1,533 matches
-
până simți gustul uleios, apoi puse furtunul la gura sticlei și ținu așa până ce firul de benzină se subție. Motocicleta rămase sleită, rezemată de zid. Privi peste poarta ferecată. Nici nu era nevoie de atâta fereală, curtea era pustie. Scutură lacătul, care se deschise, făcând lanțul să zuruie. Lămpile de pe pereți erau stinse, becurile se arseseră și nimeni nu mai catadicsise să le schimbe. Bancurile pentru strunguri se legănau în întuneric, ca niște bărci pântecoase. Podul rulant își întindea brațele, atât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
porumb fiert sau copt la grătar și floricele de porumb. Pe lângă toți acești ambulanți, existau și mici meseriași sau lucrători necalificați, tăietori de lemne, spoitori de cazane, albii și tingiri, reperatori de pingele și opinci, meșteri lăcătuși care dregeau lacăte și diferite încuietori, cei care reparau și făceau lighene și cazane din tablă, lemnari care făceau cozi pentru coase, topoare, sape și alte unelte și împletitori de nuiele. Țiganii spoitori atrăgeau atenția prin îmbrăcămintea viu colorată. Se puteau întâlni, de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ramuri, face o cruce pe ușă și zice: "Noroc în viață, trai bun cu dulceață, Ceea ce s-a făcut, nu mai e de desfăcut, C-așa- i legea din bătrâni, din bătrâni, din oameni buni, Bărbatul făr’ de femeie, e ca lacătul fără cheie”. Începe nunta cu vorbele vornicului: "Cinstiți meseni! De când mâna, socrii mici cu socrii mari au dat, Foarte mult s-au bucurat. Au hotărât împreună o mare petrecere Cu multă veselie, Vițelul cel gras au tăiat, Porcul l- au
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
temele au fost clasificate, în funcție de interesele emițătorului, prioritățile de publicare au fost făcute după culoarea politică a conținutului. Este clar, că vorbim doar despre documente clasificate „confidențial" și nicidecum despre cele „strict secrete", pe care americanii le țin sub șapte lacăte. In lipsă evidentă a acestora din urmă, nu ne rămâne decât să ne resemnăm și să vedem ce minuni a mai făcut Măria Sa Băsescu. „Nu mă faceți să dau drumul la dosare!" Așa grăiește ferm președintele României într-un document
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
prelungea de la portița prinsă de viscol deschisă, până la ușa care se desena ca un gol de culoare închisă pe zidul roșu de cărămidă. Omul zăpezilor o dădu de perete cu o gest rapid. Se vedea că nu are belciuge pentru lacăt și probabil nu era încuiată niciodată când stăpânul lipsea. Din sala mică, intrară în odaia cu miros plăcut de plante de pădure, luminată de o lampă de tablă așa cum erau cele din dotarea CFR, cu lumina coborâtă acum, ca sâmburele
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Lanțul de oțel, legat zdravăn de laviță, zornăi și se încolăci pe glezna băiatului, mânuit de tatăl său care era acum parcă preocupat de un lucru ceva foarte important și nu mai zicea nimic. Încuie lanțul la capăt cu un lacăt apoi trânti sec ușa trăgând pe dinafară și un zăvor. Băiatul nu s-a culcat pe laviță. A încercat multă vreme ca să desfacă lanțul din legătura de la laviță dar degeaba. Încercase chiar și dinții dar nu a reușit nimic așa că
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Probabil, erau colegi de școală sau de clasă. Alături, se afla și un tânăr care, chiar de la începutul călătoriei, cedase locul unei femei, iar acum, călătorea tot în picioare, lângă valiza lui din lemn de brad de care atârna un lacăt imens și pe care, la nevoie, ar fi putut-o întrebuința drept scaun de campanie. Mignonă, trasă prin inel, femeia, căreia îi cedase locul, nici tânără nici bătrână, era plăcută la vedere și impunea respect. Îmbrăcată într-un costum de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și șapte de ani, că avea o hârtie în buzunar care-i garanta un viitor mai mult sau mai puțin decent, iar biletul de călătorie îi asigura drumul până acasă. Mai avea ceva: o valiză din lemn de brad cu lacăt uriaș. Ar fi vrut să arunce lacătul pe fereastră; dar dacă s-ar fi deschis, din greșeală, minunata lui valiză și ar fi ieșit la iveală conținutul, ar fi roșit până la urechi și nu ar mai fi îndrăznit să se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
