1,501 matches
-
făceai dumneata când eram copil, mâncarea aia grecească, cu enibahar. - Ce mîncare? zise Agripina, mărind pupila uniculuiochi valid. - Ei, ce mîncare? Iei carne tocată, fără vine, și fără miezde pâine sau ou, ca pentru cârnați de vacă (Stănică făcu buze lacome), pui frumușel usturoi tăiat bucățele, sare, piper mult, boia de ardei, enibahar pisat, chimion și puțină apă să fiarbă. - Nu apă, Stănică, întrerupse doamna bogată, zeamă desupă și grăsime. - Exact. Am pus-o eu pe nevastă-mea, dar n-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe partea cea mai dureroasă a sufletului ei, Stănică îi declamă aceste inepții: - Aurico! Nu mai plânge, că Stănică veghează. Viitorul tău abia acum începe. Am pentru tine niște partide strălucite. Aurica, însă, încetase numaidecât să plângă și examina cu lacomă curiozitate obiectele Otiliei. Acum fu ea aceea care aruncă o vorbă neplăcută: - Și când sunteți deciși să faceți nunta? întrebă în mijlocul unui oftat cu tril, ca după plâns. - Nuntă? Cu cine? întrebă mirată Otilia, observând paloareasubită a lui Felix. G.
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică, Aglae căpătă oarecare necaz, dar nu îndrăzni să-i facă observații, fiindcă de delațiunile acestuia avea nevoie, și apoi acesta era un consilier juridic, interesat personal la parte, căruia ea putea să-i destăinuie toate dorințele ei, oricât de lacome. Pe care avocat ar fi putut să-l întrebe cum să facă spre a moșteni un frate, care nu vrea să-i lase averea? Stănică mirosi indispoziția Aglaei și se supără el. Tot necazul lui de a fi făcut o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
săvârșit o minune, redîndu-ne pe bunul nostru unchi. Vă vom fi în veci recunoscători. ("Mama ta de pezevenghi, gândi Stănică, în sinea lui, te-a adus grecoteiul să strici viitorul meu!") - Bătrânul, explică Pascalopol doctorului, în trăsură, are o familie lacomă, care-l pândește pas cu pas, ca nu cumva să lase averea domnișoarei pe care ai văzut-o și care e fata lui vitregă, din a doua căsătorie. - Delicioasă fată, caracteriză doctorul pe Otilia, păcat! - Mă silesc, zise Pascalopol, ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întâmplare, cum ar adia peste ei un vânt fugar, răcoritor. În sfârșit ajung la cramă și coboară destul de multe trepte până jos. Din partea viei Murfatlar, un inginer le prezenta diverse sorturi de vin. Turiștii consumau din fiecare fel, încântați și lacomi; aveau masă de degustări. Laur și Gigi au preferat vreo două soiuri de vin dulce care le-a plăcut. Au băut numai un pahar sau două fiind preveniți de taică-său ca nu cumva să bea mai mult, că li
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
auzeau lingurile izbite. Grigore S privi cu coada ochiului. Ceilalți ședeau pe vine în jurul mesei cu trei picioare, luminați de flăcările focului. Aveau fețe ascuțite, prelungi. De sub șepcile murdare le ieșea părul întunecat pe frunțile înguste și, sub cozoroace, privirile lacome nu slăbeau zeama din talere. Clefăiau neîntrerupt, urmăriți de dini. Mâinile murdare apucau cu îndemînare. Dulăii se apropiară, încăierîndu-se. Femeia le aruncă o bucată tare de pâine. Se iscă o bătălie înfricoșătoare. Trupurile animalelor se încordară, ochii lor galbeni sclipeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rumenit, îmbălsămat în mirodenii și foi late de salată verde, cu un pai galben, uscat între dinții rânjiți. Lăutarii o înconjurară repede, cântând ceva săltăreț. Muierea se învîrtea sprinten în jurul mesei, rotea friptura proaspătă și frumos mirositoare pe sub nările rudelor lacome, ridica povara împodobită și striga: - Care dai banii pe el? Are ouă! Alde Tache, știind jocul, scoase un pumn de bani și vru să-l arunce pe tavă. - Nț! se răsuci femeia. Vioriștii bătură cu arcușurile în cutiile de lemn
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-l dau! Cine pune mai mult? Nu puse nimeni mai mult. Nașul apucă un cuțit și o furculiță. Lui îi era dat să guste primul din pulpa friptă ce mirosea bine. Tava îi fu așezată în față. Fina Smaranda luă lacomă banii și-i flutură deasupra mesei: - Două sute de lei pentru zestrea miresei! strigă în timp ce brutarul despica sârguincios carnea rumenă. 33 Nașul își făcu porție, apoi trecu nevestei restul, mulțumit de gustul purcelului. Petrecerea abia începea. Ghiță Bflcu strigă la țigani
