7,839 matches
-
iar lucerna miros de zahăr. Câteodată, când nu găsea nici iarbă, nici flori, lăsa trei pietre pe care își luase obiceiul să le spele la fântâna cea mare de pe strada Pachamort, și pe care le ștergea de bluza lui de lână găurită. Apoi pleca, înainte ca ea să sosească și să descopere ofranda depusă. Altele ar fi râs de nebun și ar fi aruncat iarba sau pietrele. Lysia Verhareine le strângea încet, în timp ce elevii adunați în fața ei contemplau fără să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
urâtă, că mai sunt și mici străluciri și că, în fond, viața nu e altceva decât o căutare a acestor fărâme de aur. I-am simțit mâna pe umărul meu. Apoi cealaltă mână, și în sfârșit căldura unei stofe de lână. — De ce te întorci aici, Dadais? Josăphine îmi spusese întotdeauna așa, de când aveam șapte ani, dar nu știusem niciodată de ce. Mă pregăteam să-i răspund și să folosesc cuvinte mari și fraze întortocheate, acolo, lângă râu, cu picioarele în zăpadă, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sunt doar cuvinte... — Și ce ți-au făcut ție cuvintele? Îi spusesem să se așeze, iar ea îmi povestise totul, dintr-odată, în termeni exacți. Clămence se retrăsese în camera ei. Știam la ce lucrează acolo, cu croșete, ghemuri de lână albastră și roșie, dantelă, de câteva săptămâni. În timp ce Josăphine vorbea, mă gândeam uneori la ea, stând în camera alăturată, la degetele ei care croșetau, la burta ei care primea dinăuntru lovituri de picioare și de coate. Și apoi, puțin câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
foarte abili, știu foarte bine cum să pătrundă în mintea ta și să vadă ce se petrece acolo. Mă privi zâmbind. Din pricina căldurii, pelerina fumega ca o locomotivă, iar din sutană se ridica un abur mirosind a humus și a lână arsă. Îngrijitorul se întoarse cu două farfurii de supă, o pâine neagră mare, o bucată de brânză tare ca lemnul de stejar și o ulcică de vin. Lăsă totul pe o măsuță și ne ură noapte bună. Mă dezbrăcai și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pâine neagră mare, o bucată de brânză tare ca lemnul de stejar și o ulcică de vin. Lăsă totul pe o măsuță și ne ură noapte bună. Mă dezbrăcai și-mi dusei hainele mai aproape de foc. Miros de lemn, de lână nespălată și de ars, firicele de fum. Mâncarăm bine, fără să ne facem griji în legătură cu bunele maniere. Părintele Lurant avea niște mâini mari, fără păr, grăsuțe și cu o piele delicată, unghii fără crăpături. Mesteca mult și cu atenție tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
așa cum se întâmplă în poveștile minunate pe care învățătorii ni le spun la școală, și pe care le ascultăm cu ochii măriți, cu teama sădind în venele noastre înțepături și frisoane, în timp ce afară noaptea se lasă ca o pelerină de lână neagră, aruncată pe umerii unui gigant. Către dimineață, Clămence s-a mișcat puțin, numai dacă nu cumva oboseala nu mi-a dat această impresie. Totodată, cred că fața i s-a întors un pic spre mine. Sunt sigur că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dat afară pe cei câțiva vecini care veniră să mă vadă. Și apoi, într-o dimineață, când mă speriasem văzându-mi figura de naufragiat în oglindă, o asistentă de la clinică bătu la ușă. Ținea în brațe un mic pachet de lână care se mișca încet: era copilul. Dar voi povesti asta puțin mai târziu, după ce voi fi terminat cu ceilalți. XX Mierck îl închisese pe micul breton în pușcăria din V., cu toate că armata își reafirmase dorința de a-l împușca. Problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Ești nevoit să închizi ochii în fața violenței naturii. Ești orbit. Locatarii din zonă sunt obișnuiți să închidă ochii în fața multor lucruri. Peste drum se află un mic magazin de mercerie. Pe niște mileuri mici sunt expuse ațe și fire de lână colorate, acele ascuțite sunt în magazin. Pătruns de problemele cotidiene, Hans intră ca o forță elementară în clădirea comunală unde locuiește împreună cu mama sa. Absentă, privirea lui trece prin doamna în vârstă și prin fiica acesteia (ambele în halate negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la apus. În timpul ăsta, mintea și inima îi sunt la social‑democrația care a dezamăgit‑o