3,489 matches
-
de lemn, care nu ardea băgată-n foc, avea darul să-l hrănească pe flămând, chiar dacă se termina mâncarea-n blid; cana smălțuită scotea de neunde apă proaspătă pentru însetatul ajuns la ultimul liman. În fine, săcăteul adăpostea buruieni de leac, vindecătoare de orice boală, ieșind la iveală după nevoile mâinii căutătoare. -Cu astea a înduplecat Culai părinții fetei, zicând că așa comori vor ajuta, de-a lungul vremurilor, neamul pe cale să se ivească. -Și unde sunt darurile? -La adăpost! Lăsate
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1460271140.html [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
cât liniștită?” Ela moare, însă lui Emanuel îi rămân Nina, pe care trebuie să o convingă că el este acum un alt om și Mihai. Din fericire, Emi înțelege că pentru hanidcapul de care suferă nu există decât un singur leac - iertarea lui Dumnezeu. Pe care o acceptă. Se întoarce la El și firul lucrurilor, al gândurilor se reînnoadă de acolo de unde se rupsese. Redevine cel din copilărie, când împreună cu Adina cutreiera pădurea din staul bunicii. „Așa îi plăcea ei, numai
UN ROMAN CONFESIUNE DESPRE VINOVATIE SI IERTARE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 by http://confluente.ro/Un_roman_confesiune_despre_vinovatie_si_iertare.html [Corola-blog/BlogPost/367221_a_368550]
-
iubirea mea curataDoi pescăruși în zbor să devenimTu un băiat , iar eu o simplă față .Îndrăgostiți sa-ne-aruncam în valuriPrecum doi fluturi căutând nectarIar ele să ne poarte spre-alte maluriSpre alte lumi , spre-al nostru nou hotar !... ÎI. IUBIREA TA E LEAC !, de Roznovan Amelia Lavinia , publicat în Ediția nr. 2319 din 07 mai 2017. Absorb lumină sufletului tău că un burete Sperând să pot găsi în ea toată iubirea ! Deschid timid , cu tine, un cufăr cu secrete Care-mi promite-n
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA by http://confluente.ro/articole/roznovan_amelia_lavinia/canal [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
doar jumătăți de adevăr, ea nu știe să facă acest lucru pentru că ea spune adevărul întreg, chiar dacă uneori supără, însă ea nu se supără niciodată. Poate fi uneori „cascadă”, „uragan”, dar și atunci este iubitoare, iertătoare. Este o „plantă de leac” din templul naturii umane ale cărei infuzii (sentimente și gânduri bune) ajung întodeauna la țintă. Așa cum la chinezi “ceaiul este starea inimii”, la Mariana, vorba bună este starea inimii sale, iar darul cel mai de preț este acela de a
MARIANA GURZA ÎN PELERINAJ PRIN CUVÂNT, GÂND ŞI SUFLET de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/vasilica_grigoras_1494982949.html [Corola-blog/BlogPost/368615_a_369944]
-
nimic în habitaclul nostru odată întocmit? își începu Herr Doktor Zeit alocuțiunea. -Da! și Nu! se-ncrucișară într-un vacarm lămuritor al dualității. -Nu schimbăm nimic pentru că nutrim o insolită speranță: să menținem o stare de fapt unică! E ca leac pentru frica de scurgere a timpului, teama de moarte! Gândim că spațiul nostru e infailibil și remediu sigur pentru marea și de nebiruita noastră emoție! V-ați chestionat vreodată despre asta?! -Desigur! Dar nu așa! se-ncumetă un ins din
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1476602181.html [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
privesc zorii... Să urmez pe unde treci, Pașii tăi de pe poteci. Mi-ar plăcea să fim un fum, Să ne ridicăm din scrum Să ne-ascundem în amurg, Să facem cu viața târg.... Mi-ar plăcea să-ți fiu un leac, Elixir să-ți fiu în veac... Să te vindec...că îmi ești drag, Să-ți fiu drag sirișag... Mi-ar plăcea să fiu un gând, Și să rătăcesc prin vânt... Să fiu fluture în pom, Și pe gene în al
DORINȚĂ ... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 by http://confluente.ro/mariana_petrache_1471755876.html [Corola-blog/BlogPost/379168_a_380497]
-