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe departe. Sandu-Mînă-mică, Oacă și Nicu-Piele pipăiau locul. Stăpânul cu Florea trăseseră la hanul Oborului, să nu stea la vedere, că erau cunoscuți. Cel tânăr se uluise. Bani, gârlă. Numai hârtii de cinci sute și o mie, numărate de mâini lacome, fețe încordate și pânditoare, ochi cu priviri scormonitoare și mai ales o veselie iute stârnită. După ce dădură un ocol, bătrânul spuse: - Hai mai într-o parte, să nu s-arate vreun păgubaș! S-au tras către hanul de șiță, unde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Grantului, la pod, unde țineau unii brutării. Mirosea încă de departe a jimblă caldă, și Ene, priceput cum era, grăbea pașii și se lipea de cîte-o tarabă. Fura două puni negre din ochii negustorilor și le împărțea cu ceilalți. Înfulecau lacomi și de acolo tocmai la piață, la Chibrit se opreau, la ciordeală de pepeni, într-o jumătate de ceas, zăreau dughenele de lemn și șoproanele acoperite cu rogojini, sub care erau adăpostiți cantalupii. Copiii se amestecau în zarva pieței, trăgeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de boșari. Buni de gură, negustorii spintecau bostanii cu cuțitele și-și lăudau marfa: - Ia pepenii, pepenii ca mura! Nu e dulce, nu-l plătești! Cincizeci de bani bucata, marfa Iu tata! Târguiau lucrătorii pe capete, lăsau banii în palmele lacome ale țăranilor. Ceata ocolea camioanele și, când le era negustorilor lumea mai dragă, Petre, iute de mână, se prefăcea că încearcă un pepene, doi și le făcea vânt printre picioare, drept în brațele știrbului. Până să bage cineva de seamă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
covrigi. Beghe ședea cu ochii-n patru, să mai fure ceva. Casa negustorului mirosea a sărbătoare, a aluat și a vin cu prescure, a miere și a stafide. Copiii îmbucară din cozonacul pus pe masă de muiere. Era bun. Ei, lacomi, ar mai fi vrut. La plecare, își strânseră traistele și își dădură ghionti. Pe maidan sticlea lumina nopții. Vântul spulbera zăpada. La cumătră, Beghe a găsit lampa stinsă. Au trecut degeaba groapa, la ceferiști. Ocoliră depoul pe niște ulițe strâmte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o descosea mai departe: - Da case de oameni ai stricat? - Nu, sărut dreapta. - Să nu strici, că mânii pe Dumnezeu. - Nu stric. - Argintu-viu îl trimeți? 139 - Nu, părintele, nu. - Bine, să nu-l trimeți, că-i păcat. - Iartă-mă Doamne! - Lacomă ești? - Mai poftesc câteodată. - Să nu mai poftești. Să te ții în curățenie, să nu mai dai Necuratului și să-ți faci seara rugăciunile. La săraci împărți? - Fac pomeni de sâmbăta morților pentru răposatu, bărbatu-miu. - Așa. I-ai dăruit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cuțarida, Mielu lăsa și câteva pituști împletite pe care le avea pregătite în lada de sub capră: două pentru cârciumar, două pentru popă și câteva chifle pentru Marița, ghicitoarea. Când le împărțea, calicii se dădeau mai într-o parte, cu ochii lacomi. Ene, știrbul lui Fanache, mai îndrăzneț, cerea Linei: - Tanti, dă-mi și mie un coltuc din ăsta! În mână avea bucata de pâine neagră, atunci cumpărată de ta-său și ruptă. Muierea se rățoia la el: - Să-ți cumpere mă-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Neacșu nu ajunse departe. La vreo douăzeci de pași, căzu. Haita îl prinse și-l sfărâmă în câteva clipe. Animalele se încăierară și se sângerară. Cei trei îi auziră ultimele strigăte și puțin după aceea trosnetul oaselor sfărâmate de dinții lacomi. Din armonist nu mai rămăseseră decât ghetele peticite, burduful sfâșiat al armonicii și mânecile hainelor ferfenițate. Mitică Ciolan și țambalagiul îl blestemau în gura mare: - Așa-ți trebuie, inimă de câine, așa-ți trebuie... - Te-a ajuns ura ta... În
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spre rampă, liberi... Peste salcâmii Cuțaridei treceau brabeții. Se lăsau stoluri-stoluri la rampă. Grigore privea cerul fără culoare, adânc, străveziu. Aglaia scotea măturile din magazie. Vorbea singură: - Gnd vin ăștia, parcă se iau după mine. N-am pomenit așa ceva, murdari, lacomi, parcă n-au stat la casă de om, că m-am săturat să-i tot slugăresc... Bărbatul n-o mai ascultă. Se ridică în capul oaselor și își aprinse luleaua. Chemă găinile: - Hai la tata, domnișoarelor, haide, că scăparăm și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
luminează zăpada vergină a corpurilor lor, că, cu sufletul liber, cu inima vergină, nengreuiată de lumești dorințe, ei colindă grădina Edenului; singura lor plăcere: privirea frumuseții lumei și frumuseței lor. Și, dacă n-ar fi fost nimic să escite dorințe lacome în inimele lor, poate c-ar fi stat vecinic, poate că, prin o repetare a promisiilor vechei legende, ar fi trăit vecinic. Dară ochii ei căzură pe Venus și Adonis, pe Orion și Aurora, limbele albastre ale flacărei căminului începură
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
