1,484 matches
-
cu largi argumente, Hugo Friedrich în Structura liricii moderne, cunoscutul savant recepționând-o din perspectiva transcendenței goale. De aici începe chiar condiția modernității în opoziție cu transcendența plină a tradiției, când toate stăteau în preajma lui Dumnezeu. Ruptura, pe urmele transcendalității kantiene, a produs-o Nietzsche prin faimoasa decretare a morții lui Dumnezeu. Concomitent, s-a constatat și decesul metafizicii tradiționale. Acesta e momentul-cheie al marii schimbări de paradigmă și în arta modernă, ofensiva decisivă asumându-și-o simbolismul târziu al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sau Dewey. El găsește trei răspunsuri la modul cum să ne raportăm la filosofia occidentală tradițională: husserlian ("scientist"), heideggerian ("poetic") și pragmatist ("politic"). Evident că preferă ultima soluție, dar într-o coabitare cu scientismul 166. Neopragmatismul lui Rorty preia linia kantiană a fenomenologiei, trecută prin pozitivism și pragmatism. Adevărul ființei, ca și la Heidegger, e identificabil în Dasein, căci Sein înseamnă antiteza adevărului. Rorty preferă adevărul literal și respinge pe cel metaforic, predominant la Heidegger, la Blaga, la Noica. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Heidegger în raporturile cu nazismul. Dar, revenind la Wittgenstein, acesta n-a făcut saltul din transcendent în ateismul postmodernist, fiindcă neputând să exprime în cuvânt pe Dumnezeu, el l-a identificat tocmai în tăcere, nume numai bun de substituit noumen-ului kantian: "Cum este lumea este perfect indiferent pentru ceea ce este divin. Dumnezeu nu se arată în lume. Sentimentul lumii ca totalitate limitată reprezintă ceea ce este mistic. Enigma nu există"171. Wittgenstein păstrează și caracterul transcendental al moralei kantiene, deși nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de substituit noumen-ului kantian: "Cum este lumea este perfect indiferent pentru ceea ce este divin. Dumnezeu nu se arată în lume. Sentimentul lumii ca totalitate limitată reprezintă ceea ce este mistic. Enigma nu există"171. Wittgenstein păstrează și caracterul transcendental al moralei kantiene, deși nu mai vorbește de imperativul categoric. El, de fapt, nu iese din limitele teologiei negative a lui Karl Barth. Afirmația că Dumnezeu nu se arată în lume este adevărată, dar înșală la cântar, deoarece Dumnezeu lucrează în lume prin
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
drept corolar în starea T afectivul. Filosoful vorbește de ecuația Dumnezeu-afectivitate, de un misterios orgasm divin, erosul uman nefiind altceva decât o "ebrietate ontologică a orgasmului"312. Interesant că și la Eminescu, semn cert al despărțirii sale de rațiunea pură kantiană, afectivitatea devine centrul ființei, de unde alt enunț fundamental eminescian: "Și eu pun destinul acestei lumi într-o inimă de om". Dacă admitem teoria cosmogonică a Big-Bang-ului, spune Lupașcu, energia primordială explodândă nu putea fi decât potențare infinită de afectivitate. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
da, da, da! Și Scoate odată portmoneul!, pentru ca în cvartetul opus 135 să nu mai poarte nici urmă de glumă, ci să fie cuvintele grele ale destinului (Der scher gefasste Entschuss). De aici răsărise, în definitiv, imperativul categoric al moralei kantiene, ca semn al prezenței noumen-ului, ceea ce Nietzsche va numi reîntoarcerea identicului. Dar dragostea ce este? Răspunsul la această întrebare-cheie par să-l dea personajele romanului kunderanian. Tomas și Tereza, Franz și Sabina trăiesc ambiguitatea dramatică a iubirii între ușurătate și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
teoriile etice ulterioare. Articlul indic] în același timp unele dintre problemele pe care le vor întâmpină încerc]rile ulterioare de a se baza pe dreptul natural pentru a argumenta c] anumite comportamente (că, de exemplu, folosirea contraceptivelor) sunt greșite. Etică kantian] ONORA O’NEILL Numeroși teoreticieni etici contemporani evoc] idei care își au originile în scrierile etice ale lui Kant. Preceptul kantian conform c]ruia toate fiintele raționale trebuie s] se supun] unui „imperativ categoric” derivat din legea universal] a rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se baza pe dreptul natural pentru a argumenta c] anumite comportamente (că, de exemplu, folosirea contraceptivelor) sunt greșite. Etică kantian] ONORA O’NEILL Numeroși teoreticieni etici contemporani evoc] idei care își au originile în scrierile etice ale lui Kant. Preceptul kantian conform c]ruia toate fiintele raționale trebuie s] se supun] unui „imperativ categoric” derivat din legea universal] a rațiunii a fost pe cât de aclamat, pe atât de criticat. Eseul explic] teoria kantian] și analizeaz] cele mai frecvente critici aduse acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
