179,812 matches
-
șansonetă. Făceam orice. Ne opream, mai urcam un palier, aprindeam o țigară, zbieram credo in unum Deum și sculați voi oropsiți ai vieții. Ajuns în dreptul capitelurilor cu volute, deasupra galeriei superioare, Treize a remarcat: motor ionic! Nec plus ultra. Am lăsat NASA în urmă. Tehnologia americană nu era decât un tigru de hârtie. Noi doi aveam propulsie ionică. Urma să zburăm ca niște îngeri. Pe atunci nu știam că la nivelul zero al turnului nostru de lansare se află o frescă
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
urmă am scris L’invention... și nu La Chute de Treize. După câțiva ani m-am gândit din nou la roman, am scris chiar vreo sută de pagini, dar nu prea mergea, am abandonat (a fost singura dată când am lăsat un manuscris început și e tot prima dată când am dat atâtea târcoale unui proiect...) și am scris Méroé. După asta, într-un sfârșit, cea de-a treia încercare a fost „cea bună". Dar vedeți, nimic nu a venit dintr-
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
este antecamera totalitarismului? Etc. (îmi închipui că în România aceste întrebări își găsesc un ecou diferit de cel din Franța). Și apoi, e foarte posibil ca generațiile diferite să nu aibă un limbaj comun, niciodată, niciunde - cel puțin dacă sunt lăsate să-și construiască propriile vise, propriul imaginar: așa ceva nu ține de epoca noastră. - Ca să revenim la Tigru de hârtie, cred că un rol central îl are aici căutarea tatălui. Există detalii autobiografice în unele secvențe ale narațiunii, de exemplu în
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
la aceeași casă pariziană, un nou masiv volum al cunoscutului critic literar și editor, intitulat pur și simplu Serviteur! Adică, mai pe românește, un fel de "Sluga dumitale!" slujbaș aflat mereu la dispoziția cuiva, dar neexcluzând nici un pigment ironic ce lasă un mic spațiu de joc presupusului orgoliu al "servitorului". Un fragment de dialog cu autorul, datând din octombrie 2000 și preluat acum "în chip de postfață", lămurește acest apelativ mai curând în sensul modestiei și al supunerii față de stăpânii care
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
ce se declară "obosiți" de "poveștile lui despre țărani", sau controversatul Burroughs, apreciat pentru "harul cuvântului prin care obscenitatea însăși încetează să fie obscenitate". Nici unul dintre eseurile și articolele acestui fidel "servitor" al cărților care este Maurice Nadeau nu te lasă indiferent. Respectând statutul oarecum "modest" al foiletonului, "cronicarul" ține să se retragă de pe itinerariul său cu aceeași discreție și lipsă de îngâmfare. Am lucrat - scrie el în cele doar câteva rânduri de despărțire, "Pour prendre congé", din final - sub presiunea
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
e știut, se poate "citi" în cele mai diverse feluri. Vrem să știm mai întîi ce a vrut să spună artistul. În ultima vreme se poartă abordarea din perspectiva comanditarului: i-a impus el artistului un subiect sau l-a lăsat să picteze ce a vrut, ce a văzut? Există de asemenea interpretări iconografice, iconologice, se vorbește despre succesul sau eșecul operei, provizoriu sau definitiv. A existat o abordare din perspectivă marxistă a artei, depășită din fericire (cu excepția Statelor Unite!), a existat
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
carte, în prostul nostru încântător obicei, nu avem, de când e lumea, decât miei și poeme cu meteahnă? Sigur că în culegerea cu pricina am găsit multe poeme admirabile, în fiecare existând zone, versuri, pe care le-am înlăturat, ca să-mi las întreagă iluzia de cititor prieten, frate cu autorul dovedind slăbiciune în fața cuvintelor. Înaintea marilor fapte, Doamnă cu dantelă mov, Insula, Singura cărare, Poemul tăcerii, Fluturii, Ultima - se pot număra printre preferatele mele. Este bine că spuneți, și poate că și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
dar nu prea îndrăzneam, preferam să-i cer mamei care însă voia să știe întotdeauna pentru ce, dacă nu-mi ajung mai puțini. El nu întreba nimic, dar aveam o jenă; altfel, eram foarte apropiați și-mi amintesc că mă lăsa să citesc orice carte din bibliotecă, însă cu o condiție: s-o citesc frumos. Avea cărți din fel și fel de specialități: de științe naturale, de politică, ba chiar am găsit o dată o carte de astrologie care dădea și anumite
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
