1,059 matches
-
că luase pe sfântul Niculae din cui... Ieri seară m-a găsit dormind: "Bravos, musiu Spiridoane! zice; dormi, ce-ți mai pasă! tutun ai tras destul, acum te-ai pus să tragi la aghioase; trai, neneaco, cu banii băbachii! - Nu, jupâne, da' dacă mi-a fost somn, zic. - Somn, 'ai? Te trage traiul ăl bun la somn! (Auzi, cu sfântul Niculae trai bun, căde-i-ar bunul pe inimă lui jupânul!) Tragi la somn? Stai că am eu leac să-ți tai de
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
ai pus să tragi la aghioase; trai, neneaco, cu banii băbachii! - Nu, jupâne, da' dacă mi-a fost somn, zic. - Somn, 'ai? Te trage traiul ăl bun la somn! (Auzi, cu sfântul Niculae trai bun, căde-i-ar bunul pe inimă lui jupânul!) Tragi la somn? Stai că am eu leac să-ți tai de piroteală.” Și mi-a și pus mâna-n păr. Dacă nu era cocoana să sară pentru mine tocmai la apropont, mă rupea, că nu-ș' ce-avea, era turbat
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
că făcătura lor drăcească era cunoscută în lume și demascată cum găsim în A doua epistolă a lui Ioan 1,7: ,, Căci în lume s-au răspîndit mulți amăgitori, care nu mărturisesc că Iisus Cristos vine în trup.” Da de unde jupîne amăgitor și scornitor, noi urmașii lui Iosius cel adevărat avem un proverb care spune că hoțul strigă totdeauna hoții! Îndrăcitul Irineu care a scris despre ei, i-a acuzat de cele mai infame practici se-xuale și hedoniste chiar dacă Tora este
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
din Alexandria, care iernase în ostrov și care purta semnul Dioscurilor.” Ori ariminii din insu- la Samothrace aveau în cultul lor cei doi cabiri care erau protectori ai navigatorilor iar grecii le-au spus dioscuri, luîndu-i în religia lor. Adică jupîn Saul știa chiar mai multe decît a scris dar cum avea gând rău și negru împotriva religiei geților, a dat-o numai în minciună și făcătură, treabă la care neamul său se pricepea cel mai bine. Revin la făcătura lui
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume, ținînd sus Cuvîntul vieții; așa ca, în ziua lui Cristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.” Ba jupîne, chiar în zadar te-ai ostenit și asta o știai și tu întunecatule! Pe tăblițele și iconițele geților apare șarpele ca simbol al înțelepciunii sacre atît întins cît și înfășurat pe piciorul unui tripod. Tot pe unele iconițe apar călăreții
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de dimineață și luceafărul de seară. Globul era ținut în spate de un erou care descoperise și astronomia, știință pe care geții o stăpîneau foarte bine iar nouă de amintește de pelasgul Prometeu legat de muntele Caucaz de la Istru de către jupîn Zeus, pentru că le-a dat oamenilor dreptul la cunoaștere, adică să știe cum să-și rostuiască cele necesare vieții. Și Zeus era la fel de întunecat împotriva acestui creștinism gnostic, la fel ca fîrtatul lui de peste secoli, Iahwiță cel cu corni- țe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
nu numai posibile ci și necesare, împreună cu un act de extindere a referințelor și resistematizare a semnificațiilor. Desigur, cele mai cunoscute personaje create de Caragiale se găsesc în comediile sale fapt pentru care se cuvine să li se acorde prioritate. Jupân Dumitrache Titircă Inimă-rea desfășoară o caracterizare concisă prin arhaismul jupan (stăpîn), acomodat la spiritual unei noi epoci (jupîn), prin prezența unui sufix (-ache) de proveniență grecească specializat în derivate cu sens diminutival, numele de familie sinonim cu substantivul titirez ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cele mai cunoscute personaje create de Caragiale se găsesc în comediile sale fapt pentru care se cuvine să li se acorde prioritate. Jupân Dumitrache Titircă Inimă-rea desfășoară o caracterizare concisă prin arhaismul jupan (stăpîn), acomodat la spiritual unei noi epoci (jupîn), prin prezența unui sufix (-ache) de proveniență grecească specializat în derivate cu sens diminutival, numele de familie sinonim cu substantivul titirez ceea ce ar sugera activismul cetățenesc, determinativul final ce indică faptul că într-o perioadă anterioară acțiunii a fost strîns
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
români și străini și criticul de la Viața românească: "Așa cum îl simțim din opera lui și cum îl știm pe Caragiale din viața lui particulară, putem admite (ba suntem chiar siguri) că el ar fi petrecut ceasuri plăcute în tovărășia lui Jupân Dumitrache, la un pahar de vin, ori la o sindrofie, cu el, cu Zița și Veta..."; aserțiunea își păstrează valabilitatea, chiar dacă aprecierile autorului față de propriile personaje sunt contradictorii: "Uite-i ce drăguți sunt!" versus "Îi urăsc, mă!" În imaginarea celebrului