crăpat exact pe mijloc, de parcă ar fi trebuit împărțit, din cine știe ce motive, în două”. După o atare descoperire (cea a tainicului punct interior), individul se desparte de sine însuși, se lasă în urmă și ia asupră-și canonul suferinței fără leac. Și al fericirii iluzorii (ori, cine știe?, al fericirii supramundane, “paranormale”). Acum începe inițierea grea, temeinică, stăruitoare în suferință. Acum începe confruntarea cu cea mai teribilă prezență: absența. Acum, începe, de fapt, agonia (sufletească) a personajului, sub loviturile acestui torționar
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425959893.html [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
tatică, îmi dădu azi dimineață, muieri-mea, Hetepheres, nește zmochine și le mâncai! Da’ cum aseară beui neșe beri cu băieții, mă luară căcările de-mi sar ochii dăn cap! Du-te bre, matali, pănă la hiperborei și adă-mi leacu’ ăla al lor, că la astea ei se pricep mai bine ca noi! M-aș duce io, da-i treabă multă pă la piramidă și n-are cine să-i înjure pă țăranii ăia puturoși! - Lasă, băi, tată, tu vezi
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1405873450.html [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
și din mâinile lui ieșeau bunătăți care făceau vinul să alunece mai ușor... Spre seară Huni își aminti scopul vizitei, și-l rugă pe Deceneu să-i facă un ulcior cu licoare pentru cufureală, fiindcă gineri-su, Snefru, numai cu leacul ăsta se dregea. Apoi capotă, ca să folosim un termen din arta zborului, căzând de-a latul laviței acoperită cu piei de oaie. Nici el nu era prea antrenat! Rămas singur, Deceneu, oftă, mai bău ce rămăsese în ulcior, se apucă
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1405873450.html [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
așteptând sfârșitul sigur, liniștită ! Amară e dulceața clipei și dulce e amarul morții, Dac-ar putea ieși din vis, ar dicta altfel drumul sorții... Nătâng pribeag! Tot mai încearcă în viață binele să-l vadă! E boală grea și fără leac și zilele și le înnoadă, Le face lanț greu la picioare, se-mpiedică și se târăște, E condamnat în propriul vis și iese când se hotărăște... Zadarnic ploaia spală ochii și neaua albă în păr cade, Zadarnic anii se așază
DANIELA DUMITRESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_dumitrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
așteptând sfârșitul sigur, liniștită !Amară e dulceața clipei și dulce e amarul morții, Dac-ar putea ieși din vis, ar dicta altfel drumul sorții...Nătâng pribeag! Tot mai încearcă în viață binele să-l vadă!E boală grea și fără leac și zilele și le înnoadă, Le face lanț greu la picioare, se-mpiedică și se târăște,E condamnat în propriul vis și iese când se hotărăște...Zadarnic ploaia spală ochii și neaua albă în păr cade,Zadarnic anii se așază
DANIELA DUMITRESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_dumitrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
AM SPUS CĂ TE IUBESC?, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014. Atunci când ochiul nopții își înfășoară visul Pe tâmpla unei Eve, nemăsurând abisul, Amorul ce tronează peste un trup anume, E-o boală fără leac, însă poartă un nume. Și între două colțuri, opuse pe vecie, Ca două gânduri goale, dintr-o fotografie, Doar nesărutul cere, amarnic, îndurare Căpruiului din ochii întorși către visare. Eu mă ascund, iubite, ca într-un câmp cu maci, La
DANIELA DUMITRESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_dumitrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
ispita în trupul omenesc, Cu lanțuri încă-n flăcări, ți-am spus că te iubesc? Citește mai mult Atunci când ochiul nopții își înfășoară visulPe tâmpla unei Eve, nemăsurând abisul,Amorul ce tronează peste un trup anume,E-o boală fără leac, însă poartă un nume.Și între două colțuri, opuse pe vecie, Ca două gânduri goale, dintr-o fotografie,Doar nesărutul cere, amarnic, îndurareCăpruiului din ochii întorși către visare.Eu mă ascund, iubite, ca într-un câmp cu maci, La pieptul