auditiv mare, cum erau pe atunci și, cum el trecuse deja "pe linie" ( cum se spunea) și trebuia să se justifice într-un fel, s-a lansat într-o diatribă împotriva burgheziei românești care, între cele două războaie ar fi lăsat țara de izbeliște. Zicea: "Șerbane, când, de pildă, acestei burghezii i s-ar fi pus întrebarea dacă este dispusă să dea jumătate din avere, fiecare, ca să salveze țara, ar fi făcut-o?" O întrebare utopică: la urma urmei, nimeni n-
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
externe fu felicitat și decorat pentru admirabilele rezultate obținute În dificilele negocieri cu aliații tradiționali, câțiva generali fură avansați mareșali că participaseră la război, iar ziarele făcură publice actele de eroism și de rezistență ale oamenilor simpli care nu se lăsaseră doborâți la băutură de cotropitori. Apărură și cântecele de vitejie care proslăveau setea noastră de libertate, independența și suveranitatea unei țări mici, dar de neînvins, așa cum era scris și În cărțile de istorie.„Evropa căta cu admirație și multă mirare
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
cred că putem conta pe nuanțe care să distingă filmele pentru care e necesar acordul părinților de cele strict interzise. Ar fi să-i credem pe părinți mai serioși ca pedagogi decît sînt. Sau le interzicem pe toate sau le lăsăm pe toate la latitudinea părinților. N-aș face, apoi, nici o diferență între 16 și 18 ani. O singură clasă (pentru minori) e de ajuns. Dar, mă rog, astea sînt mărunțișuri, și care, oricum, nu sînt controlabile. La ce bun să
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
a vă așeza la masa de scris. Ziceți: "Am senzația că vreau să scriu. Oameni buni, vreau să scriu! Câți nu sunt ca mine? De-aia strig cât mă ține gura: Unde sunteți? De ce nu-mi întindeți mâna? De ce mă lăsați cu ecoul vocii mele? Hei! E cineva aici? Aș vrea un răspuns. Merit oare să mă duc la culcare în seara asta, să visez și să spun mâine dimineață O.K. Pot să scriu!? Hai, că eram să ard cartofii
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
E cineva aici? Aș vrea un răspuns. Merit oare să mă duc la culcare în seara asta, să visez și să spun mâine dimineață O.K. Pot să scriu!? Hai, că eram să ard cartofii, tot scriind și scriind, îi lăsam pe ai mei fără mâncare... Ah, încă ceva. Am fost cândva profă de română într-un sat, ehe! departe..." Calmați-vă, repet, rupeți-o definitiv cu brambureala, apoi puteți să și faceți exerciții de scris, pe care să le recitiți
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
elevii sunt niște "selecționeri" uluitori; excluzându-i id est pe eternii ineluctabili chiulangii... Scriitorilor în viață nu le place să fie revizuiți. Cei plecați (sic!) dintre noi nu mai pot protesta. Pentru a mulțumi însă ambele tabere, operele lor trebuie lăsate în plata... cititorului. Dar despre capacitatea acestuia de evaluare se poate deschide o altă problemă, altă discuție. Intenția mea, în fugă creionată, poate nu îndeajuns argumentată, nădăjduiesc să fie, de cine trebuie, corect înțeleasă. Și, eventual, acceptată. Prof. Gruia Novac
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
ca întotdeauna, cînd te așteptai mai puțin și cu o voce liniștitoare ce n-avea să se schimbe orice s-ar fi întîmplat. Numai ca să respect ritualul, deoarece cunoșteam prea bine răspunsul, am întrebat-o: - Și de ce? - Pentru că te-ai lăsat de învățătură. - Nu m-am lăsat, i-am spus. Mi-am schimbat doar profesia. Gîndul unei discuții serioase i-a ridicat moralul. - Tatăl tău zice că e același lucru, puse. Știind că nu era adevărat, i-am spus: - Și el
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
puțin și cu o voce liniștitoare ce n-avea să se schimbe orice s-ar fi întîmplat. Numai ca să respect ritualul, deoarece cunoșteam prea bine răspunsul, am întrebat-o: - Și de ce? - Pentru că te-ai lăsat de învățătură. - Nu m-am lăsat, i-am spus. Mi-am schimbat doar profesia. Gîndul unei discuții serioase i-a ridicat moralul. - Tatăl tău zice că e același lucru, puse. Știind că nu era adevărat, i-am spus: - Și el a renunțat la învățătură ca să cînte
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
Știind că nu era adevărat, i-am spus: - Și el a renunțat la învățătură ca să cînte la vioară. - N-a fost așa, replică ea plină de însuflețire. Cînta la vioară numai la petreceri și cînd făcea serenade. Dacă s-a lăsat de învățătură a fost pentru că n-avea nici cu ce să mănînce. Dar în mai puțin de o lună a învățat telegrafia, care pe atunci era o profesie foarte bună, mai ales în Aracataca. - Și eu trăiesc din ce scriu