originile în scrierile etice ale lui Kant. Preceptul kantian conform c]ruia toate fiintele raționale trebuie s] se supun] unui „imperativ categoric” derivat din legea universal] a rațiunii a fost pe cât de aclamat, pe atât de criticat. Eseul explic] teoria kantian] și analizeaz] cele mai frecvente critici aduse acesteia. Tradiția contractului social WILL KYMLICKA Poate fi morală considerat] un acord implicit pe care il încheiem cu semenii noștri în scopul obținerii benficiiilor unei vieți sociale cooperative? Acest punct de vedere, atr
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
familiale că și element central. În virtutea acestui fapt, confucianismul poate fi caracterizat că sistem al afecțiunii p]rtinitoare sau graduale. Avem de-a face cu persoane cum ar fi „mama”, „fiica”, „aproapele” sau „mentorul” — idee aflat] în opoziție cu viziunea kantian] asupra individului în calitatea sa de simpl] persoan] sau subiect. La Kant, temeiul respectului moral îl constituie caracterul rațional al subiectului (persoanei) moral (capitolul 14, „Etică lui Kant”). În teoria etic] a lui Confucius, sentimentul meritului cunoaște o slab] manifestare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
toare, pentru cei care consider] c] iudaismul s-a caracterizat întotdeauna prin pluralitate) care dau r]spuns diverselor probleme. În ceea ce privește etică, aceast] situație este cât se poate de clar]. Unii gânditori evrei susțin c] etică evreiasc] este autonom], în sensul kantian al cuvântului, alții spun c] ea este, a fost și ar trebui s] r]mân] absolut heteronom] (vezi capitolul 14, „Etică lui Kant”). Diverși gânditori consider] c] orice abordare posibil] a relației dintre etic] și halaha reprezint] poziția autoritar] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o acțiune este permis] sau nu pe baza întreb]rii: îmi pot dori ca acest plan s] devin] o maxim] pe baza c]reia s] acționeze toți întotdeauna? Pot acționa doar dac] r]spunsul la aceast] întrebare este „da”. Teoria kantian] este o alternativ] mult mai bine articulat] decât cea a lui Hume în privința perspectivei conform c]reia consecințele benefice sunt cele care stabilesc ce este drept. Kant susține c] trebuie s] stabilim întotdeauna ce este drept înainte de a putea ști
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
al XIX-lea și de la începutul de-al XX-lea. A existat ins] și un curent teoretic constant care a respins aceast] viziune. Critică formulat] de c]tre G.W. Hegel (1770-1831) este cea mai semnificativ] dintre reacțiile la adresa teoriei kantiene. Hegel a subliniat c] principiul pur formal al lui Kant pretinde un conținut, iar acesta poate proveni doar din instituțiile, vocabularul și orient]rile pe care societatea le ofer] membrilor s]i. Hegel a sustinut c] personaliatea moral] este și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu atacurile str]lucite și neobosite ale lui Friedrich Nietzsche (1844-1900) la adresa pretențiilor societ]ților sau ale filosofilor de a oferi principii cu valoare absolut]. În Genealogia moralei (1887) și în alte opere, Nietzsche nu a încercat s] demonteze teoriile kantiene și utilitariste. El a ales s] expun] ceea ce consideră a fi forțele psihologice care îi determin] pe oameni s] formuleze aceste viziuni. Lupta pentru dominație, invidia și resentimentele reprezint] r]d]cinile moralei moderne. Nietzsche nu a cruțat nici pretențiile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prin oferirea de metode raționale de rezolvare a disputelor. Deși au fost elaborate și alte poziții, putem concluziona c] teoriile utilitariste au dominat etică anglo-american] în anii ’60. iii. Noi direcții În opoziție cu lungă tradiție a gândirii utilitariste, teorile kantiene au fost recent repuse în discuție. Opera lui John Rawls este de important] maxim] în acest sens. Lucrarea să, A theory of Justice (1971), își propune s] arate modul în care principiile acțiunii drepte, cel puțin în domeniul justiției, pot
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
puțin în domeniul justiției, pot fi justificate independent de cantitatea de bine rezultat]. El a susținut, de asemenea, c] nici o explicație utilitarist] a drept]ții nu poate încorpora convingerile bazate pe simțul comun la fel de bine ca și viziunea de tip kantian conform c]reia ceea ce este corect este mai important decât ceea ce este bine. Opera lui Rawls nu indic] numai o nou] respingere a gândirii utilitariste. Ea indic] și îndep]rtarea de considerarea moralei ca fiind structurat] în jurul individului autonom și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fel de contract social, în care fiecare își d] în mod autonom acordul asupra structur]rii instituțiilor sociale pentru că acestea s] fie drepte - Rawls încearc] astfel s] combine o recunoaștere hegelian] a primatului comunit]ții cu o