1,357 matches
-
tablourile sale și este lăudată fiindcă aceste tabluori ar fi fost și sunt arma ei de luptă împotriva oprimării sistemului și a ocupantului sovietic. Spre uimirea criticilor de artă, ea protestează și afirmă că tablourile îi sunt doar proteste împotriva kitsch-ului în artă, kitsch deopotrivă prezent în țara ei și în postmodernitatea lumii libere. Ea repetă, în alt limbaj, articolul cenzurat al lui Tomas despre mitul lui Oedip. Aici trebuie căutat geniul lui Kundera. Elvețianul Franz, căsătorit, cu care Sabina
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lăudată fiindcă aceste tabluori ar fi fost și sunt arma ei de luptă împotriva oprimării sistemului și a ocupantului sovietic. Spre uimirea criticilor de artă, ea protestează și afirmă că tablourile îi sunt doar proteste împotriva kitsch-ului în artă, kitsch deopotrivă prezent în țara ei și în postmodernitatea lumii libere. Ea repetă, în alt limbaj, articolul cenzurat al lui Tomas despre mitul lui Oedip. Aici trebuie căutat geniul lui Kundera. Elvețianul Franz, căsătorit, cu care Sabina are o legătură erotică
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
griji. Sabina e uluită, fiindcă același este idealul ideologilor comuniști din țara ei. Simbolul acestei fațade ideale este sărbătoarea zilei de 1 Mai, care țintește să exprime acordul categoric cu ființa, acordul dintre idee și realitate. Dar aceasta este esența kitsch-ului, un ideal în care "căcatul" e tăgăduit. De aici începe dramatica inserție a unei teologii a urâtului. Kundera o explică iarăși recurgând la un exemplu insolit. La începutul invaziei hitleriste în Rusia Sovietică, fiul lui Stalin a fost prins
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a adus conștiința murdăriei ca rușine, încât "Dezacordul cu căcatul e de natură metafizică"434. Dacă fecalele ar fi acceptabile metafizic, închiderea în closet ar fi inutilă. Abordăm problema ființei ca și cum murdăria n-ar exista: acesta este idealul estetic al kitsch-ului. Altfel spus: "kitschul este, în esență, negația absolută a căcatului; atât în sensul propriu, cât și în cel figurat al cuvântului: kitschul exclude din câmpul său vizual tot ce-i esențial inacceptabil în existența umană"435. Este chiar "idealul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ca rușine, încât "Dezacordul cu căcatul e de natură metafizică"434. Dacă fecalele ar fi acceptabile metafizic, închiderea în closet ar fi inutilă. Abordăm problema ființei ca și cum murdăria n-ar exista: acesta este idealul estetic al kitsch-ului. Altfel spus: "kitschul este, în esență, negația absolută a căcatului; atât în sensul propriu, cât și în cel figurat al cuvântului: kitschul exclude din câmpul său vizual tot ce-i esențial inacceptabil în existența umană"435. Este chiar "idealul estetic al tuturor politicienilor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
closet ar fi inutilă. Abordăm problema ființei ca și cum murdăria n-ar exista: acesta este idealul estetic al kitsch-ului. Altfel spus: "kitschul este, în esență, negația absolută a căcatului; atât în sensul propriu, cât și în cel figurat al cuvântului: kitschul exclude din câmpul său vizual tot ce-i esențial inacceptabil în existența umană"435. Este chiar "idealul estetic al tuturor politicienilor", gândește Sabina: "În lumea comunistă reală se poate trăi. În lumea idealului comunist înfăptuit în această lume a cretinilor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
înfăptuit în această lume a cretinilor surâzători cu care n-ar fost în stare să schimbe un singur cuvânt, ar fi murit de groază în șapte zile"436. Aici se ascunde același vis cu al Terezei, cel cu femeile goale: "kitschul este un paravan în spatele căruia se ascunde moartea". În spatele spectacolului și artificiilor de 1 Mai se ascunde nimicul. Sabina îi surprinde pe criticii occidentali când spune că dușmanul ei nu este comunismul, ci kitsch-ul. Or, ea redescoperă kitsch-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
al Terezei, cel cu femeile goale: "kitschul este un paravan în spatele căruia se ascunde moartea". În spatele spectacolului și artificiilor de 1 Mai se ascunde nimicul. Sabina îi surprinde pe criticii occidentali când spune că dușmanul ei nu este comunismul, ci kitsch-ul. Or, ea redescoperă kitsch-ul în Marele Marș al lui Franz în Cambodgia și în doctrina criticilor de artă din Elveția și din Franța. În atitudinea Sabinei se distinge un simultan protest împotriva kitsch-ului ideologico-estetic comunist, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
