13,725 matches
-
idee ți-a venit? întoarse Cristi capul spre agentul care se afla lângă el, fără să se ridice. Ah, gemu el ducând repede mâna la ochi, mi-ai făcut un fund de ochi. Fii atent, măi băiete, ce faci cu lampa aceea! Exact în momentul în care Cristi întorsese capul, Vasilică apăsase pe declanșatorul aparatului de fotografiat, orbindu-l. Luminițe colorate îi jucau acum în fața ochilor, în timp ce retina rănită refuza să mai vadă ceva. Vă rog să mă iertați, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu aveți? întrebă polițistul. Avem, bubui glasul doamnei, dar s-a terminat gazul din butelie. O spirtieră nu e bună? Ba da, se declară Toma de acord. Femeia corpolentă trase sertarul de la catedră de unde scoase o spirtieră mare cât o lampă cu petrol, pe care o așeză lângă microscop. Eu vă las, mai am niște treburi de făcut acasă. Dacă vă mai trebuie ceva, te descurci tu, spuse brusc profesoara de chimie, privind-o pe Ileana și făcându-i complice din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nou este acela că acum îi zici duh. Nu văd cum altfel să-i spun. Adică tu crezi că e o fantomă, un strigoi ori poate un vampir? Nu, un duh. Fii, te rog, mai explicit! Ceva cam ca în "Lampa lui Aladin". Știi ceva? Eu mă culc la loc. Mai stăm de vorbă dimineață. Ai noroc că nu m-am supărat. Știi, mi-a plăcut chestia cu lampa lui Aladin, e chiar distractiv. Cred că de la sperietura de ieri ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu, un duh. Fii, te rog, mai explicit! Ceva cam ca în "Lampa lui Aladin". Știi ceva? Eu mă culc la loc. Mai stăm de vorbă dimineață. Ai noroc că nu m-am supărat. Știi, mi-a plăcut chestia cu lampa lui Aladin, e chiar distractiv. Cred că de la sperietura de ieri ți se trage. Ai de gând să mă asculți sau nu? Dacă nu vrei, n-ai decât! Să știi însă că dacă ies pe ușa aceea, plec de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acela, cum îi zici tu. Vlad nu răspunse, dar nici nu se băgă la loc sub așternuturi, ceva în glasul lui Boris îl făcuse să înțeleagă că acesta nu glumește. Să știi că nu întâmplător am pomenit de duhul din lampa lui Aladin. Și nu mai da din cap, izbucni Boris, văzând că șeful său îl privește zâmbind, ascultă-mă până la capăt, după care n-ai decât să faci mișto, oricât vrei! Dar vorbește dragă! Vezi doar că eu nu scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că șeful său îl privește zâmbind, ascultă-mă până la capăt, după care n-ai decât să faci mișto, oricât vrei! Dar vorbește dragă! Vezi doar că eu nu scot nici o vorbă, sunt numai urechi. Duhul lui Aladin era prins în lampă. Nu putea ieși de acolo decât cu voia lui Aladin și era obligat apoi să intre la loc. Nu trebuie decât să facem și noi la fel. Mi-a venit ideea când m-ai întrebat aseară dacă am observat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
închise. Așa este, am probat asta pe propria mea piele. Dar, dacă nu intră acolo, înseamnă că nici nu poate ieși. Din aceste locuri închise, vreau să spun. Și, cam cum te-ai gândit că vom face noi rost de lampa lui Aladin? nu se putu abține Vlad să-l tachineze din nou. Nu-i nevoie, construim noi una. Mă rog, nu va arăta ca o lampă, dar va funcționa la fel. Practic, ne trebuie o capcană în care să prindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să spun. Și, cam cum te-ai gândit că vom face noi rost de lampa lui Aladin? nu se putu abține Vlad să-l tachineze din nou. Nu-i nevoie, construim noi una. Mă rog, nu va arăta ca o lampă, dar va funcționa la fel. Practic, ne trebuie o capcană în care să prindem bestia, o capcană etanșă, din care să nu mai poată ieși, decât cu voia noastră, bineînțeles. Știi că s-ar putea să ai dreptate? spuse Mihailovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plînsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hîrtiei de ziar, pe cînd flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe cînd copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mîinile puhave ale mamei de atîta spălat părînd niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormîntului deschis era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de marinari care debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca-n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stînjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mîini avea o Împletitură. Andrelele erau Înfășurate În Împletitură. Văpaia părului lung Îi cădea pe umerii dezgoliți, pînă la rotunjimea sînilor, descoperiți pe jumătate. O altă Doamnă, din vitrina alăturată, ținea În mîini o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dragoste... Și facturi de hotel neachitate.) -X vîrÎ iarăși cărțile În valiză, care mirosea a cizme noi și a lavandă, și Începu să se uite prin cărțulia fără coperte. (Mi-l imaginez stînd ciucit lîngă valiză, Înclinînd cartea după lumina lămpii.) O Întoarse pe toate fețele, după care o duse la nas. Îi plăcea mirosul de carte veche.) Pe ultima pagină dădu de un cuvînt cu litere mărunte, despre care Întîi crezu că era doar titlul unui roman. În pagina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ochilor privirea Îngrozită a unei fetițe din Odessa. Cu capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părînd Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca-ntr-un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate, Încît strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră pînă și pe copaci). Pe de altă parte - un lucru important pentru el, pentru sufletul său - avea, În sfîrșit, dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și învățat în București, așa că, pentru el, impactul cu Lunca - Filipeni a fost ca o cădere din lacă în puț (fântână), ambele din latină! Dr. Cernea nu putea înțelege cum de se lipește casa cu lut, cum de se folosește lampa cu petrol lampant, și, îndeosebi, cum de se aprinde țigara de la „hogeagul”, sticla de lampă. Era fascinat de simplitatea vieții la țară și declara tatălui meu că el, ca doctor, nu are ce le oferi ceva în plusă oamenilor acestora