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
ba chiar istorici literari eminenți care nu au făcut studii de filologie. Regretatul Ovid S. Crohmălniceanu, de pildă, avea diploma de... inginer constructor. Îmi place așadar să purtăm un dialog cu feed-back, să te am ca partener de discuție. Și lasă, că nici tu nu m-ai luat foarte "moale". Acum, când spui că stând departe de lumea literară bucureșteană, ai șansa de a rămâne cât poți tu de "pură", recunoști, implicit, că scena literară de aici nu strălucește. Sau poate
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
maestru al preștiinței, ca un cunoscut erou de literatură S.F. În aceste condiții, când știi prea multe lucruri ce acoperă ca niște pânze de păianjen operele literare, singura soluție pentru un critic care vrea să fie onest e să se lase purtat de textul pe care îl citește. Dacă acesta e bun, restul (combinații, matrapazlâcuri, hibe morale) contează mai puțin. Menirea criticului literar e să fie critic literar, nu judecător ori procuror moral. Dar dacă textul din față mai e și
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
la noi, se întâlnește mai degrabă exemplul opus: al celui care se pricepe la toate, care are opinii ferme despre orice. Și nu e vorba, din păcate, de niște personalități de tip renascentist, gâlgâind aici, în Sud-Estul Europei, ci, hè las!, de niște "autorități" fără fundament: simple suprafețe, fixate pe alte suprafețe, de hârtie sau de sticlă. Trecând acum la cele două noi întrebări, nici că puteai găsi un moment mai bun ca să le pui. Fragmentele din dialogul cu Ileana Mălăncioiu
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
căta a-și face loc peste dînsul. Cu umorul lui funciar, de o subțirime cultivată, el depăna istorii felurite, povestindu-le cu vorbă rară și scăzută, condimentîndu-le cu ironii și cu rîsul lui de zurgălău. Din cînd în cînd se lăsa o pînză de tristețe. Își amintea ceva, care-l tulbura, dar repede se încuraja: Lasă, că îndată vine, vine primăvara. Renaștem". Îl ascultam pe înțeleptul artist și mă minunam de cîte resurse nebănuite are parte ființa atît de fragilă și
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
el depăna istorii felurite, povestindu-le cu vorbă rară și scăzută, condimentîndu-le cu ironii și cu rîsul lui de zurgălău. Din cînd în cînd se lăsa o pînză de tristețe. Își amintea ceva, care-l tulbura, dar repede se încuraja: Lasă, că îndată vine, vine primăvara. Renaștem". Îl ascultam pe înțeleptul artist și mă minunam de cîte resurse nebănuite are parte ființa atît de fragilă și de puternică, care este omul. Poate și pentru că e din nou acasă. După 70 de
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
bine omul, cu obiceiurile lui de viață trecătoare. Din păcate, a venit la Fălticeni singur, pentru că soția lui, coana Jenița, a plecat între timp la cele veșnice, adîncindu-i și mai mult singurătățile, ce-s ale amurgului vîrstei sale venerabile. A lăsat Bucureștii, unde a trăit plenitudinea creației și s-a așezat pentru totdeauna la Fălticeni, ca să-și tămăduiască singurătățile aproape copleșitoare și să se îngrijească de veșnicia sa. Adică nu numai în cimitirul de la Oprișani, unde-și dorm somnul de veci
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
nu ajunge, ori e vorba de o categorie marginalizată. Ori de amîndouă. Sau, poate, de o marginalizare la dimensiuni neașteptate. Scriitorul împrumută ceva din personajul său, Maigret. Nimic forțat. Nimic senzațional. Doar prezența aceea masivă, întrebătoare, care strivește parcă artificiile lăsînd să transpară, treptat, un adevăr construit pe detalii incontestabile. Realitatea nu e interpretată. E doar observată din punctul ei slab. Tehnica literară a romanului polițist își schimbă semnul; ea devine o tehnică de descoperire a realului camuflat sub literatura ideologică
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
ritmul alert în care își scrie romanele tocmai prin "scufundarea" în atmosfera cărții, experiență greu de îndurat pe termen lung. Nu doar comisarul Maigret "se îmbibă" de realitatea locurilor în care își desăvârșește investigația, ci însuși autorul său procedează astfel, lăsându-se captivat de întâmplările petrecute în jurul lui. Iar URSS e un teren bizar, tragic, minat de suspiciune, teroare și propagandă; un "loc rău", care și-a infectat deja populația cu virusul unei ucigătoare minciuni. Înainte de a scrie romanul inspirat din
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]