1,874 matches
-
și așteptau. Lumina vânătă a începutului de zi îi făcea și mai înfricoșători. Erau cât niște viței, cu capetele mari și coame înspicate de gheață, dârji în așteptarea lor nedumerită. Câte unul mai flămând se ridica și se repezea spre lăutari, și când ajungea aproape de ei, o lua speriat înapoi. Sunetul gros al contrabasului îl făcea să urle înfuriat și neputincios. Mitică Ciolan îi numărase în gând fără să vrea. Erau nouă. Priveau neclintiți grupul de oameni și din gurile sălbatice
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
milă de om. Dac-aș putea să-i iau sufletu, că-i al dracului și nu se uită! Și mi-ar trebui să trăiesc ușor, Sandule, să am bani, să vă-ngrop, să dau cu ei de-azvîrlita, să-mi cmte lăutarii și să joc, și să am putere! Se mai liniști. - Numai să nu pună laba pe mine, că nu vreau să mor legat! Până atunci, dac-o fi să se-ntîmple, nu mă uit! Cât e de petrecut, să petrecem, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rîdea: - De ce să nu te omor? Tu n-ai vrut să mă-nfunzi la ocnă? Da uite, am scăpat și-am venit să te caut. Picași singur, ce să-{i fac?! Și s-a încruntat la armonist: Cîntă-i de moarte! Lăutarul, vangă. Îi clănțăneau dinții. - Cântă, că mandea-ti plătește, ce te uiți?! Cântă de sufletu lui Sandu, că m-a dat presărilor, la pârnaie... 359 Și-a aruncat un pumn de bani pe masă. Gheorghe a vrut să zică ceva, dar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
religios, de a nu fi făcut din mesianism o soteriologie. Dacă problema misiunii noastre nu va deveni o doctrină de mântuire, sîntem pierduți, adică ne vom pierde în noi înșine, fiindcă lumea nu ne-a avut niciodată. Ceea ce spunea un lăutar țigan unui cerc de romîni: "aveți noroc cu noi, că de nu ați fi ultimii" definește o situație reală, nu o exagerare trivială. Dacă România nu va face istorie, va rămâne ultima țară din lume, așa cum e trăită de cetățeanul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bătrână și isteață care știa cântece bătrânești, doine, hore, cântece de lume, ba nici poetul nu lipsea, reprezentat adesea prin persoana vrunui scriitoraș or dascăl de copii isteți care făcea acrostihuri pentru doamna și, la zile mari, fintosmosuri nimerite pentru lăutar. Astfel era și arătarea curții lui Creangă, la a cărei componenți caracteristici vom reveni mai târziu. Femeia cuconului Vasile era cu mult mai tânără decât el și încă destul de frumoasă. Ea era o damă naltă și foarte albă la față
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
albastre ca oțelul... furnicile sânt servitori, căci aduc saci albi cu miere și făină, ba țin câte o iarbă în gură, cu care să apere de razele soarelui capul miresei. Clopoțeii albaștri a florilor sună de liturghie, albinele cântă ca lăutari, bondarul în veșmânt de catifea murmură pe nas ca un popă bătrân, {EminescuOpVII 322} fluturii, don juanii grădinelor, vin în cârduri la nuntă - ci ceea ce nimeni n-aude a auzit miniaturistul meu, o nuntă în taina firei. Dacă se uită
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe care-l aveau stihuitorii de dinaintea lui. Actul de a serie trece pe primul plan. Cu Alecu ne aflăm Încă În faza oralității, a cîntecului. El zice versurile sau pune un intermediar să le zică. Acest mesager este, de regulă, lăutarul. CÎntecul are o destinație precisă și un protocol pe care poetul Îl respectă. El inventează În interiorul unui cod preexistent. Codul prevede o Închinare („salut d’amour”), o umilință ceremonioasă, un elogiu al obiectului erotic și o tornada. Semnele acestei oralități
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poezia română: „Clavirul a fost un element de modernism În poezia noastră de dragoste; Catincele, Marghioalele, Ruxandrele și celelalte amante, acum cu totul dezafectate, nu fuseseră pianiste. Ca și amanții lor, poeți, ele Își comunicau sentimentele pronunțate, de preferință prin lăutari. Nu aveau, probabil, Încă, sufletul prea artistic. Era În veacul de aur al eroticii fără complicații.” * O evoluție a obiectelor și a onomasticii există, negreșit, În poezie: ele urmează evoluția socială, preferințele unei clase, evoluția gustului public și, În chip
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
suspin, și adorm suspinînd.” Este mesajul unui Tristan care merge ziua să lupte și noaptea se gîndește la Stăpîna lui. E bocetul lui Conachi, mai puțin partea eroică. Să nu scăpăm din vedere că poeții noștri se foloseau de intermediari (lăutari), lăutarii, care transmiteau și uneori modificau și dădeau o anumită culoare acestor poeme supuse, astfel, unui rapid proces de folclorizare. La 1852 versurile lui Conachi și ale Văcăreștilor deveniseră cîntece de mahala. Pann este el Însuși un intermediar, un popularizator
