1,051 matches
-
în buzunare, le răspundea: „N-ai dumneata jupâne ce mi trebuie mie”. Jupânul curios întreba: „Da ce-ți trebuie ție”? întrebare la care bunicul răspundea bucuros că-l poate păcăli: „Ai potcoave pentru purici? Ai căpestre pentru muște”? La hanul jupânului era primită parcarea căruței cu obligația căruțașului să mănânce acolo și la plecare să plătească. Bunicul, după ce plătea taxele școlare, rămas fără bani, venea la han, și se făcea foarte grăbit să meargă cu căruța acolo unde „a arvunit un
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Râmnicelu, era loc bun și de popas și pentru evreii care făceau comerț ambulant, cu marfa în spate. Tata îi compătimea și-i poftea în casă, le da de mâncare, iar unii rămâneau și pe noapte. îmi amintesc cum lui „Jupân Lazăr” i-a dat mama fasole în care fiersese și o bucată de slănină, care însă n-a ajuns în strachina jupânului, și jupânul, după „fasolea prăjită” a băut cu poftă și un pahar de vin. După 23 august 1944
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
-i poftea în casă, le da de mâncare, iar unii rămâneau și pe noapte. îmi amintesc cum lui „Jupân Lazăr” i-a dat mama fasole în care fiersese și o bucată de slănină, care însă n-a ajuns în strachina jupânului, și jupânul, după „fasolea prăjită” a băut cu poftă și un pahar de vin. După 23 august 1944, tata a găzduit cam două săptămâni, doi nemți fugari, îngroziți de ameninț area cu moartea. Când a apărut pericolul ca tata să
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în casă, le da de mâncare, iar unii rămâneau și pe noapte. îmi amintesc cum lui „Jupân Lazăr” i-a dat mama fasole în care fiersese și o bucată de slănină, care însă n-a ajuns în strachina jupânului, și jupânul, după „fasolea prăjită” a băut cu poftă și un pahar de vin. După 23 august 1944, tata a găzduit cam două săptămâni, doi nemți fugari, îngroziți de ameninț area cu moartea. Când a apărut pericolul ca tata să fie „luat
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
autorizațiunea onor. Comitet instituit de guvern Reprezentație extraordinară [miercuri la 3 martie 1871] Se va da în beneficiul D-lui m. felbariad Piesa lipitorile satelor Vodevil național de V. Alecsandri și dl. Millo persoanele Chir Jani Avdelas D-nul Felbariad Jupân Moise Comino Vântură țérră Gestian Ion, teslaru G. Botez Catrina, femeia lui D-na Dimitrescu Nițu, copilul lor D-nul Fraivalt Gavril Sârbu D-nul Magheru Mariuca, orfana D-na F. Sarandi Jupâneasa Lucsandra * * * Subprefectul Dl. Protto Un țĕrran Dl.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a dat exemplu pe Roxana din Casa noastră). Eroinele lui G. Îi evocă Norele lui Ibsen. Exagerările au stîrnit rîsul unei părți a asistenței (din care, bineînțeles, am făcut și eu parte). Unii au avansat ipoteza că e amorezată de jupîn. „Intrigi!”, am zis, refuzînd să comentez acest capitol. * Am discutat cu Liviu Dănceanu, un compozitor dintre cei mai înzestrați și un „puncheur” sobru, despre „muzica nouă”. Sporici a spus că gustul lui se oprește „cam la Debussy”. Ceva mai încolo