deja de multe ori. N‑are voie s‑o mai dezamăgească încă o dată fiindcă atunci are să treacă la comuniști. De unde ai puloverul ăsta, Hans? Lâna asta (cașmir) e cu câteva clase peste bugetul nostru. Mama dă foc unui fir și știe după miros: lână pură. Hans, care vine de la Elin‑Union, unde s‑a calificat ca instalator de curent de înaltă tensiune, dă imediat raportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ori. N‑are voie s‑o mai dezamăgească încă o dată fiindcă atunci are să treacă la comuniști. De unde ai puloverul ăsta, Hans? Lâna asta (cașmir) e cu câteva clase peste bugetul nostru. Mama dă foc unui fir și știe după miros: lână pură. Hans, care vine de la Elin‑Union, unde s‑a calificat ca instalator de curent de înaltă tensiune, dă imediat raportul că a primit puloverul cadou de la prietena lui Sophie, care are părinți bogați. Cu toate astea, el e bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de iarnă. Unde diverși nori trec sfârâind pe cerul tulbure, căprioarele behăie, iar copiii nespălați de la școala generală și copiii debili de la școala complementară se înghesuie în autobuze. Printre ei circulă bacilul sărăciei. Prin tot terciul ăsta de boarfe de lână, umede și aburinde, moștenite de la frații mai mari. N‑au nici un viitor, spune Rainer, sunt condamnați la moarte încă dinainte de a se naște, iar în cap n‑au decât un singur lucru. Imaginile dintr‑un cap sunt la fel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în care se îngrămădește o masă de oameni cenușie și sărăcăcioasă, de felul celor pe care un război lung le produce, dar pe care nu le poate îndepărta prea repede. Se pleacă la drum în Pădurea vieneză. Cu căciuli de lână, împletite din lucruri vechi, de pe vremea războilui, deșirate și refolosite, pantaloni de schi, pantofi grosolani și tot ce poate fi mai rău: afurisita de gustare la pachet. Care miroase a brânză și‑ți face sete. Nu se poposește nicăieri, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ca și cum ar fi fost un copil obișnuit, ceea ce ea nu mai era încă de pe atunci. Nici obișnuită, nici copil. Urina i se prelingea fierbinte pe picioare în jos (forța care trage în jos), se îmbibase cu furie în pantalonașii de lână tricotați în casă și căuta neîncetat o ieșire din dezolarea de duminică: podeaua striată a vagonului. Pic, pic, pic. Cu mișcarea unei cumpene de fântână, brațele mamei coboară, trag o bătaie bună, se ridică din nou, apoi iar coboară; gimnastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
corpul - cel puțin acolo unde se vede - și cu tendința de a se înroși la față, întrezărește marea lui șansă, e ceasul al doisprezecelea, și își înfige chiar acum acul sub unghia de la arătătorul stâng. Au! Sophie zâmbește albă ca lâna pudrată cu înălbitor Fewa. Rainer se miră că e vorba tocmai de Schwaiger pe care în rest îl interesează numai ciocolata. Acesta e palid ca pânza de sac și spune doar au, ce doare! Anna îl examinează fără nici o bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stricat. Stai că‑ți aduc ceva de la frati‑meu. Măsura e bună, ia îmbracă‑te cu asta! Lui Rainer mai că‑i ies ochii din cap de invidie. E un pulover de cașmir și un pantalon din stofă fină de lână, e chiar stofă de lână pură, așa scrie pe etichetă. Rainer e întors pe dos că Hans primește un cadou așa frumos, iar el nimic. Dar asta nu‑i decât o toană a Sophiei, care‑i nestatornică și vioaie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceva de la frati‑meu. Măsura e bună, ia îmbracă‑te cu asta! Lui Rainer mai că‑i ies ochii din cap de invidie. E un pulover de cașmir și un pantalon din stofă fină de lână, e chiar stofă de lână pură, așa scrie pe etichetă. Rainer e întors pe dos că Hans primește un cadou așa frumos, iar el nimic. Dar asta nu‑i decât o toană a Sophiei, care‑i nestatornică și vioaie ca un spiriduș, sigur o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la non‑existență, la fel ca pisica aceasta, pe care o va trimite acuși spre propria ei non‑existență până să apuce să zică pâs. Pisica are o presimțire, de unde și neliniștea din sac. Sophie poartă o rochie sport de lână, lucrată la casa de modă Adlmüller. Pardesiul Annei e lucrat la mașina de cusut a