reinterpretare a accentului kantian pus pe autonomie. Trei direcții principale ulterioare au marcat dezvolt]rile recente din filosofia moral]: 1) Se lucreaz] foarte mult asupra analizei problemelor sociale și politice reale. Așa cum o arăt] eseurile din partea a cincia a acestui volum, chestiunile legate de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] distingem între urm]toarele trei elemente. În primul rând, exist] o etic] elaborat] de c]tre Kant în lucr]rile sale dintre 1780 și 1790. Exist], apoi, o „etic] a lui Kant”, o prezentare (mai degrab] nefavorabil]) a eticii kantiene dezvoltate de primii s]i critici influenți și inc] atribuit] adesea lui Kant. Aceast] poziție are un statut independent în dezbaterile contemporane. În al treilea rând, exist] „etică kantian]”, un termen mult mai larg care îi include pe cei dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
etic] a lui Kant”, o prezentare (mai degrab] nefavorabil]) a eticii kantiene dezvoltate de primii s]i critici influenți și inc] atribuit] adesea lui Kant. Aceast] poziție are un statut independent în dezbaterile contemporane. În al treilea rând, exist] „etică kantian]”, un termen mult mai larg care îi include pe cei dintâi și este folosit adesea că etichet] (în principal admirativ]) pentru o seam] de poziții etice contemporane care își fixeaz] originea în etică lui Kant, dar care difer] de aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rei dou] p]rți, Elementele metafizice ale drept]ții și Doctrina virtuții sunt adesea publicate separat), precum și Religia în]untrul granițelor rațiunii că și în alte eseuri pe teme politice, istorice și religioase. Totuși, mutațiile fundamentale care dau contur operei kantiene sunt discutate în capodoperă Critică rațiunii pure (1781), iar concepția să etic] trebuie v]zut] în contextul mai larg al „filosofiei critice” dezvoltate în aceast] scriere. Aceast] filosofie este critic] în primul rând într-un sens negativ. Kant se pronunț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
duc astfel o viat] merituoas], iar acțiunile mele s] fie din datorie; dar dac] eșuez, trebuie m]car s] încerc s] s]vârșesc acele acțiuni care ar fi indispensabile dac] aș crede într-o astfel de maxim] moral] valoroas]. Teoria kantian] mai detaliat] a datoriei introduce anumite distincții tradiționale (sau versiuni ale acestora). El distinge între datoriile fâț] de sine și fâț] de alții, care pot fi la rândul lor datorii perfecte sau imperfecte. Datoriile perfecte sunt complete, în sensul c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ci și acel tip de control care ține cont și de statutul moral similar al celorlalți. A fi autonom, în viziunea lui Kant, înseamn] a acționa moral. Etică lui Kant: problemă libert]ții, a religiei și a istoriei Structura concepției kantiene este dezvoltat] în mai multe direcții diferite. Kant argumenteaz] de ce ar trebui s] consider]m imperativul categoric ca principiu rațional obligatoriu și cum se aplic] acesta în situații concrete. El discut] relația dintre principiile morale și dorințe sau inclinații. Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care fac leg]tură dintre cele dou]. În cele din urm], angajamentul de a acționa moral depinde de a nu consideră (prin postulat sau speranț]) ordinea natural] ca fiind incompatibil] cu intențiile morale. „Etică lui Kant” Numeroase critici ale operei kantiene s-au cristalizat într-un curent independent cunoscut că „etică lui Kant”. Unii susțin c] aceste critici nu se aplic] eticii kantiene, alții cred c] ele constituie motive suficiente pentru respingerea poziției lui Kant. 1) Formalismul. Cea mai cunoscut] acuz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
postulat sau speranț]) ordinea natural] ca fiind incompatibil] cu intențiile morale. „Etică lui Kant” Numeroase critici ale operei kantiene s-au cristalizat într-un curent independent cunoscut că „etică lui Kant”. Unii susțin c] aceste critici nu se aplic] eticii kantiene, alții cred c] ele constituie motive suficiente pentru respingerea poziției lui Kant. 1) Formalismul. Cea mai cunoscut] acuz] adus] eticii kantiene este învinuirea c] imperativul categoric nu are de fapt substanț], este trivial sau pur formal și nu formuleaz] nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cristalizat într-un curent independent cunoscut că „etică lui Kant”. Unii susțin c] aceste critici nu se aplic] eticii kantiene, alții cred c] ele constituie motive suficiente pentru respingerea poziției lui Kant. 1) Formalismul. Cea mai cunoscut] acuz] adus] eticii kantiene este învinuirea c] imperativul categoric nu are de fapt substanț], este trivial sau pur formal și nu formuleaz] nici un principiu al datoriei. Acuză a fost susținut] de c]tre Hegel, J.S. Mill și de c]tre mulți autori contemporani. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]