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că prima posibilă poză de arhivă este cea publicată zilele trecute de întreaga presă: Nicușor cu mâinile reunite în poală. Întocmai atitudinii atât de cunoscute, stând în picioare în fața părinților săi cărora le prezintă, în numele organizației de tineret al cărui jupân absolut este, felicitările de rigoare la orice aniversare; în plan secund, cei câțiva adjuncți ai săi, printre care și nora celui felicitat! Ce ziceți? La noi lumea zice că respectiva căsătorie nu are la bază niciun sentiment, ci un calcul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Manole, București, 1952; Scrieri alese, îngr. și pref. Margareta Feraru, I-II, București, 1967; Poezii, îngr. și pref. Emil Manu, București, 1984. Traduceri: Paul Bourget, Contesa de Candale. Simona, București, 1886; Balzac, Liturghia ateului, București, 1911, Neamul Marana, București, 1916, Jupân Cornelius, București, [1943]; Vicente Blasco Ibañez, În pădurea de portocali, București, 1913, Coliba blestemată, București, 1918, Floare de mai, București, 1919, Flămânzii. La Horda, București, 1923, O tragedie de pomină, București, 1930, Don Rafael, București, [1937]; Shakespeare, Hamlet, București, 1913
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
influențat vizibil de Amintirile... lui Ion Creangă, să refacă atmosfera locurilor unde a copilărit, să readucă din ceața timpului chipuri și peripeții care, într-un fel sau altul, i-au marcat existența. În schițele Cum era să mă fac catolic, Jupânul Toiba, Badea Huștiuluc ș.a. sau în volumul Cum a fost odată (1911), el încearcă reconstrucții narative ale unui spațiu multietnic, acela al Bucovinei de Nord. Sunt evocate vechi sate răzeșești (Horodnic), târguri pitorești (Rădăuți, Storojineț) sau orașul Cernăuți, toate localități
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
întâlniți în peregrinările lui sau despre care a auzit povestindu-se, locuitori ai unui tărâm ce adesea se confundă cu acela al basmului, se desprind „chipuri” insolite, precum harabagiul Cărășel, Ivan Muscalul, Șmil Meremurate, cel urmărit de un destin tragicomic, jupânul Toiba sau Caleb Șoil. Li se alătură, într-o rememorare plină de căldură, de sensibilitate, cu atenție pentru ceea ce au particular, personaje ale unui involuntar bildungsroman, părinții lui G., profesorii și colegii de la școlile din Cernăuți sau prietenii întâlniți la
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
poeziei culte românești (1570-1830), I-IV, îngr. Dumitru-Mircea Coloșenco, cu un Cuvânt de prețuire de I.C. Chițimia, București, 1993-2001. Traduceri: Întâmplările și faptele de pomină ale năzdrăvanului Til Buhoglindă, București, 1971; Cervantes, Don Quijote (repovestire pentru copii), București, 1975; Din stihurile jupânului François Villon, postfață Romulus Vulpescu, București, 1979. Repere bibliografice: Popa, Ist. lit., II, 1098; Dumitru Micu, De la Coresi la Iancu Văcărescu, ALA, 2002, 600; Florin Mihăilescu, Farmecul erudiției, VR, 2002, 3-4. I.D.
ALEXIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285250_a_286579]
-
s-a simțit nevoia separării atribuțiilor, nominalizarea lor, și a rezultat dregătoria, devenind diferite ca preocupare și răspundere. Că este așa, ne-o spun documentele. În vechime nu întâlnim boierii ca purtători de titluri dregătorești, ci doar purtători ai apelativului jupân, iar mai târziu era acela de pan. Iată un document emis în 1392 de Roman-Vodă, care făcând danie trei sate lui Ionaș viteazul scrie: „.. drept care credința mea și credința fiilor mei, credința jupânului Iuga fiu Giurgii, credința jupânului Stetco cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
titluri dregătorești, ci doar purtători ai apelativului jupân, iar mai târziu era acela de pan. Iată un document emis în 1392 de Roman-Vodă, care făcând danie trei sate lui Ionaș viteazul scrie: „.. drept care credința mea și credința fiilor mei, credința jupânului Iuga fiu Giurgii, credința jupânului Stetco cu frații săi, credința lui Brat Netedul, credința lui Stanislau, credința Panului Dragoe, credința lui Andrieș și a Panului Giurgiu, credința Panului Draguș Viteazul, credința lui Astraviciu, credința Panului Vad, a Panului Ghidea, a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ai apelativului jupân, iar mai târziu era acela de pan. Iată un document emis în 1392 de Roman-Vodă, care făcând danie trei sate lui Ionaș viteazul scrie: „.. drept care credința mea și credința fiilor mei, credința jupânului Iuga fiu Giurgii, credința jupânului Stetco cu frații săi, credința lui Brat Netedul, credința lui Stanislau, credința Panului Dragoe, credința lui Andrieș și a Panului Giurgiu, credința Panului Draguș Viteazul, credința lui Astraviciu, credința Panului Vad, a Panului Ghidea, a Panului Costin, credința lui Opriș
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
boerii divaniți și câte scene vrednice de amintit nu s-ar fi petrecut în viața de copil de casă la diferiții noștri boeri, dar despre care istoria tace. - „Frumos băiat, e copilul d-tale de casă, a cui ficior este, Jupân logofete? - A boerului V. Cogălniceanu ot Huși. - Văd că-i harnic și deștept;- Să-i căutăm o slujbă, că e curățel. Și așa se vârau în slujbele statului tinerii ficiori de boeri. Trebuia să fii copil de casă a cutărui
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
fi impus conjunctivul care preia forma de infinitiv. Procedeul pare recent; am verificat cîteva din cazurile mai vechi de simulare cu scop comic a vorbirii străinilor - de care e plină pînă la exces literatura noastră din secolul al XIX-lea: Jupîn Iani al lui Anton Pann, falsul baron Flaimuc al lui Negruzzi, Herșcu Boccegiul al lui Alecsandri nu fac această greșeală de limbă; în replicile lor abundă în schimb alte erori considerate tipice pentru grec, neamț, evreu etc. Există totuși excepții
"Știe să vorbește" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12624_a_13949]
-
cărților, în suma poveștilor și basmelor lumii, augmentînd funcția narațiunii și posibilitățile fără de frîu ale imaginației. Cine nu-și amintește revărsarea de cuvinte și de produse pagini întregi din oale și din cratițe, jertfe aduse, pe insula mîncăilor, Guvernatorului acesteia, Jupînul Gaster? ( Adică, Stomac.) Capitolul al cincizecișidoilea devine un elogiu al acestui personaj, "primul meșter pe lume al tuturor artelor" și al minunilor pe care le face atît de firesc. La porunca lui, tot pămîntul se zguduie și toată lumea muncește și
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
foarte palpabilă. Ca aceea a facerii unor pîini. Frămîntatul, bătutul aluatului, făina, apa sînt gesturi și cuvinte înșiruite aproape ca într-un ritual elementar, fundamental. Dar nu unul obișnuit. Poate doar ca acelea care se practică în ținutul fabulos al Jupînului Gaster și în replicile lui din imaginația noastră, a cititorilor, a spectatorilor, din imaginația lui Purcărete tălmăcitorul vizual al lui Rabelais, a "însoțitorilor" săi Helmuth Stürmer și Vasile Șirli și a minunaților actori care nasc stări, situații, povești, ironie și
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