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și adorm suspinînd.” Este mesajul unui Tristan care merge ziua să lupte și noaptea se gîndește la Stăpîna lui. E bocetul lui Conachi, mai puțin partea eroică. Să nu scăpăm din vedere că poeții noștri se foloseau de intermediari (lăutari), lăutarii, care transmiteau și uneori modificau și dădeau o anumită culoare acestor poeme supuse, astfel, unui rapid proces de folclorizare. La 1852 versurile lui Conachi și ale Văcăreștilor deveniseră cîntece de mahala. Pann este el Însuși un intermediar, un popularizator, mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Doamne, nenorocit fui! Vai de nunta ce făcui.” În Îndreptarul bețivilor, unde Pann face o clasificare a tipurilor de bețivi, aflăm ( În CÎntarea a 9-a) și ceata muierilor care beau prin bordeile măhălești ale Bucureștilor. Aici se petrece cu lăutari, cu jocuri de cărți și, bineînțeles, cu vin. Pann aduce elogiul cel mai sincer acestei băuturi: „Vinul cel bun la vederi Dă vesele mîngîieri, Trupul ca un bun cojoc, Dă-ndrăzneală la cuvînt, Face pe mulți ce nu sînt, Pe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de stilul individual al poetului. Pann care adaptează În chip curent temele altora, Își impune temperamentul și stilul său. Este ușor de Închipuit că nimeni nu se mai Întreabă asupra modelelor cînd citește CÎntece ca acestea, trecute repede În repertoriul lăutarilor bucureșteni: „Unde-ți este frumusețea, Suflețelul meu iubit? Unde-ți este rumenețea Și drăgăstosul zîmbit? Unde ț-e cătarea blînda Asupra mea s-o arunci? Să-mi vezi jalea netăcînda Și dureroasele munci. Unde-s dulcile-ți cuvinte Ș-Întru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
asistat la a doua nuntă a fiului cel mare al lui Pleșu, divorțat de prima soție și reînsurîndu-se tot cu ea, cu tot fastul cuvenit, doi ani de zile mai târziu. Ineditul situației a fost marcat de un chef cu lăutari și lume multă, în satul Mânăstirea de lângă Dunăre. A urmat alt chef cu lăutari la "moșia lui Dinescu" din satul Cetatea, lângă Calafat. Apoi, pentru că se împlinea un an de la apariția revistei Plai cu boi și, deopotrivă, pentru a mediatiza
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prima soție și reînsurîndu-se tot cu ea, cu tot fastul cuvenit, doi ani de zile mai târziu. Ineditul situației a fost marcat de un chef cu lăutari și lume multă, în satul Mânăstirea de lângă Dunăre. A urmat alt chef cu lăutari la "moșia lui Dinescu" din satul Cetatea, lângă Calafat. Apoi, pentru că se împlinea un an de la apariția revistei Plai cu boi și, deopotrivă, pentru a mediatiza sponsorizarea unei "tabere de artiști" care, vreme de două săptămâni, au fost ținuți de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Național, s-a organizat o expoziție cu chef mare, cu primarul Băsescu și cu sute de invitați. Ca happening, un "episod scenic" ― fete goale pușcă, pictate din cap până în picioare "cucutenește", adică în falduri spiralate negre și maro. Din nou lăutari, băutură la discreție ― palincă și vin din podgoriile lui Dinescu ― și Dinescu însuși cântând cu foc, la microfon, romanțe. Amețit de ceea ce văzuse și trăise ― "în 5 zile cât în 15 ani", mi-a mărturisit la telefon ―, amicul din Frankfurt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noastră a fost acoperită cu păduri întinse, predispunând pe locuitori să practice meșteșugul obținerii obiectelor și bunurilor materiale din lemn. Ce mai putem constata acum ? Lipsesc de mult timp din rândul meseriașilor și gama meseriilor olarii, au dispărut și muzicanții (lăutarii), ciubotarii, s-au împuținat fierarii, ici-colo mai întâlnim câte un croitor sau cojocar, torsul și țesutul în casă s-au diminuat fiind aproape de dispariție în economia casnică, limitându-se la sortimentul impropriu numit adămască. Nici vorbă ca cineva să mai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mori [...]”, la urmă înscrie și „12 sălașe țâgani de vatră”, adică șezători pe moșie. Este vorba de țiganii din categoria numită vătrași, cu așezări stabile pe vatra satului sau în jurul curților boierești unde practicau meseriile de vizitii, fierari, bucătari, cojocari, lăutari etc. Ei se deosebeau de categoria țiganilor numiți șetrari, adică acei care umblau din loc în loc, cu șatra, sub conducerea unui vătaf de țigani, om de încredere al boierului stăpân, deci care nu erau obligați să stea pe moșie, ci
