2,011 matches
-
Iar frumusețea constă tocmai În asta. Nu știi dacă opera pe care o creezi va dura o zi sau va trăi mai mult decât tine. Cu siguranță, ceea ce se auzea acolo În ungherul Întunecat era zgomot de pași. Zero stinse lanterna. — Să plecăm de-aici, șopti prinzând-o de Încheietură. De-acum paza era mult mai activă. În fiecare noapte era din ce În ce mai periculos să intre În galerie. Săptămâna trecută, Într-un alt depou subteran surprinseseră niște tineri. Îi loviseră cu bastoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se trag cu mâna din partea cealaltă a cilindrului. Fac un zgomot puternic și, de multe ori, stăpânul casei, politicos, ne invită să renunțăm la atare „huruială” să poată auzi urarea... Să vezi atunci râsete, pentru că dacă se termină bateria de la lanternă și am uitat parte din cuvinte, ne împotmolim. Odată terminată toată trebușoara aceasta, adică urătura, suntem invitați în casa gospodarului care ne servește cu suc, uneori vin fiert, prăjituri, mai ales plăcintă cu mere sau nuci ori cu plăcintă cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ceasul deșteptător sub pernă, ca să-l aud numai eu, iar mama să nu se trezească, dar ceasul nici nu apucase bine să sune și eu eram deja treaz, atât de bine mă pregătisem pentru surpriză. Mi-am luat de pe birou lanterna chinezească, nichelată, am scos deșteptătorul de sub pernă, l-am luminat cu lanterna, arăta cinci fără un sfert, i-am apăsat butonul să nu sune, apoi am luat de pe spătarul scaunului hainele pregătite de cu seară și m-am îmbrăcat repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu se trezească, dar ceasul nici nu apucase bine să sune și eu eram deja treaz, atât de bine mă pregătisem pentru surpriză. Mi-am luat de pe birou lanterna chinezească, nichelată, am scos deșteptătorul de sub pernă, l-am luminat cu lanterna, arăta cinci fără un sfert, i-am apăsat butonul să nu sune, apoi am luat de pe spătarul scaunului hainele pregătite de cu seară și m-am îmbrăcat repede, cu mare grijă să nu fac nici cel mai mic zgomot. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
jos, împingându-l, în poziție orizontală, înapoi în gaură, l-am auzit pe profesorul de muzică cum îi spune în șoaptă tovarășului director că dacă dorește să se cânte, atunci să fie atât de amabil și să-l lumineze cu lanterna, ca să-l vadă copiii dirijând, dar tovarășul director nu i-a zis nimic, continuând să înjure, fiindcă cineva îl nimerise cu o bucată de cretă în cap, ei, și atunci ne-am târât și noi înapoi în gaură și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
picioare abia schițate, când a fost gata, i-a înfipt în spate aripile de pasăre, preschimbând-o într-un înger de noroi, hidos, s-a dus pe urmă la peretele din spate, a scos dintr-o ladă de unelte o lanternă și o oglindă mică pentru bărbierit, a așezat pe masă o sticlă de bere, a sprijinit de ea oglinda, apoi a pus figurina în fața ei și mi-a spus să mă uit în oglindă, dar în așa fel încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
m-am uitat, și atunci Csákány m-a întrebat ce văd, și eu i-am spus că numai figurina, nimic altceva, atunci Csákány mi-a spus că-i în regulă, nici nu trebuie să văd altceva, apoi și-a ridicat lanterna, a îndreptat-o spre oglindă și a spus că o s-o aprindă și că lumina din oglindă o să-mi vină-n ochi, o să fie foarte strălucitoare, dar nu am voie să închid ochii sau să mă uit în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ochii sau să mă uit în altă parte, și nici să-mi las pleoapele în jos, ci să mă uit de-a dreptul în lumină, să-mi deschid larg ochii și să mă gândesc la tatăl meu. Apoi a aprins lanterna, la început am văzut numai lumina și, în nimbul ei, figurina de lut, apoi păpușa s-a mișcat, a bătut din aripi, a zburat drept în oglindă, făcându-se nevăzută. Am simțit atunci cum mă cuprinde frigul și am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