DANIELA DUMITRESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_dumitrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
este necesar, se ascund gânduri, idei, trăiri și sentimente deosebite, care odată redate în scris - cu talentul pe care îl posedă din plin - pot fi adevărate bijuterii lirice. Vară Apariție venustă de cariatidă Răspândești misterioasă un surâs calin Mi-ești leac și otravă, rană și cuțit! Rostește negrăitul ascuns în ochii tăi de peruzea, Deschide-ți brațele să adulmece Adierea răcoroasă a dimineții montane În timp ce te-ntinzi leneșă pănă la norii de fildeș. Lasa-ți părul cu miros de lămâiță Să
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Poezia_o_crinolina_de_flu_gabriel_dragnea_1378017799.html [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
a fi, a pornit hotărât la lucru, nu însă fără să chibzuiască adânc fiecare pas în parte, structurându-și loturile, ce urmau să-i împodobească grădina, cu proaspete parcele pentru adevărate culturi de hrană pentru suflet și cu „buruieni” de leac. Cât se poate de firesc, lumina dragostei îmbie și călăuzește omul, îi înalță sufletul și îi șlefuiește caracterul. Sunt aspecte cunoscute, dar nu fiecare dintre noi le poate percepe atât de adânc pentru a și le explica, nici atunci când trăiește
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 by http://confluente.ro/Marian_malciu_1402164603.html [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
farmecele, apoi se pun la porți sau la stâlpii caselor ... În noaptea dinaintea Ispasului, flăcăii și fetele mergeau prin alunișuri să culeagă flori de alun, căci acestea înfloresc și se scutură în această noapte; potrivit tradiției, ele sunt bune de leac și de dragoste. HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT! Povestea alunei (Noaptea de Ispas) Există o adevărată poveste legată de nașterea mea, poveste pe care am să v-o spun și vouă: - Nu știu când am venit pe lume, dar mi s-
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI-TRADIŢII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 by http://confluente.ro/Floarea_carbune_1401348124.html [Corola-blog/BlogPost/357518_a_358847]
-
cu faptul că și zânele folosesc nuielușa de alun, dar și vracii. În noaptea aceea, eu însămi am văzut feciori și fete ce culegeau flori de alun. Erau veseli și vorbeau despre flori că sunt prețioase, întrucât sunt bune de leac și de dragoste. Noroc că eram atât de mică și nu m-a zărit nimeni, altfel nu mai aveam ocazia să vă spun povestea. Tot în acea noapte am auzit că denumirea dansului magic „Călușul” vine de aici, de la „călușul
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI-TRADIŢII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 by http://confluente.ro/Floarea_carbune_1401348124.html [Corola-blog/BlogPost/357518_a_358847]
-
Ascuns precum descântul Dispari discret ..în sângele unui poet ! Oprește-te să te adie vântul! Și dă-i de poți un pic de umbră..și cuvântul ! Femeie din stele, lebădă albă! Speranța vie și caldă În îmbrățișări .. prin ere.. Ai leac pentru durere? Sorbi lacrimi din stele. Femeie ascunsă-n născociri Porți diamantele luminii Spre lanțul dulce al iubirii! Din prea multă ignoranță... Femeie stelară, ochii nu pot să te vadă? Cu aceleași doruri pentru tine Primăvara iarăși vine! Cu sânii
FEMEIE DIN STELE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1487691071.html [Corola-blog/BlogPost/382796_a_384125]
-
turmoil. Life, crazy, wild dance whirling rainbow, blaze and love... Life, how you’ve made uș dance! CĂLĂTORIE Și în frunze există țărâna... Uită-te-n jur: Toată întinderea este năuca. Nimeni nu umblă prea teafăr Prin lume; Toți căutăm leacuri Pentru vreo rană: Pe tine te doare plecarea, Pe ea o mistuie îndoială... Numai eu port răni Pe deasupra. Nu e de-ajuns că sunt rană eului meu? Ca un mânz rătăcit într-o seară Sufletul tău vine hoțește Până-n colibă