hârtie în buzunar care-i garanta un viitor mai mult sau mai puțin decent, iar biletul de călătorie îi asigura drumul până acasă. Mai avea ceva: o valiză din lemn de brad cu lacăt uriaș. Ar fi vrut să arunce lacătul pe fereastră; dar dacă s-ar fi deschis, din greșeală, minunata lui valiză și ar fi ieșit la iveală conținutul, ar fi roșit până la urechi și nu ar mai fi îndrăznit să se considere drept o persoană respectabilă și puțin
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nesigur pe celălalt trotuar singura avere cochilia, așa și el, tot solitar, cu o întârziere de patru-cinci ani, plus încă o jumătate de oră, își va duce acasă la părinți singura avere o valiză din lemn de brad cu un lacăt uriaș și cu un conținut discutabil. Față de el, melcul avea un avantaj evident, își ducea casa în spate. Bidaru Costică ce alt avantaj ar putea avea? Într-adevăr, va ajunge la destinație cu o diplomă și o repartiție în buzunar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
când și el a parcurs același drum cu o mapă în mână, în direcția indicată, spre apus, cu răsăritul în spate, pe un drum pe care nu a mers niciodată, dar pe care îl cunoștea. Valiza grea din lemn cu lacăt mare și-o aruncase undeva, într-o magazie. Acum îi era rușine cu ea. În schimb, această valiză de carton, pentru el atunci, avea o anumită semnificație. Se apropia de treizeci de ani și tot necăsătorit. Presiunea asupra lui creștea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
palizi, precum păpușile din ceară, căutându-și, cu coatele rupte, fiecare câte-un locșor! Până la urmă au încăput cu toții și am tras imediat toate cele cinci fermoare. De teamă să nu-i pierd, am încuiat fiecare fermoar cu câte un lacăt, iar cheile le am în buzunarul de la geacă. Mi-e milă de ei că stau închiși, dar nu am ce face. Dar cu cealaltă geantă ce ai făcut? Se-nțelege... I-am înghesuit pe toți diavolii. Numai că, am uitat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
capitală. Știi ce sfat i-am dat? Ce sfat? Să presoare sare în urma ei și să fie bucuros că a scăpat de ea, iar dacă cumva i-ar trece prin minte să se întoarcă, să-și ferece ușile cu șapte lacăte și să n-o primească chiar de s-ar întinde ca o râmă! Dar nu cred că a înțeles mare lucru din ce i-am spus... Acest dialog a avut loc între soții Bidaru în prima zi de toamnă a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Un vas dăruit de cetatea Sinope zonei Dănești. Din punct de vedere semantic, aceasta înseamnă ,,Celui ce dăruiește “. Moș Buraga a organizat o expoziție florală din zona respectivă, în care avea și misterioasa ,,iarbă a fiarelor “, acea iarbă care deschide lacătele numai prin simpla ei apropiere. Ce se va întîmpla cu muzeul său? Chiar dacă fiii săi au început să aibă pretenții asupra acestor bogății etnologice care este muzeul, acesta nu mai aparține fiilor săi, ci poporului român. Cînd a murit Costache
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
butuc, alcătuit tot din două bucăți de lemn cu scobituri, diferea însă de ceilalți prin dimensiunile sale mult mai mari, fiind făcut din grinzi groase și trebuind să servească pentru mai mulți inși; capetele butucului erau prinse cu câte un lacăt". Această situație s-a perpetuat în ambele principate, tradițional și neschimbat, până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, secole întregi în care, alături de răufăcătorii sănătoși, au stat la butuc și alienații. Transportul alienatului la închisoare sau la ospiciu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mai știm" (Nu crezi). Semnale paradisiace, stări de infraconștiență, o religie jubilantă, fără dogme, acestea se contrapun singurătății, lăsând să vorbească eternul uman: Nu rareori am adorat frumusețile vieții: Nopțile putrede, diminețile fragede, Păcatul încă neînfăptuit. Gustul tăcerii punând un lacăt de deget pe gură. Formele fructelor, dulcețile lor. Odihnitoare peisaje cu munți Văile toamnei sterilizate de alcoolul brândușei. Pădureanca, o silvană, o garçonne, o băiețoasă respiră concomitent o feminitate plină de gingășie; se invocă flori de tot felul (trandafir, ghiocei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de încredere al Președintelui. Însă, în prealabil, i-a trimis viitoarei sale victime un bilet semnat John M. Smith. ("John M. Smith" și nimic mai mult!). "Ciudat!" a exclamat sergentul B. A. și a dispus să se mai atașeze un lacăt la celula unde era deținut John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith. A treia zi, în timp ce John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith, se afla în celula închisorii de graniță, John M. Smith, fiul lui Michael R. Smith