imaginea a început să unduiască iarăși și să se tulbure ca apa, apoi s-a tot încețoșat, și n-am mai văzut decât lumina și oglinda, iar păpușa cu aripi se făcuse nevăzută de pe masă, și atunci Csákány a stins lanterna și m-a întrebat dacă l-am văzut pe tata. I-am spus că l-am văzut, și atunci Csákány m-a întrebat ce-aș da ca să-l aduc înapoi de-acolo, iar eu, fără să stau pe gânduri, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se Îndreptă spre abația În ruină. Văzu ivindu-se În lumina farurilor silueta impunătoare și misterioasă a edificiului din care azi nu mai erau În picioare decît zidurile de incintă, care Încă mai legau Înaltele arcade gotice. Aprinse o mică lanternă și pătrunse În vechea navă În clipa În care un fulger lumina brusc abația aflată sub cerul liber, oferind imaginea unui gigantic schelet de piatră. Tresări, apoi zîmbi luîndu-se singură peste picior cînd Își aduse aminte de memorabilele partide de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
buzunarul rochiei gîndindu-se că totuși Christian era ciudat... N-ar fi putut pur și simplu să-i dea telefon? O respirație grea, chiar În spatele ei, Îi Întrerupse brusc șirul gîndurilor. Cu toate simțurile În alertă, se răsuci și plimbă fascicolul lanternei peste criptă. Era goală. Poate doar vîntul printre ruine... O lumină tremurătoare Îi atrase atunci atenția la cîțiva metri mai departe. Rămase nemișcată. Instinctul și experiența profesională dovedindu-se mai puternice, Își stinse lanterna și se deplasă pe tăcute prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
alertă, se răsuci și plimbă fascicolul lanternei peste criptă. Era goală. Poate doar vîntul printre ruine... O lumină tremurătoare Îi atrase atunci atenția la cîțiva metri mai departe. Rămase nemișcată. Instinctul și experiența profesională dovedindu-se mai puternice, Își stinse lanterna și se deplasă pe tăcute prin beznă. Lumina dispăru brusc. Dezorientată, Marie ridică vocea cu o siguranță forțată. - Cine e acolo? Răspunde, cine e acolo? Liniștea nu fu tulburată decît de bubuitul amenințător al furtunii. Precaută, se Îndreptă spre traveea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
odată În fața ei. Înaltă, masivă, În rasă de dimie Întunecată la culoare, ca un călugăr medieval a cărui glugă uriașă nu lăsa să se vadă decît vidul căscîndu-se În locul chipului. Marie țîșni Într-o parte țipînd. - Cine ești? Își Înălță lanterna la timp ca să vadă sinistrul personaj făcîndu-se nevăzut Îndărătul unui stîlp. Încercînd să se stăpînească pentru a putea Învinge senzația de apăsare care o cuprindea, tînăra polițistă scoase revolverul din toc și se Îndreptă glonț spre zona de umbră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
simțiri, se ridică și scoase la rîndul ei legitimația de polițistă. - Căpitan Kermeur, SRPJ din Brest! Eu am fost cea agresată! - De cine? - De... Vino, trebuie să dăm de urma lor! - A cui? Drept răspuns, Îl trase În interiorul abației. Plimbîndu-și lanterna prin toate ungherele clădirii, Lucas Fersen se ținea după ea, șiroind de apă, intrigat de acea splendidă creatură - ploaia Îi lipea de corp rochia ușoară de vară - care Îi povestea cu aplomb o incredibilă poveste cu niște agresori fantomatici. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lipăie prin noroaie sub o aversă diluviană, ci s-ar fi aflat la adăpost și În drum spre spitalul psihiatric cel mai apropiat. - Călugări fără cap... Și care pe deasupra mai și vorbesc, da, da, da... Intrigată de tonul sarcastic, Întoarse lanterna spre el și Îl surprinse trăgînd cu coada ochiului spre silueta ei involuntar provocatoare. Făcu stînga-mprejur, bombănind. - Oricum, cu ploaia asta, n-o să mai găsim nici o urmă. - În sfîrșit o vorbă Înțeleaptă. - Mă iei drept o smintită? - Ce idee! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asta o găsea deosebit de incoerentă. Pragmatic În fața insistenței ei, Îi propuse să urce pînă la lampa farului ca să verifice În ce stare era. Urcînd interminabila scară În formă de melc, Marie Îi povesti ce se Întîmplase. Înarmată cu o puternică lanternă pe care i-o dăduse Ryan, constată perplexă că Îngrămădeala cablurilor electrice ruginite, mîncate de sare și acoperite de praf era pur și simplu de nefolosit. Puse chiar mîna pe enorma lentilă de sticlă și verifică singură că era rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
poate eventualele indicii ce ar fi putut permite cercetătorilor de la laborator să reconstituie scenariul crimei. Se năpusti spre el și-l dădu fără menajamente la o parte. Cu mîinile În mănuși de latex, desfăcu delicat mîinile mortului și, potrivind fascicolul lanternei asupra falangelor, examină fața lor interioară. Urmele erau acolo, pe arătător și pe degetul mijlociu. Imperceptibile urme de Înțepături identice cu acelea găsite de medicul legist pe degetele lui Gildas Kermeur. - Înfășoară-i mîinile În pungi, Îi aruncă el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
