27,128 matches
-
empatie și recunoaștere în gîndirea și sentimentele autorului ei ca Ușa interzisă a lui Gabriel Liiceanu. (îmi amintesc în sumară retrospectivă doar de alte două-trei titluri, între care Jurnalul lui Julien Green). însuși Liiceanu se referă la acel tip de lectură care se lipește într-un fel deosebit de tine, se contopește cu sufletul și mintea ta și te stimulează pe mai departe, atunci cînd afirmă că nu există idei care să poată pătrunde în lume neajutate de un impuls afectiv, ba
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
într-un fel deosebit de tine, se contopește cu sufletul și mintea ta și te stimulează pe mai departe, atunci cînd afirmă că nu există idei care să poată pătrunde în lume neajutate de un impuls afectiv, ba mai mult, că lecturile bazate pe o intensitate specială a experienței personale nu înseamnă mare lucru dacă nu au efectul de a face să intre în vibrație coarda care ești tu însuți; și cu cît vibrația corzii pe care o reprezinți e mai puternică
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
specială a experienței personale nu înseamnă mare lucru dacă nu au efectul de a face să intre în vibrație coarda care ești tu însuți; și cu cît vibrația corzii pe care o reprezinți e mai puternică, cu atît reiese că lectura respectivă a depășit pragul unui simplu demers cultural, procesul recunoașterii propriilor trăiri în cele ale altuia însumînd una din marile bucurii ale spiritului. Autorul Jurnalului de la Păltiniș, Declarației de dragoste și Ușii interzise merge însă mai departe, el transcende acest
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
Mi-a luat un interviu pentru o revistă din Israel. A vrut să publice interviul și într-o revistă importantă din România, dar cînd a rostit numele meu a fost refuzat scurt. Nu sînt evreu. Demersul său pornise de la actul lecturii nepărtinitoare, așa cum nu totdeauna s-a întîmplat în țară. Sigma a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București; aproape nici una din publicațiile importante de la noi nu a menționat acest lucru. Au făcut-o publicații din Germania, Spania, Columbia... Am evitat, deseori
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
și rând cu rând - cu cele ale lui Cervantes." Cine a citit povestirea atent și până la capăt și-a dat seama că fascinantul proiect al lui Menard era doar ipotetic scriptural și că el întrevedea, de fapt, o artă a lecturii. Nu despre copierea mot-ŕ-mot a unui text clasic este vorba, ci despre lectura unui text clasic ca și cum el ar fi fost scris astăzi. O obsesie a lui Borges reluată și în eseurile sale. Aici e secretul care se refuza deopotrivă
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
atent și până la capăt și-a dat seama că fascinantul proiect al lui Menard era doar ipotetic scriptural și că el întrevedea, de fapt, o artă a lecturii. Nu despre copierea mot-ŕ-mot a unui text clasic este vorba, ci despre lectura unui text clasic ca și cum el ar fi fost scris astăzi. O obsesie a lui Borges reluată și în eseurile sale. Aici e secretul care se refuza deopotrivă lui Robbe Grillet și lui M. Popa. Care are totuși dreptatea lui. Dacă
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
rezolvă definitiv orice dilemă: Atunci când lipsește originalitatea, în sens juridic avem de-a face cu un plagiat, când lipsește originalitatea estetică, avem o operă fără valoare." În ceea ce privește romanul în chestie al lui Barbu, se confirmă, din păcate, ambele presupoziții. Din lectura acestor texte despre plagiat selectate atent de Pavel Balmuș se poate reconstitui ușor atitudinea, mentalitatea plagiatorilor, nu atât din propriile intervenții, cât din cele ale celor care au sărit să-i apere. În fond, lucrurile nu sunt atât de complicate
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
și provocator E. Lovinescu) de Ťtransăť sustrasă inhibițiilor și dificultăților Ťrațiuniiť? De ce nu!". O altă "ciudățenie" a lui E. Lovinescu, examinat pe reversul său umbros, o alcătuiește raportul acestuia cu "materia primă" a activității sale care e cititul și scrisul. Lectura în cantitate prea mare i se pare un obstacol în calea scrisului, iar scrisul e subminat de simțămîntul "zădărniciei", atît de specific lovinescian, activ încă din anii tinereții: M-a apucat un mare dezgust de hîrtia înnegrită. Așa mi se
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
din povestirile lui Mihail Sadoveanu, alternativ cu reflecțiile și prozele lui Mircea Cărtărescu din volumul De ce iubim femeile. Nu există nici o similitudine, nici o intersectare între cele două lumi și două stiluri, radical diferite. Tocmai în aceasta consta plăcerea alternanței de lectură: în scurtcircuitarea a două modalități narative și a două viziuni incongruente. M-am gândit că ar fi interesant să adresez experimental personajelor lui Mihail Sadoveanu întrebarea din titlul cărții lui Mircea Cărtărescu. Înainte de a răspunde, trebuie să spun câteva cuvinte
