială Craiova - Dolj profesor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
băiat de vreo doi metri, brunet, cu ochii căprui, cu fața plină de acnee și părul nespălat. Scuze, am icnit și mi-am continuat drumul spre copacul din curtea școlii. Era în zona îngrijitorilor, dar acolo florile vorbărețe tac, păsărelele jucăușe dorm, iar vântul vijelios stă calm. Era locul meu, locul în care mă simțeam eu. Bună, Angela. Cum a fost la școală? Se auzea glasul răgușit al domnului Mirescu, omul de serviciu. Era un bărbat în vârstă de 40 de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
niște chiștoace groase, fumate până în ultimul moment, și s-a ridicat. A deschis ușa, și ușa nu s-a mai închis. S-a dat de perete, iar pe măsură ce se deschidea o vedeam pe Carmen cu spatele la mine, luminată de o lanternă jucăușă, dar nu era lanterna ei. Se uita mirată într-o parte și vorbea cu cineva. Părea atât de surprinsă încât n-a făcut nici măcar un gest ca să ascundă scrumiera. Nici eu nu m-am ridicat de pe pat. Mă uitam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mângâie apă liniștită a râului din apropierea casei Denisei. Ea este o fată cuminte, frumoasa și ascultătoare și a ieșit să admire peisajul toamnei. Ea pictează cerul albastru cu un soare puternic strălucitor, dar în pictură se mai găsește și covorul jucăuș al frunzelor și copaci mișcați de vântul lent și plăcut... Denișa a mai pictat și pârâul minunat care curge lin, iar sunetul picăturilor de apă care se scurg pe pietrele uscate sfârâie formând un cântec miraculos ce te pune pe
Toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Denisa Eavorschi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_674]
-
stă și ascultă glasul dulce al doam nelor parfumate, lupul singuratic strigă după fericire, iar căprioarele adulmecă pericolul... Pădurea ascultă cu interes poveștile micilor cercetași, care adorm încet copleșiți de liniștea și cântecul nopții. Păsările, pădurea, luna, luna și steluțele jucăușe stau de vorbă. Luna și prietenele ei se lasă copleșite de praful magic al naturii și adorm încetișor, așteptând dimineața cu picăturile de rouă așternute peste întreaga suflare vegetală. E magic!!
Magia clipelor de seară. In: ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
tristeți poate mărunte, poate semnificative... E toamna, anotimpul culorilor arămii și al cerului plumburiu ce cerne picuri ușori de ploaie dansând cu vijelia vântului, al migrației păsărilor spre țările însorite. Covor foșnitor de frunze zgomotoase uscate, vânturate energic deasupra capetelor jucăușe și avide să prindă ultima zi blândă în natură. E vremea neplăcerilor copilăriei, a momentelor triste, de pesimism când orice copil e abătut asemenea ploilor reci și ursuze de toamnă. E clipa apatiilor, a nemulțumirilor pentru fiece fapt minor, cel
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
Ură, către Iubire, către Trădare, către Dezamăgire, către Ipocrizie sau Speranță. Clasa întâi, a doua sau, dacă vă permiteți, există și varianta business class... Ce preferați? După ce reuși să-și liniștească respirația întretăiată, trase aer în piept, abordă o mină jucăușă și întrebă ce-mi recomandați?, convins că imediat se vor aprinde reflectoare și va afla că l-au luat de fraier la camera ascunsă... Vânzătorul își așeză pe ochi o pereche de ochelari cu ramă neagră, apoi răsfoi câteva secunde
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nou vocea bătrânului cu umbrelă. - Sunteți mult prea permisiv, din punctul meu de vedere, domnule, zău așa! Muuuult prea permisiv... Îi aruncă o privire scurtă. Ochelarii cu ramă groasă, neagră, nu puteau să ascundă ochii negri în care sclipeau luminițe jucăușe. Cravata avea un nod perfect, iar pe mâna care ținea umbrela strălucea un ceas care părea a fi de aur. Pedant moșulică, surâse în gând. Nu semăna cu Magicianul. Bineînțeles, la el se gândise imediat, la el și vreunul din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
secret, pedeapsa este pusă în aplicare chiar acum. Degetul arătător îndreptat în sus. O privire sugestivă îndreptată înspre cerul plumburiu, în timp ce umbrela este dată la o parte. Ochelarii cu ramă groasă revin apoi pe traiectoria anterioară, iar ochii cu sclipiri jucăușe îl fixează. Se priviră câteva secunde în ochi. Nu știa de ce, dar se simțea inconfortabil în compania moșulețului. Nu privi către cer, dar abordă altfel întreaga situație: - Scuzați-mă, am încercat să fiu politicos, însă mă grăbesc, am o întâlnire