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
d-l director general și pe care nu o voi releva-o fiind prea delicată." Totuși, din perspectiva lui Slavici, Caragiale "a fost un bun fiu, bun soț și bun părinte" iar Călinescu observa că "familia scriitorului este plină de jupâni Dumitrache mândri de calitatea lor de cetățeni onorabili și plini de orgoliul de familiști." Este dincolo de orice îndoială că și-a ajutat cu sume importante de bani mama și sora dar față de propriile progenituri a manifestat atitudini care frizează absurdul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și, în spatele și dea supra ei, povestea bis politică. În anii ’80, în condițiile unei tensiuni antiregim crescânde, obișnuința aceasta a generat un adevărat delir hermeneutic, identificare de „șopârle”, momente antisistem, și acolo unde nu erau. Aidoma lui Ipingescu și Jupân Dumitrache, românii erau mereu tentați să considere că „e scris adânc”, atunci când nu înțelegeau nimic. Minimalismul noului val douămiist poate fi considerat și o reacție la acest mod de a face cinema. Însumând toate aceste caracteristici, putem numi film surd
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dând astfel un exemplu cetățenilor săi din lumea celor o sută de povestiri, unde păstrarea înfățișării exterioare a unei onorabilități devine un motiv important.” 524 Așadar „prima povestire a Decameronului ne introduce într-un univers conflictual, ironic și contradictoriu”525. „Jupân Ciapperello este un Tartuffe anticipat cu câteva secole, cu deosebirea aceasta: că Molière îți produce dezgust și oroare prin intenția de a-i ațâța pe auditori împotriva ipocriziei, pe când Boccaccio se distrează, cu intenția mai puțin de a te ațâța
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
veche/ Căci am nevastă rea fără pereche;/ De s ar lua la harță și c-un drac,/ Mă pot jura că-i vine ea de hac.../ Ce hachiți are dumneaei mai rele?/ I-afurisită, bre, în toate cele! [...] Of, of, jupân Hangiu și prieteni buni,/ Nu-s cununat decât de două luni,/ Dar cred că nu-i pe lume om becher,/ Chiar de-i înfigi în inimă jungher,/ Mai priceput să deie glas durerii/ Decât îs eu din pricina muierii/ și-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
construind drumul inițiatic: "Noi tot răsăritu l-am colindat, / Pustiuri mari am călcat, / Munții cu piatră, / Pâraie cu apă, / Livezi cu popușoi, / Ș-am ajuns aici, la voi..., / Ș-amu să vă dăm de știre / Despre a noastră venire: / Că jupânului nostru mire / I-o venit vremea de-nsurat. În zori de zi s-o sculat, / Fața albă și-o spălat, / La icoane s-o-nchinat, / Apoi frumos s-o-mbrăcat /.../ Apoi flinta și-o-ncărcat, / Din bucium a buciumat, / Văile c-o răsunat, / Munții capu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
s-adăpau; / Una mai bătrână, / A ciutelor mumă, / Ea nici că nu-mi paște, / Nici nu mi s-adapă, / Umblă strejuind, / Streajă de trei părți, / Din gură grăind: / Dar voi ciute multe / Și nepricepute, / Dar voi știți, / Nu știți, / Că jupân Meluță / Bun cal își hrănește / Și mi-l pregătește. Joi de dimineață, / La vânat să-mi plece. / Și o să-mi vâneze, / Toți munții și codrii, / La șes or s` se lase/ Și or să îmi vie / Pe margini de lac
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și vocativele care exprimă diverse stări afective. Se pune semnul exclamării În următoarele cazuri: - după o propoziție exclamativă: „Ce ochi frumoși avea Margareta În seara aceea!” (A. Vlahuță); - după o propoziție imperativă: „Fugiți! Fugiți!” ( G. Galaction); - după interjecții: „He-he-he! râse jupân Năstase, s-au trecut acele vremuri!” (M. Sadoveanu); - după titluri exprimate prin substantive În cazul vocativ: Absalom! Absalom! (titlul unui roman de Faulkner); - când autorul Își exprimă Îndoiala sau ironia față de cele exprimate În propoziție, semnul exclamării ținând locul cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cu nuvele, schițe, cronici de artă și articole politice, dar și cu simple note, anecdote, cugetări malițioase. Supusă în general contingențelor, opera aceasta se impune prin unitate. Fragmente de forme și dimensiuni diferite se îmbină și construiesc întregul. Înrudirile dintre Jupân Dumitrache și Leonida sunt clare, ceea ce îi apropie fiind pasiunea pentru gazeta liberală și, deci, limbajul politic și savant, practicat cu sfială de primul, căci se confruntă cu competențele superioare ale lui Ipingescu și Venturiano, și cu îndrăzneală de către Leonida
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