urmează curentul general) și „somnambulii” (cei mulțumiți cu realizări minime), iar firma BSN - unul dintre liderii mondiali în domeniul alimentar - a identificat șase segmente de cumpărători<footnote Charles Croué, Marketing International, De Boeck Université, 1994, p. 179. footnote>: fricoșii, conservatorii, lacomii, imoralii, tradiționaliștii, segmentul mixt (care combină caracteristici ale celorlalte segmente). În concluzie, din cele arătate mai sus rezultă o relație directă între veniturile consumatorului, trăsăturile de personalitate, stilul de viață etc. și comportamentul de cumpărare și consum al acestuia. Identificarea
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
urmează curentul general) și „somnambulii” (cei mulțumiți cu realizări minime), iar firma BSN - unul dintre liderii mondiali în domeniul alimentar - a identificat șase segmente de cumpărători<footnote Charles Croué, Marketing International, De Boeck Université, 1994, p. 179. footnote>: fricoșii, conservatorii, lacomii, imoralii, tradiționaliștii, segmentul mixt (care combină caracteristici ale celorlalte segmente). În concluzie, din cele arătate mai sus rezultă o relație directă între veniturile consumatorului, trăsăturile de personalitate, stilul de viață etc. și comportamentul de cumpărare și consum al acestuia. Identificarea
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
fragmentul următor, din Pe deasupra dosarelor, unde descoperă „o invectivă aproape proletară Împotriva platitudinii burgheze”: Nu, n-am fost eu alături de voi, oameni, În cîmpuri, CÎnd hohoteați lîngă grînele decapitate, Nu, n-am fost eu alături de voi cînd aruncați În furnalele lacome Lopeți pline cu zilele și nopțile fraților voștri În locul bulgărilor de cărbune. Nu, n-am fost eu alături de voi la ospețe cînd străluceau pe tăvi, Parcuri de vînătoare, În vreme ce sub ferestre Refluxul de tenebre tîra Înfometații În nisip ca niște
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
în cele mai multe situații, la Nichita Stănescu sinele indistinct și proiecțiile astrale capătă întâietate în fața dreptului la propria imagine, la propria persona, dar ne putem întreba dacă nu cumva asemenea tentații nu pândesc și cea mai „personistă” poezie, în care acumulării lacome de ipostaze i se substituie convenția propriei „persoane” a autorului. Ar fi poate mai just să ne limităm la a explica „fobia” aceasta față de eul propriu (corelată, firesc, cu opțiunea pentru pura subiectivitate ce are ca patrie limbajul și visul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Discursul se tulbură din nou În poemele ulterioare. La o mireasă (1844) preamărește, Încă o dată, „virtutea matronală”, noțiune ce va reveni și În alte poeme. În Mihaida pacea conjugală este figurată de o tînără mamă ce Întinde sînul cu ardoare lacomului său prunc sub supravegherea unui seraf caritabil, Însă „objectul adorabil al ardorilor materne” (și, fatal, paterne) Îl găsim, În toată plinătatea, În Anatolida. El se naște din imponderabilele unui târziu necunoscut, cunoaște momentul mistic al nuntirii și apoi piere misterios
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ies sufletele blestemate: „Acum, iată, pe mormînturi, Clătinați, bătuți de vînturi, Toți strigoii s-au lăsat. Așezați Într-un rond mare, Adînciți În Întristare, Pe secriu-și fiecare Oasele-și a rezemat.” Strigoii sînt foștii despoți, vînzători de țară, demnitari lacomi... Glasul ceresc intervine și pune capăt adunării sinistre, iar focul dumnezeiesc trece și purifică păcătoasele locuri. Fantasticul lui Alecsandri nu e pur. El exprimă, de regulă, o morală. Strigoii sînt produse ale păcatului. Discursul fantastic ascunde (În Strigoiul cel puțin
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sînt ochii toți aprinși, Acolo curge sînge, acolo-s ochii stinși, Căci astăzi celebrează lehimea-n sărbătoare Victoria dorită a zilei viitoare! Ostașii pretutindeni formați În dese grupe Frig boi Întregi, rup cărnuri ca lupii flămînziți, Desfundă largi antale, beu lacom fără cupe, Se ceartă, rîd În hohot și urlă răgușiți. Ca dînșii, cîni de lagăr la praznic luînd parte, Schelălăiesc sălbatic, rod oasele deoparte, În mijlocul orgiei turbate ce tot crește; Iar printre cîni și oameni pe iarbă stau căzute Femei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Mai ales cănd atrag atăta mănie, oh! Dulce mănie! Auzi ce i-a dat prin gănd unui vierme de muritor! Să vrea ambele lumi! Grandios proiect. Asta mă face să îi doresc, partea lor de ură și dorința pătimașă și lacomă. Iar pe mine să îi disprețuiesc, abia le aștept sfărșitul total! Încă nu, încă nu și Roșul începu să rădă cu o putere ce sperie norii albaștri. Imediat lacrimile lor trimiseră o ploaie rece pe Pămănt. Aici sus: Gavriel privi
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]