CÎt putu mai repede, Împinsă de curentul care o purta, trecu pe sub ogiva stîncilor și dispăru Înăuntru. Grota făcea un cot pe care-l depăși, Îl desluși În sfîrșit pe Fersen care, cocoțat tocmai În fundul grotei, cerceta tavanul cu o lanternă, aparent fără să pară conștient de primejdie. - Marea urcă, trebuie să ieșim! Repede! Ai Înnebunit sau ce se petrece? Ajunse lîngă el, udă și Înfuriată că el nu părea să-și facă prea multe griji. - Jandarmii l-au văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să vrea spre țărm. Era perioada fluxului slab. Totuși, se Înfioră cînd Îl văzu pe Lucas făcîndu-se nevăzut În interiorul cavernei și, adresîndu-i În minte cîteva cuvinte bine simțite, se duse după el. Era deja În fundul grotei, măturînd bolta cu fascicolul lanternei. - Dacă vrei cumva să cauți scoici, nu e chiar locul cel mai nimerit, Îl luă ea peste picior. - CÎnd m-ai strigat zilele trecute, erai lîngă menhiri și lîngă tumulus, iar eu eram aici, exact aici. Or, vocea părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o izbească În momentul În care ea se opri brusc. Vacarmului Îi urmă liniștea. Pe cît de bruscă, pe atît de apăsătoare. Din ceea ce fusese ieșirea din grotă, nu mai zăreau acum decît cîteva spărturi luminoase. Polițistul Își Îndreptă lumina lanternei În direcția ieșirii și o plimbă peste norul de praf care se risipea Încet. Văzură atunci grămada de stînci care astupa ieșirea. Nu era nevoie să cîntărească din ochi greutatea blocurilor de piatră ca să Înțeleagă că nu vor izbuti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
uriași de granit. * * * Cei doi polițiști Încetară curînd să mai strige. Grota era de acum umplută pe trei sferturi cu apă, o apă neagră ca cerneala. - Cu siguranță mai există o soluție, murmură Marie. - Nu Întotdeauna, răspunse Încetișor Lucas. Fixă lanterna Într-o spărtură a peretelui de piatră, se apropie de Marie gata s-o atingă și Îi mîngîie chipul cu privirea. - Nu mi s-a mai Întîmplat pînă acum să-mi petrec noaptea ținînd o femeie În brațe, fără s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea cu voce sacadată, cu energia disperării. Nu așa! Nu acum! Mai tîrziu, Marie avea să spună că fratele ei era cel care Îi arătase ieșirea. Pe moment, Îi atrase privirea o scurtă strălucire În stîncă, acolo unde bătea lumina lanternei rămasă Înțepenită În scobitura pietrei. Era cumva victima unei halucinații? Lucas o văzu cum prinde să izbească piatra cu mîinile goale și era gata s-o oprească, dar bolta Începu să se fărîmițeze sub degetele nerăbdătoare ale tinerei femei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-l fărîmiță pînă ce se făcu praf sub degetul lui. - E ciment! exclamă el. Asta Înseamnă că se află ceva dincolo! Începu să scormonească alături de Marie și degajară Împreună intrarea Într-o galerie lată cam de un metru. Lucas Îndreptă lanterna spre interior și lumină pereții unui tunel căruia nu Îi vedeau capătul. Poate că era tot o galerie Înfundată? Dar ce aveau de pierdut? Apa le ajungea deja la bărbie. Lucas o ajută pe Marie să se cațăre În pasaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mare. Tunelul urca În pantă lină. Se tîrÎră cam vreo douăzeci de metri, cu veșmintele agățîndu-se de asperitățile pietrei, cînd galeria se lărgi, Îngăduindu-le să se ridice. Exclamația tinerei femei răsună Îndelung ca un ecou. Mai Înainte chiar ca lanterna să lumineze locurile, știa deja despre ce era vorba. Se aflau Într-o vastă cavitate naturală și circulară - avînd cel puțin zece metri diametru - scobită chiar În stîncă de apa mării În vremuri imemoriale. În centru se Înălța un altar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de sufletele morților. Întoarse o privire strălucitoare către specialistul În crime ritualice. - Mă Întreb cum de existența lui a putut rămîne secretă pînă acum. - Eu mă Întreb mai ales cum o să ieșim de aici, răspunse el, pragmatic. Mătură cu fascicolul lanternei bolta, apoi pereții, cînd deodată le zări, săpate În stîncă, aidoma acelora care figurau pe menhiri. - Semnele, șopti el. Pasărea, crabul, peștele... Efectuă o mișcare circulară și se Încruntă. - SÎnt toate aici, În afară de unul. Marie Îl descoperi pînă la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]