parlamentară în genere, nu doar cea autohtonă, păstrează ceva din spiritul caragialian. Atitudinile și limbajul clasei politice românești din tranziție seamănă izbitor cu cele din Momente ori din piesele de teatru. Care descriau tot o tranziție, nu e așa? Cațavencu, jupîn Dumitrache, Trahanache, Tipătescu, cetățeanul turmentat, Dandanache, Didina, Nae, lanțul slăbiciunilor, triumful talentului, Domnul Goe și atîția alții nu mai sunt personaje ori situații literare. Societatea românească e plină de ele. Eroii lui Caragiale se află printre noi. Uitați-vă în
Caragiale între actualitate și actualizare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15567_a_16892]
-
și nu am simțit nici o clipă că sunt exclusa pentru că eram evreică. Îmi amintesc în zorii zilei de 23 august cum oamenii se îmbrățișau, se sărutau, dansau. Imediat, mama a făcut bagajele, ne-am îmbarcat în caruța cu cai a jupânului Mezey și ne-am dus acasă la Brasov pe la prânz. Când am ajuns la Brașov, toate geamurile erau sparte și ne-am instalat în apartament. Cam asta e pentru mine, această euforie, strigătul acela de pace. Mama m-a îmbarcat
69 DE ANI DE LA CĂDEREA REGIMULUI FASCIST: ”23 AUGUST 1944 - PERFORMAREA ISTORIEI RECENTE” () [Corola-website/Science/295687_a_297016]
-
și continuă către Transilvania. Acest drum și traseul său este atestat de "Tabula Pentingeriana" (hartă romană). Cea dintâi atestare documentară a localității este 7 iunie 1535, dintr-un hrisov al domnitorului Vlad al VII-lea Vintilă de la Slatina care arată: "jupânul Fârtat pârcălabul și fiii lui, ca să-i fie în Lălești și "Drăgașani" și în Murgești, pentru că i-au fost bătrâne și drepte moșii de moștenire". Și despre cartierele componente ale municipiului, înainte sate din vecinătatea vechiului târg, există atestări documentare
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
-l pe Neagoe din Breaza aflat la Brașov pentru negoț. Același Neagoe este prezent și în Hrisovul Domnesc datat în 27 mai 1510, semnat de Vlad cel Tânăr, care menționa: „Am dăruit domnia mea, acest de față hrisov, prea cinstitului jupân Neagoe al lui Drăghici cu fiii lui, să le fie Breaza toată”. În anul 1711, domnitorul Constantin Brâncoveanu a confiscat toată averea ce se afla în posesia lui Gheorghe și Toma Cantacuzino, ca urmare a trădarii acestora în timpul războiului ruso-turc
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
din plasa Sărata a județului Buzău și era compusă din cătunele Agudu, Clinciu și Vernești, cu o populație totală de 710 locuitori. În comună funcționau o școală mixtă și două biserici, dintre care una este biserica Buna Vestire, zidită de jupân Jipa și Stanciu Vernescu în perioada 1714-1721, în timpul domniilor lui Ștefan Cantacuzino și Nicolae Mavrocordat în Țara Românească. În acea perioadă, pe actualul teritoriu al comunei, mai funcționau și comunele Valea Teancului (la poalele dealurilor, către Merei), Gura Nișcovului (pe
Comuna Vernești, Buzău () [Corola-website/Science/301053_a_302382]
-
pentru a se împrumuta se dovedise a fi chiar Harpagon. Cel care găsește soluția este La Fleche, valetul lui Cleante, care-i fură bătrânului caseta cu bani îngropată în grădină. Înnebunit, Harpagon își amenință servitorii și îl cheamă pe procuror. Jupân Jacques (bucătar și vizitiu) care nu-l poate suferi pe Valere, aruncă vina asupra lui. Luat din scurt asupra "crimei" sale, Valere crede că este vorba de dragostea ascunsă pentru Elise și încearcă să-și ceară iertare în fața lui Harpagon
Avarul () [Corola-website/Science/300213_a_301542]
-
era formată din satele Românești și Pușcași, avea 794 de locuitori, o școală și o biserică datând din 1792. Comuna Tătărani era formată dintr-un singur sat, având 683 de locuitori, o școală și o biserică zidită la 1744 de jupân Gherghiceanu și jupâneasa Joița și renovată în 1830. Pe teritoriul acestei comune se afla și un eleșteu pe pârâurile Recelea și Calda, eleșteu amenajat de Cotman Vel Mihalache Cornescu, care se ocupase și de renovarea bisericii în 1830. Satul Ghighiu
Comuna Bărcănești, Prahova () [Corola-website/Science/301642_a_302971]