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
un prilej de întâlnire și petrecere pentru locuitorii satelor din zonă. Odată cu construirea bisericii „Nașterea Domnului”, la 1900, în Bărboasa, ziua de 8 septembrie, devenită hramul bisericii, a devenit un prilej de mare sărbătoare. Peste tot se auzeau tarafuri de lăutari și se întâlneau jocurile preferate de către tinerii satelor: „comediile”, „femeia- pește”, „păianjenul-om”, „trasul la semn”, „lanțurile”, „bărcile”, „călușii”, „zidul morții” și alte distracții. Nelipsiți din peisajul pestriț al bâlciului erau vânzătorii ambulanți, care comercializau limonadă, gogoși, „șampanică”, bragă sau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
născut plângea și era agitat, se spunea că acestea erau semne cum că micuțul „caută botez”. Atunci avea loc la biserică sfânta taină a botezului, prin care copilul era creștinat. După botez urma o petrecere cu mâncăruri tradiționale, vin și lăutari, numită „cumătrie”. Cu această ocazie se fac daruri noului născut, constând în obiecte, îmbrăcăminte și bani. Pentru serviciile făcute, moașa era răsplătită cu bani, un prosop și o „crâșmă”, adică o bucată albă de stofă. Nașii de botez deveneau părinții
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nași, socrii mici și socrii mari. Tot în acest interval de timp, se brodau batistele cu monograma miresei, se croiau și se coseau hainele mirelui, se cumpărau beteala, florile de pus în piept, rochia și voalul miresei și se tocmeau lăutarii. La nunțile din aceste sate cântau fanfare ca cea de la Doagele sau cea a lui Buruiană de la Burdușoaia; sau tarafurile de la Godinești sau de la Tomozia, a lui Mircea Doru. Înainte vreme, sâmbăta seara, avea loc petrecerea denumită „vedrele”. La
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cale Cu vin, pâine și cu sare.” În pragul casei, soacra mare întâmpină mirii cu o tavă pe care se află pâine, sare și două pahare cu vin, din care mireasa trebuie să guste. Toate aceste momente erau susținute de către lăutari cu o serie de cântece adecvate care sporeau stările afective ale nuntașilor. În repertoriul lăutarilor Costică Samson sau Mircea Doru se întâlneau peste 30 de cântece interpretate vocal și cu acompaniament: „La gătitul miresei”, „Jocul voalului”, „Danțul miresei”, „Jocul zestrei
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o tavă pe care se află pâine, sare și două pahare cu vin, din care mireasa trebuie să guste. Toate aceste momente erau susținute de către lăutari cu o serie de cântece adecvate care sporeau stările afective ale nuntașilor. În repertoriul lăutarilor Costică Samson sau Mircea Doru se întâlneau peste 30 de cântece interpretate vocal și cu acompaniament: „La gătitul miresei”, „Jocul voalului”, „Danțul miresei”, „Jocul zestrei”, „Cântecul găinii” și multe marșuri, hore, sârbe, polci, valsuri sau tangouri. Pe parcursul desfășurării nunții tradiționale
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
trei hambare Și daruri îmbelșugate Să trăiască vieți vreo șapte”. Tot în cântec se mai dădeau tinerilor o traistă cu tacâmuri, o găină friptă, pâine, plăcintă, pentru ca să aibă ce mânca pe drum . Se leagă batiste la cai și la lăutari și alaiul pleacă la locuința mirelui. Când se ajunge acolo se strigă: „Bună ziua soacră mare, Îți aducem norișoară Și mândruță și frumoasă Și bună de casa voastră”. Dacă se întâlnesc două nunți, miresele nu trebuie să se vadă, deoarece se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nevestelor. După acest ritual de trecere, nevasta nu mai avea voie să mai umble cu capul descoperit, acesta constituind un mare păcat. Valul de la mireasă era pus pe capul unei fecioare care urma a se căsători, aceasta grăbindu-i măritișul. Lăutarii cântă iarăși cu mare jale: „Și-am zis verde mărăcine, Plângi mireasă cu suspine Plângi mireasă și jelește Că nuna te dezgolește. Plângi mireasă și suspină Că intri în casă străină De bărbat vei fi mustrată Și de soacră judecată
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și a mortului, purtatul de către femei a părului despletit, purtatul bărbii de către bărbați. La moartea unui flăcău sau a unei fete mari, cel decedat era îmbrăcat în straie de mire, respectiv de mireasă, iar alaiul era însoțit de brazi și lăutari. Cultul morților se practică și astăzi cu ocazia „moșilor” de vară și de toamnă, de iarnă și din post. Atunci se dau de pomană străchini cu mâncare caldă, ulcele cu vin, colaci și lumânări aprinse, de sufletul celor morți. Exista
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]