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cădere din lacă în puț (fântână), ambele din latină! Dr. Cernea nu putea înțelege cum de se lipește casa cu lut, cum de se folosește lampa cu petrol lampant, și, îndeosebi, cum de se aprinde țigara de la „hogeagul”, sticla de lampă. Era fascinat de simplitatea vieții la țară și declara tatălui meu că el, ca doctor, nu are ce le oferi ceva în plusă oamenilor acestora. După plecarea doctorului Cernea, un timp destul de lung, Circumscripția Filipeni nu a avut medic,apoi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe un luncaș care venea cu carul cu vitele de la muncă ca să-i spună cât de bine o duce și are să o ducă. Se vede treaba, i-a zisă ranul, că tu nu știi că eu nu am gaz de lampă. La ce-mi folosește că-mi spui despre cât petrol se extrage din sondele poporului? Multe dintre aceste suferințe au fost uitate; mulți dintre cei care le-au trăit nu mai sunt. Nu mai trăiescă cei care și-au văzut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Am Închis cartea și m-am pregătit să bat la ușă pentru a treia și ultima oară. Înainte să fi atins ciocănelul cu degetele, poarta s-a deschis suficient cît să se insinueze profilul paznicului care ducea În mînă o lampă cu ulei. — Bună seara, am bîiguit. Isaac, nu-i așa? Paznicul s-a uitat la mine fără să clipească. Lucirea opaițului Îi sculpta trăsăturile ascuțite În chihlimbar și șofran, conferindu-le o asemănare fără echivoc cu drăcușorul de pe ciocănel. — Dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În iad. Doar un lucru te rog, dacă o vezi și vorbești cu ea: să-mi spui ce mai face. Să afli dacă e fericită. Și dacă și-a iertat tatăl. Cu puțin Înaintea zorilor, avînd cu mine doar o lampă cu ulei, am pătruns Încă o dată În Cimitirul Cărților Uitate. CÎnd am făcut-o, mi-o imaginam pe fiica lui Isaac străbătînd aceleași coridoare Întunecate și nesfîrșite cu aceeași hotărîre ce mă călăuzea și pe mine: salvarea cărții. La Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ce sînt cicatricele acelea, am Întrebat eu. Tăieturi? Doctorul Baró tăgădui, fără să-și ridice privirea. Căută un pled prin rufăria În devălmășie și Își Înveli pacientul. — Arsuri. Omul ăsta a fost torturat, explică el. Semnele astea le face o lampă de sudură. Fermín dormi vreme de două zile. CÎnd se deșteptă, nu-și mai amintea nimic: credea doar că se trezise Într-o celulă Întunecată și nimic mai mult. Se simți atît de rușinat de cum se purtase, Încît se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fotografie, o veche stampă de birou din acelea care se imprima de obicei pe o planșă din carton gros. Marginile erau arse, iar imaginea, fumurie, părea brăzdată de urmele unor degete mînjite de cărbune. Am examinat-o la lumina unei lămpi. În fotografie se putea vedea o pereche de tineri zîmbind spre aparat. El nu părea să fi avut mai mult de șaptesprezece sau optsprezece ani, părul deschis la culoare și trăsături aristocratice, fragile. Ea părea poate ceva mai mică decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Faceți-vă comod, zise ea Întorcîndu-mi spatele. M-am uitat Împrejur și m-am Întrebat cum. Nuria Monfort Își avea biroul pe o masă de scris ce ocupa colțul de lîngă balcon. O mașină de scris Underwood trona lîngă o lampă cu petrol și un raft ticsit cu dicționare și manuale. Nu existau fotografii de familie, Însă peretele din fața biroului era acoperit cu cărți poștale, toate imagini ale unui pod despre care Îmi aduceam aminte că Îl văzusem undeva, Însă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vapor suedez, japonezi de pe un distrugător, marinari englezi, spanioli, băieți cu înfățișare agreabilă de pe un crucișător francez sau negri de pe un vas american care transportă mărfuri și călători. Ziua, strada e pur și simplu sordidă, dar seara, fiind luminată de lămpile din căsuțele acelea, are o frumusețe sinistră. Poftele hidoase care îmbâcsesc aerul sunt apăsătoare și oribile și totuși e ceva misterios în priveliștea respectivă. Ceva care te obsedează și te tulbură. Simți nu știu ce forță primitivă respingătoare și fascinantă totodată. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
elementele mașinăriei Îi treceau printre degete, pe chip Îi sporea o expresie de stupoare. Dante Îi supraveghea atent reacțiile. - Așadar, ce crezi că e? Îl Întrebă când sacul se goli. Fără să răspundă, meșterul Alberto luă de pe un raft o lampă, care avea Îndărătul feștilei un disc de alamă pentru concentrarea luminii. O aprinse, cu toate că prăvălia era Încă luminată de soare, și Își concentră ochii miopi asupra părților de mașinărie aliniate În fața lui. - Par să fie elemente dintr-un ceas pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mine Înăuntru, dacă vrei. Istețimea și cinismul tău mi-ar putea fi de ajutor, În sfârșit. Fără să Îi mai răspundă, sienezul Îl urmă. Coborâră În subterana unde se aflau expuse trupurile morților. Aerul era aproape irespirabil, otrăvit de fumul lămpilor alimentate cu ulei de proastă calitate și de miasmele care se ridicau de sub giulgiurile murdare azvârlite peste cadavre. Ocrotindu-și fața cu vălul, Dante se apropie de ultima masă, pe care oamenii de la Arhiconfreria Mizericordiei reconstituiseră mădularele nude ale mortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]