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ANA ANTON în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 by http://confluente.ro/ana_anton_1496673833.html [Corola-blog/BlogPost/375102_a_376431]
-
îi dau dezlegare Pentru vreo călătorie Până spre capătul vremii... de unde orice lucru începe să doară. Ploaia îmi cere adăpost Și iubirea se face biserică. Nici o inimă nu mai coboară: darul cel mare e în tine. Lângă palmele tale, mirifice leacuri, sosește cerbul din lupta să dăruiască învinsului sceptrul și apoi să moară. De aici izbândă începe să doară! JOURNEY There is dust even în leaves... Look around: The whole horizon is confused. No one walks too sane Through the world
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ANA ANTON în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 by http://confluente.ro/ana_anton_1496673833.html [Corola-blog/BlogPost/375102_a_376431]
-
această fantasmă, să-i sărut măcar o dată obrazul, mereu proaspăt ras și ... dolofan, ca al unui bebeluș. L-am luat de mâini și l-am ajutat să se ridice în picioare. Of, nici pe lumea cealaltă nu i-au găsit leacul, mă gândeam. Picioarele lui obosite au străbătut prin zăpezi, viscole, noroi și arșițe câmpurile din toată vatra satului nostru. Mâinile lui puternice sunt aspre încă. Dar ce muncește aici, oare? Tot nu se odihnește? Că pe-acasă despoia porumb, împletea
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1413139973.html [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
vecin, locuia peste drum de casa sa. Plecase să facă bani în America și s-a întors de acolo bolnav. Cu banii agonisiți și-a cumpărat pământuri și acareturi, dar averea i s-a risipit curând pe doctori și pe leacuri. „Ce-i omul ... ”, îmi spune, amintindu-și cum au suspinat, ani de-a rândul, bătrânele din sat. Au rămas în urmă să-l plângă, soția și trei copii: Mitică (Dumitru), Ion și Nicolae. Unul dintre băieți, Mitică, a ajuns secretar
NEA MITICĂ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Octavian_curpas_nea_mitica_octavian_curpas_1337331833.html [Corola-blog/BlogPost/358842_a_360171]
-
în care sunt! Dar nu mă plâng, să mă audă cine? Pe viața asta nu-s stăpânul eu Și dacă am ajuns un oare-cine Măcar să-i mulțumesc lui Dumnezeu Că m-a născut măicuța-ngândurată Pe prispa unei Doine fără leac, Aici, pe unde-a rătăcit odată Iisus cu trupul lui însângerat... Iertate-mi fie gândurile-aceste' Curate și atâta de lumești! O, sfinte amintiri, când totul este Doar amintirea faptului că Ești... Referință Bibliografică: O, sfinte amintiri... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe
O, SFINTE AMINTIRI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 by http://confluente.ro/O_sfinte_amintiri_.html [Corola-blog/BlogPost/366672_a_368001]
-
Visez? Nici nu mai știu... Din nou se-aude...cine bate Așa târziu la ușa mea? E poate-un călător ce caută Popas în noaptea rece, grea? Sau poate un vecin să-mi ceară Un colț de pâine sau un leac... Rămân pe gânduri...E târziu... Ce pot să spun? Ce pot să fac? Se-aude iar...cobor grăbită Din așternutul primitor Și ușa o deschid încet Privind afară-ntrebător... Dar nu e nimeni...doar o creangă Ce-a frânt-o
BĂTAIE-N NOAPTE... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/maria_luca_1486819596.html [Corola-blog/BlogPost/368792_a_370121]
-
cu piciorul. Se înfioară toamnă-n gândurile mele Și prea sfioși pășim prin anotimpuri; Ne ștergem urmele cu colb de stele, Nădăjduind spre alte începuturi. Nu vom mai fi nicicând aceleași umbre, Dar va rămâne scrisă-n urma noastră Iubirea - leacul gândurilor sumbre, Mărgăritar de dor crescut în glastră. Când ne-am trezit că aripa ne doare, Am sărutat pământul cu piciorul Și-am înțeles ca nici un rost nu are Ca pasărea să își învețe zborul... LA CAPĂTUL GÂNDULUI Sunt un
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/maria_ieva_1412163880.html [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]