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
materiei - de la regnul animal și până la poarta cerului, cimitirul din vârful dealului. intri pe poarta masivă, sculptată În lemn, poartă zdravănĂ și Înaltă, de casă ardelenească, și pășești În curtea pavată cu pietre de râu, a căror rotunjime și albeață jucăușă netezesc gândurile. Poiata găinilor și grajdul vitelor se găsesc În stânga, cum intri pe poartă, lângă magazia de lemne. În dreapta, sub casă, două pivnițe În care sunt ferecate esențele tari ale acestui paradis - sub formă de compoturi, gemuri, zacuști, slănină, cârnați
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
uimește privirea de animal liber și sălbatic a eschimosului. Deși fața Îi e astfel acoperită, i se ghicește un zâmbet În ochi. E un zâmbet sălbatic și mis- terios, care parcă ondulează aerul dintre mine și fotografie, conferindu-i sclipiri jucăușe. Simt că deodată Îmi vine inima la loc privind zâmbetul șugubăț și prietenos, dar În același timp Îndepărtat și plin de mister al eschimosului. Privirea lui mândră și directă mă umple deodată de Încredere, făcându-mă să cred că a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
materiei - de la regnul animal și până la poarta cerului, cimitirul din vârful dealului. Intri pe poarta masivă, sculptată în lemn, poartă zdravănă și înaltă, de casă ardelenească, și pășești în curtea pavată cu pietre de râu, a căror rotunjime și albeață jucăușă netezesc gândurile. Poiata găinilor și grajdul vitelor se găsesc în stânga, cum intri pe poartă, lângă magazia de lemne. În dreapta, sub casă, două pivnițe în care sunt ferecate esențele tari ale acestui paradis - sub formă de compoturi, gemuri, zacuști, slănină, cârnați
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
deschise și, spre marea mea uimire, am dat cu ochii de sute de tomuri legate în coperți groase, care răspândeau un miros discret de piele de pe vremuri. Un domn rotofei, blond, cu ochelari cu ramă aurie și cu ochi verzi jucăuși s-a ivit din spatele unui birou pe care până atunci nici nu-l remarcasem, m-a îmbiat înăuntru și s-a oferit imediat să-mi sară în ajutor. I-am explicat că eram în vacanță și intrasem acolo pentru că era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mă uimește privirea de animal liber și sălbatic a eschimosului. Deși fața îi e astfel acoperită, i se ghicește un zâmbet în ochi. E un zâmbet sălbatic și misterios, care parcă ondulează aerul dintre mine și fotografie, conferindu-i sclipiri jucăușe. Simt că deodată îmi vine inima la loc privind zâmbetul șugubăț și prietenos, dar în același timp îndepărtat și plin de mister al eschimosului. Privirea lui mândră și directă mă umple deodată de încredere, făcându-mă să cred că a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
peste tot și a fost încântat de felul în care era organizat apartamentul... S-a oprit apoi în mijlocul sufrageriei, lângă mine. Fără să-mi impun, m-am apropiat mult de el. Eram aproape lipiți unul de altul. Îi simțeam privirea jucăușă plimbându-se periculos de alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea lui caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura delicată a bărbiei și a gâtului meu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
duș ca lumea, dacă tot am fost atât de matinală. Pe căldura ce pare că va învălui întreaga zi, se recomandă.” Sub duș, Laura s-a lăsat îndelung stropită cu apa adusă la temperatura camerei, privind gânditoare stropii care alergau jucăuși pe trupul ei atât de bine proporționat. Picăturile de apă se prelingeau pe trupul ei frumos și căpătau, ca întotdeauna în astfel de momente, forma degetelor bărbatului din mintea ei. Era din nou furată de anumite imagini cărora femeia se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ofrandă Zeiței Iubirii, se întinse lângă ea, răgaz în care încerca parcă să-și armonizeze pulsul cu al femeii dorite, ce fremăta lângă el. După câteva zeci de secunde, ea s-a ridicat, a desfăcut patul și s-a ghemuit jucăușă sub cearșaf, așteptând. A intrat și el, la fel. Adăpostiți de pânza albă, au continuat joaca, prilej ideal de a se Tainicele cărări ale iubirii apropia, de a se cunoaște în intimitate. La un moment dat, au constatat că halatele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]