adică să am pardon de impresie“, răspunde celălalt. Există o barieră între mica burghezie, mitocănimea, reprezentată de eroii lui Caragiale, și cea mijlocie, care se consideră civilizată. De aceea, deși Rică o iubește pe Zița, îl privește de sus pe Jupân Dumitrache, fără să știe însă că și acesta aspiră la un nivel social și moral înalt, odată cu dobândirea unei stări materiale „asiguripsită“. Așa cum am mai spus, în centrul operelor lui Caragiale, se află omul social. Trahanache, Catavencu, Zoițica, Farfuridi, Agamiță
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
șef al poliției, un ziarist de viitor, o tânără doritoare de mondenități, acestea sunt cele șapte personaje pe care autorul le mișcă în scenă, le face să prindă viață și le descoperă în resorturile lor cele mai intime. Astfel, negustorul jupân Dumitrache Titircă, poreclit „Titircă Inimărea“, proprietar și chiristigiu, căpitan în garda națională, este prezentat prin reacțiile sale violente, stârnite de atentatele la onoarea de familist, culmea mândriei sale. El este stăpânit de un orgoliu nemăsurat al proprietarului și al omului
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
El este stăpânit de un orgoliu nemăsurat al proprietarului și al omului care are putere. Dumitrache nu se dezvăluie în văzul lumii: Eu, de! Negustor, să mă pui în poblic cu un coate goale nu vine bine. Cuvintele cu care Jupân Dumitrache deschide comedia pot fi considerate memorabile pentru istoria dramaturgiei românești: „Iaca, niște papugii... niște scârța-scârța pe hârtie! 'I știm noi! Mănâncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pișicherlâcuri... și seara... se gătesc frumos și umblă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
I știm noi! Mănâncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pișicherlâcuri... și seara... se gătesc frumos și umblă după nevestele oamenilor să le facă cu ochiul.“ (Actul I, Scena I) Aceasta este premiza comediei formulată de Jupân Dumitrache, reperul cel mai important, stâlpul central al jocului. Să nu uităm totuși că această premiză va fi demontată și apoi răsturnată pe parcursul desfășurării planului dramaturgic. Jupân Dumitrache comunică ideile sale despre viața publică și cea de familie, idei bine
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
facă cu ochiul.“ (Actul I, Scena I) Aceasta este premiza comediei formulată de Jupân Dumitrache, reperul cel mai important, stâlpul central al jocului. Să nu uităm totuși că această premiză va fi demontată și apoi răsturnată pe parcursul desfășurării planului dramaturgic. Jupân Dumitrache comunică ideile sale despre viața publică și cea de familie, idei bine fixate și de la care nu se abate. Așa cum notează criticul Mircea Tomuș, el este un exponent al unui fel de pre-capitalism patriarhal, care acoperă o întreagă epocă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
articolele sale și pe care le-au prezentat și Creangă și Slavici...; în termeni tradiționali breasla, în cei moderni, afacerea este familia, după cum probează toată literatura epocii. (Tomuș, Mircea: Teatrul lui Caragiale dincolo de mimesis, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 5) Jupân Dumitrache își arată superioritatea în raporturile cu egalii - Nae, Veta sau Zița -, încrederea totală în unii subalterni - ca de exemplu Chiriac -, persecutându-i în mod inexplicabil pe alții - Spiridon, cel mereu urechiat și tras de păr - și manifestându-și servitudinea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
așteaptă ea consimțământul pentru o nouă căsătorie. În fine, expulziunea lui Ghiță Tircădău din „cuibul de familie“ a fost decisă tot de Dumitrache, pe motive care țin tocmai de asigurarea coeziunii familiale prin armonie. Mai mult decât atât, superioritatea lui Jupân Dumitrache se extinde vizibil peste întreg cartierul; poziția și funcția sa de căpitan în garda civică sunt subliniate atât de evident prin tovărășia cu ipistatul, Nae Ipingescu, care reprezintă brațul înarmat oficial al autorității statale, și întărite prin strânsa asistență
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Chiriac. Poziția lui reprezintă expresia cea mai semnificativă a acestei autorități care definește în mod esențial personajul; patrularea pe timp de noapte exprimă luarea concretă în stăpânire a teritoriului autorității, marcarea lui. Nucleul familial se proiectează astfel asupra întregii societăți. Jupân Dumitrache întrupează totodată idealurile civice și sociale cele mai „solide“ ale burgheziei, considerându-se un demn reprezentant al poporului. Pentru Jupân Dumitrache, toți oamenii care aparțin unei categorii sociale inferioare sunt „bagabonți“, „coate-goale“, „mațe-fripte“, iar cei care o depășesc pe
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]