goale: "kitschul este un paravan în spatele căruia se ascunde moartea". În spatele spectacolului și artificiilor de 1 Mai se ascunde nimicul. Sabina îi surprinde pe criticii occidentali când spune că dușmanul ei nu este comunismul, ci kitsch-ul. Or, ea redescoperă kitsch-ul în Marele Marș al lui Franz în Cambodgia și în doctrina criticilor de artă din Elveția și din Franța. În atitudinea Sabinei se distinge un simultan protest împotriva kitsch-ului ideologico-estetic comunist, dar și la adresa metafizicii și teologiei occidentale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ei nu este comunismul, ci kitsch-ul. Or, ea redescoperă kitsch-ul în Marele Marș al lui Franz în Cambodgia și în doctrina criticilor de artă din Elveția și din Franța. În atitudinea Sabinei se distinge un simultan protest împotriva kitsch-ului ideologico-estetic comunist, dar și la adresa metafizicii și teologiei occidentale. E, desigur, solidarizarea cu critica radicală produsă de Nietzsche la adresa creștinismului. Filosoful german, însă, confunda creștinismul cu teologia scolastică occidentală, necunoscând profunzimile teologiei patristice. Sabina poate să culpabilizeze teologia cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dar și la adresa metafizicii și teologiei occidentale. E, desigur, solidarizarea cu critica radicală produsă de Nietzsche la adresa creștinismului. Filosoful german, însă, confunda creștinismul cu teologia scolastică occidentală, necunoscând profunzimile teologiei patristice. Sabina poate să culpabilizeze teologia cu aceleași păcate ale kitsch-ului pe care le atribuie ideologiei comuniste. Asemenea confuzie s-a făcut și se face încă dinspre postmodernitate. Sabina știe că extremele duc inevitabil la kitsch, dar nu pare suficient de avertizată că și "teologia căcatului" poate aluneca în extremă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
occidentală, necunoscând profunzimile teologiei patristice. Sabina poate să culpabilizeze teologia cu aceleași păcate ale kitsch-ului pe care le atribuie ideologiei comuniste. Asemenea confuzie s-a făcut și se face încă dinspre postmodernitate. Sabina știe că extremele duc inevitabil la kitsch, dar nu pare suficient de avertizată că și "teologia căcatului" poate aluneca în extremă. Din dogma acordului absolut cu ființa s-a născut kitsch-ul comunist deopotrivă cu cel postmodernist. Curiozitatea cea mare e că tocmai criticii radicali ai metafizicii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
s-a făcut și se face încă dinspre postmodernitate. Sabina știe că extremele duc inevitabil la kitsch, dar nu pare suficient de avertizată că și "teologia căcatului" poate aluneca în extremă. Din dogma acordului absolut cu ființa s-a născut kitsch-ul comunist deopotrivă cu cel postmodernist. Curiozitatea cea mare e că tocmai criticii radicali ai metafizicii și teologiei clasice au decretat kitsch-ul drept componentă principală a canonului postmodernist. Kitsch-ul mai este văzut ca dictatura inimii asupra rațiunii. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
avertizată că și "teologia căcatului" poate aluneca în extremă. Din dogma acordului absolut cu ființa s-a născut kitsch-ul comunist deopotrivă cu cel postmodernist. Curiozitatea cea mare e că tocmai criticii radicali ai metafizicii și teologiei clasice au decretat kitsch-ul drept componentă principală a canonului postmodernist. Kitsch-ul mai este văzut ca dictatura inimii asupra rațiunii. Dar el poate fi la fel de bine drept dictatura rațiunii asupra inimii. Acestea și sunt extremele. De aceea a insistat Eminescu atât de mult
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
extremă. Din dogma acordului absolut cu ființa s-a născut kitsch-ul comunist deopotrivă cu cel postmodernist. Curiozitatea cea mare e că tocmai criticii radicali ai metafizicii și teologiei clasice au decretat kitsch-ul drept componentă principală a canonului postmodernist. Kitsch-ul mai este văzut ca dictatura inimii asupra rațiunii. Dar el poate fi la fel de bine drept dictatura rațiunii asupra inimii. Acestea și sunt extremele. De aceea a insistat Eminescu atât de mult asupra echilibrării antitezelor, arta fiind, în concepția lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dictatura inimii asupra rațiunii. Dar el poate fi la fel de bine drept dictatura rațiunii asupra inimii. Acestea și sunt extremele. De aceea a insistat Eminescu atât de mult asupra echilibrării antitezelor, arta fiind, în concepția lui, "împăcarea" minții cu inima. Dacă kitsch-ul tradițional a dat naștere simulacrelor ideale, cel postmodernist a ajuns să se confunde cu dezacordul absolut cu ființa chiar în sensul unei "teologii a căcatului". De fapt, chiar și acolo unde "acordul cu ființa" pare absolut el este un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
simulacrelor ideale, cel postmodernist a ajuns să se confunde cu dezacordul absolut cu ființa chiar în sensul unei "teologii a căcatului". De fapt, chiar și acolo unde "acordul cu ființa" pare absolut el este un bizar dezacord, de vreme ce în spatele oricărui kitsch zace moartea. Omul devine exclusiv trup, cadavru fie el respingător, fie vopsit în culori atrăgătoare. Invazia de biologie scatofilă și pornografică din postmodernism este aceeași cu spoiala sărbătorii de 1 Mai. Kundera zice că, în definitiv, kitsch-ul face parte