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de încredere al Președintelui. Însă, în prealabil, i-a trimis viitoarei sale victime un bilet semnat John M. Smith. ("John M. Smith" și nimic mai mult!). "Ciudat!" a exclamat plutonierul B. B. și a dispus să se mai atașeze un lacăt la celula unde era deținut John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith. Într-a patra zi nu s-a mai semnalat nimic deosebit, dar într-a cincea, lucrurile s-au repetat. Așa că locotenentul B. C. a mai atașat un
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
la celula unde era deținut John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith. Într-a patra zi nu s-a mai semnalat nimic deosebit, dar într-a cincea, lucrurile s-au repetat. Așa că locotenentul B. C. a mai atașat un lacăt la celula unde era deținut John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith. Apoi, după un nou asasinat odios, căpitanul B. D. a procedat la fel. După care și colonelul B. E. a folosit același procedeu. Și, în sfârșit, însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
profesorului metodist și ale profesorului de pedagogie... Când la primul început de septembrie după absolvire s-a prezentat la post, școala, o construcție modestă ce nu se deosebea prea mult de casele sătenilor din mica localitate, a întâmpinat-o cu lacătul pe ușă, cu împrejmuirea dărăpănată, iar curtea plină de bălării oferea vecinilor loc de păscut gâștele și cârlanii. Îngrijitoarea, cu plată forfetară, era plecată la câmp și, până la întoarcerea ei, tânăra învățătoare s-a întreținut cu vecinele și cu copiii
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
de încredere al Președintelui. Însă, în prealabil, i-a trimis viitoarei sale victime un bilet semnat John M. Smith. ("John M. Smith" și nimic mai mult!). "Ciudat!" a exclamat sergentul B. A. și a dispus să se mai atașeze un lacăt la celula unde era deținut John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith. A treia zi, în timp ce John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith, se afla în celula închisorii de graniță, John M. Smith, fiul lui Michael R. Smith
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
de încredere al Președintelui. Însă, în prealabil, i-a trimis viitoarei sale victime un bilet semnat John M. Smith. ("John M. Smith" și nimic mai mult!). "Ciudat!" a exclamat plutonierul B. B. și a dispus să se mai atașeze un lacăt la celula unde era deținut John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith. Într-a patra zi nu s-a mai semnalat nimic deosebit, dar într-a cincia, lucrurile s-au repetat. Așa că locotenentul B. C. a mai atașat un
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
la celula unde era deținut John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith. Într-a patra zi nu s-a mai semnalat nimic deosebit, dar într-a cincia, lucrurile s-au repetat. Așa că locotenentul B. C. a mai atașat un lacăt la celula unde era deținut John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith. Apoi, după un nou asasinat odios, căpitanul B. D. a procedat la fel. După care și colonelul B. E. a folosit același procedeu. Și, în sfârșit, însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
la Constantinopol și Viena. Confruntarea austro otomană pentru supremația Balcanilor s-a derulat parcurgând exact drumul la care ne referim. Nu o să insistăm prea mult evocând importanța geostrategică a Bizanțului (astăzi Istanbul). Sunt de notorietate avantajele deținute de oraș: cheia lacătului care ține ferecată Marea Neagră; puntea care leagă Europa de Asia; punctul din care se dirijează multiple rute intercontinentale. Ne vom concentra ceva mai mult asupra Vienei, pentru a înțelege că destinul imperial habsburgic a fost influențat de anumite realități geografice
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de semnale care nu fac decît să alunge investitorii și să producă anticipări care ne pot afunda și mai rău în criză?! Sunt zone, d-le președinte, în care e bine să te descalți la intrare și să-ți pui lacăt la gură. Pentru că astfel de gafe ați făcut și în politica externă (a se vedea doar cele din relația cu Rusia), și referitor la relația cu F.M.I., și la Elenele dvs., și la clienții dvs. politici ș.a.m.d. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]