mamei, chestie care se observă imediat. Sophie aleargă cu pas elastic peste rădăcini, conuri de brad, crenguțe și jir. Ea este cea care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de plictiseală, o trage pe Sophie la pieptul lui și o sărută, mânjindu‑se pe gură cu sângele ei. Are un gust dulce. Dulce mai e și Sophie asta! Parcă ar fi spălată cu un detergent special pentru lucruri de lână, sau nu, mai degrabă parcă ar fi ceva ce n‑are nevoie de spălat, fiindcă nu se murdărește niciodată. Angora. Unei fete dulci îi dai guriță pur și simplu, fără s‑o mai întrebi, zice cântecul popular și tace de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
e vița de vie, arta e metoda de cultivare - când Sophie spune că omul trebuie să iasă din sine, fiindcă în sine se găsește în mod normal tot timpul. Și, zicând acestea, își întinde brațele îmbrăcate într‑un pulover de lână. Iar tu te mai găsești, în plus, și în inima mea, susură Rainer. Anna ochește un gândăcel harnic și‑l strivește. Nu mai omorî animale și ascultă mai bine ce am de zis, o dojenește Sophie. Vreau să inițiez un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
covorului, tot Întrebându-mă cu ce haine să mă Îmbrac la prima Întâlnire cu o femeie blondă și cu pielea foarte albă. Am probat mai multe cămăși și În cele din urmă mi-am ales o pereche de pantaloni din lână bleumarin și o cămașă albă din bumbac. Mă gândeam că trebuia să existe un serviciu de pază și protecție chiar și În acest hotel de categoria a doua care dădea spre Central Park. Nu părea deloc genul de hotel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din partea lor. Nu e nimic în ziare. Și totuși umblă zvonul că și alte fete de vârsta Emmelinei au dispărut. Am făcut o pauză: Și că au fost omorâte. Asta este aproape sigur, zise el, îndreptându-și nodul cravatei din lână, de proastă calitate. Motivul oficial pentru ca presei să i se interzică tipărirea de știri despre aceste dispariții și omoruri este că poliția dorește să evite panica. De asemenea, nu vrea să-i încurajeze pe toți sonații pe care un astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fost foarte amabil, Herr Vogelmann. Am zâmbit și am aprobat politicos. El înclină din cap și, în timp ce Hildegard ieșea pe ușă în fața mea, l-am prins uitându-se în jos la picioarele ei. Nu-l puteai învinovăți. În boleroul din lână bej, bluza din mătase cu buline și fusta din lână de un roșu-închis, ea arăta precum valoarea despăgubirilor de război pe un an întreg. Era plăcut și doar să pretinzi a fi căsătorit cu ea. Am dat mâna cu Vogelmann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
politicos. El înclină din cap și, în timp ce Hildegard ieșea pe ușă în fața mea, l-am prins uitându-se în jos la picioarele ei. Nu-l puteai învinovăți. În boleroul din lână bej, bluza din mătase cu buline și fusta din lână de un roșu-închis, ea arăta precum valoarea despăgubirilor de război pe un an întreg. Era plăcut și doar să pretinzi a fi căsătorit cu ea. Am dat mâna cu Vogelmann și am urmat-o afară pe Hildegard, gândindu-mă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ori tururi de nădragi; Și, prin cârpeli pestrițe și printre cute vagi, Un vânt umfla bulboane dănțuitoare încă. Ce ruginiri de ape trezite și ce brâncă Lăsară fierul rânced și lemnul buretos? În loc de aur, pieptul acelui trist Argos Ducea o lână verde, de alge năclăite, Pe când la pupă, trase - edec ca niște vite Cu țeastă nămoloasă și cornulețe mii, Treceau în brazda undei șirag de răgălii. Sub vântul drept, caicul juca tot mai aproape. Atunci, cu ochi de seară și-abia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
in, sunând în cazane, e cetatea "ruptă din coastă de soare", încremenită în slavă, utopia poetului, raiul său geometric, "vis al dreptei simple", al creației. Aici își primește poetul pe derizoriul său argonaut cu pieptar nu de aur, ci de lână verde, semn al degradării și al putrezirii, căci, într-adevăr, Nastratin Hogea, mereu soitariu, bufon, eșuează cu caicul său la mal, părând, cu fălcile încleștate, ca se autoadevoră: "Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei,/ Un sânge scurt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]