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de vreme ce în spatele oricărui kitsch zace moartea. Omul devine exclusiv trup, cadavru fie el respingător, fie vopsit în culori atrăgătoare. Invazia de biologie scatofilă și pornografică din postmodernism este aceeași cu spoiala sărbătorii de 1 Mai. Kundera zice că, în definitiv, kitsch-ul face parte din natura umană și devine non-kitsch de îndată ce este conștientizat. Într-adevăr, asta se-ntâmplă, prin excelență, cu lumea lui Caragiale. Fantoșele lui Caragiale ascund în spatele lor destinul, cu tot tragismul lui. Ușurătatea maschează greutatea, ca să revin la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a nutrit și alte erezii precum feminismul (intuit de Nietzsche, care, de aceea, a fost acuzat de "misoginism") și mitul celui de al treilea sex, care se vrea întemeietor al unei noi civilizații, de tip "gay". Toate, însă, duc la kitsch prin exaltarea pasiunii sau a optimismului rațiunii. Denis de Rougemont observă că orientalii au evitat extremele de tip kitsch, iubirea ca agapè conturându-se deplin în creștinismul răsăritean: Nu găsim în creștinismul ortodox nici iluzii, nici optimism omenesc"438. Cât
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mitul celui de al treilea sex, care se vrea întemeietor al unei noi civilizații, de tip "gay". Toate, însă, duc la kitsch prin exaltarea pasiunii sau a optimismului rațiunii. Denis de Rougemont observă că orientalii au evitat extremele de tip kitsch, iubirea ca agapè conturându-se deplin în creștinismul răsăritean: Nu găsim în creștinismul ortodox nici iluzii, nici optimism omenesc"438. Cât de departe suntem de kitsch-ul teologic al acordului absolut cu ființa! Evident, nici disperare nu găsim, de vreme ce "Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a optimismului rațiunii. Denis de Rougemont observă că orientalii au evitat extremele de tip kitsch, iubirea ca agapè conturându-se deplin în creștinismul răsăritean: Nu găsim în creștinismul ortodox nici iluzii, nici optimism omenesc"438. Cât de departe suntem de kitsch-ul teologic al acordului absolut cu ființa! Evident, nici disperare nu găsim, de vreme ce "Dumnezeu ne caută și ne găsește prin iubirea Fiului său, coborât până la noi". Și: "Pentru Agapè nu există nici contopire, nici înălțătoare disoluție a Eului în Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Tomas ridicându-se la nivelul lui Karenin, păstrătorul Paradisului. Neputința lui Tomas, ca, de altfel, și a lui Nietzsche, a fost lipsa de credință, deci lipsa de libertate: "Biserica este unica asociație voluntară ce scapă controlului statului", ieșind de sub spectrul kitsch-ului. Adevărata libertate este libertatea de a deveni "iepure", iar a deveni iepure înseamnă că "nu mai știi de puterea ta. Înseamnă că, de acum încolo, nici unul nu mai are putere asupra celuilalt"447. Acesta-i ultimul paradox al voinței
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
iar nu mizera putere a sclavilor. Neputincioșii care "domină" lumea n-au nimic a face cu supraomul nietzschean, care e omul de caracter, același cu al lui Eminescu. Astfel, Kundera, însoțit de Nietzsche precum Dante de Beatrice, iese din capcanele kitsch-ului postmodernist și atinge ethosul transmodernității, prin care omul va putea redeveni administrator, iar nu stăpân al planetei, care abia ne mai suportă. RÉSUMÉ Dans l`évolution de la culture européenne et universelle, on parle de l`existence de trois grands
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
arom] sau dac] podeaua lor din buc]ț]rie va fi dintr-un material performant? O problem] mai serioas] este minciună cras] utilizat] în publicitate. Ins] nu putem ști sigur ce este minciun] și ce nu în lumea seducției, a kitsch-ului și a hiperbolei. Poate c] nimeni nu crede c] o anumit] past] de dinți sau o marc] faimoas] de îmbr]c]minte garanteaz] succesul unei relații amoroase (deși milioane de persoane sunt dispuse s] parieze pe acest lucru), dar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
RL, 1981, 23; Laurențiu Ulici, Momentul regăsirii: „Viața la treizeci și trei de ani”, CNT, 1981, 25; Mircea Martin, Temperatura sentimentelor, RMB, 1981, 11 427; Dana Dumitriu, Locuitorii „Paradisului”, RL, 1983, 8; Daniel Dimitriu, „Îngerii chilugi”, RL, 1983, 8; Valeriu Bârgău, Între kitsch și proza modernă, AST, 1983, 2; Al. Cistelecan, Despre Dan Verona, O, 1983, 36; Lucian Alexiu, „Balada vestitorului și alte poeme”, O, 1987, 19; Romul Munteanu, Vestirile poetului, FLC, 1987, 23; Alex. Ștefănescu, O experiență poetică insolită, RL, 1987, 24
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]