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
mai mult de acum încolo, resimțite ca învechite pentru cititorul internaut, consumator exclusiv al ficțiunilor timpului său" (p. 10). Răspunsul e totuși neobișnuit de încrezător că opera lui Sadoveanu va prezenta în permanență o atracție irepresibilă nu numai pentru "marginalii lecturii". S-ar putea să aibă dreptate, dacă ne gândim că în literatură nu e absolut necesar să regăsim lumea noastră, ci, tocmai dimpotrivă, uneori avem nevoie să ne proiectăm într-o ficțiune neobișnuită, insolită, cu alte reguli și cu altă
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
mă înșel, dar Laurențiu percepea debuturile și ca pe un fel de picătură chinezească împotriva regimului. În cronicile sale el încuraja direcția antitotalitară știind să facă din asta o chestiune estetică. Luînd aceste cronici la bucată, ceea ce rezultă la o lectură continuă e că Laurențiu Ulici a reușit să facă și o cronică de direcție, cu idei politice în privința debutanțiilor săi, dar și una strict estetică, avînd judecăți valabile și astăzi. Unii dintre autorii despre care a scris au dispărut. Alții
Povestirile lui Laurențiu Ulici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12146_a_13471]
-
scoase din circulație, iar asupra lor s-a așezat o lespede de uitare. Majoritatea au fost republicate după mai bine de patruzeci de ani, în ultimul deceniu al secolului trecut, cînd numele autorilor deveniseră aproape uitate, iar interesul general pentru lectura cărților de ficțiune scăzuse dramatic. În aceste circumstanțe, apariția pe piață a unor romane cu titluri cvasi-siropoase precum Frunzele nu mai sunt aceleași sau Zilele nu se întorc niciodată, nu avea cum să stîrnească un cine știe ce interes din partea cititorilor. De
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
acută pe care a atins-o expresia antipatiei lovinesciene s-a dezvăluit public în volumul II al Memoriilor, apărut în 1932. Portretul începe cu mici ironii despre "ofițerașul" Camil Petrescu (prima ipostază în care l-a cunoscut criticul), despre nervozitatea lecturilor sale în cenaclu, care punea în evidență defectele piesei Jocul ielelor, deși "cititorul nu-și explica Ťinsuccesulť decât prin insuficiența lecturii", despre naivitățile gazetarului în ziarul trilingv "Timișoara" și despre ridicolul unei înfrângeri electorale. Toate aceste elemente aparent disparate se
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
Portretul începe cu mici ironii despre "ofițerașul" Camil Petrescu (prima ipostază în care l-a cunoscut criticul), despre nervozitatea lecturilor sale în cenaclu, care punea în evidență defectele piesei Jocul ielelor, deși "cititorul nu-și explica Ťinsuccesulť decât prin insuficiența lecturii", despre naivitățile gazetarului în ziarul trilingv "Timișoara" și despre ridicolul unei înfrângeri electorale. Toate aceste elemente aparent disparate se adună însă într-un portret vitriolant al celui care are obsesia întâietății sau "frenezia preeminenții", considerându-se "șampion irezistibil în toate
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
86-87-88 din 2004), figurează și un studiu dedicat romanului care l-a consacrat pe William Golding și i-a adus Premiul Nobel, împăratul muștelor, 1954. Autoarea studiului, Marinela Lupșa avansează o interpretare care merită ținută minte, atât ca îndreptar de lectură, cât și ca memento pentru prozatorii români de azi (cărora nu le lipsește nimic, în afară de o miză): " Romanul lui Golding face parte din categoria cărților "periculoase", nu doar pentru că e genul de creație care naște ideologii și revoluții spirituale, ci
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12147_a_13472]
-
că ratase în copilărie furtul unui caiet din casa bunicii și se duce să-l "recupereze". Va găsi două caiete scrise de Corina, mama lui. Astfel, va afla/își va aminti că tatăl său fusese înșelat cu un adolescent și lectura caietelor îi va deschide memoria infantilă ca pe o cutie a Pandorei. Ura față de tatăl care i-a abandonat, teama ca nu cumva mama - sedusă o dată de un adolescent -, să-și înlocuiască bărbatul cu unul dintre colegii lui de școală
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
național, la această categorie de programe de televiziune. Cu toate acestea, cu excepția timișorenilor, puțini români au avut șansa să vizioneze vreuna dintre producțiile realizate de Robert Șerban. Cum se explică succesul acestui program cultural? Unele concluzii se pot deduce din lectura cărții A cincea roată, în care autorul reproduce discuțiile cu cincisprezece dintre personalitățile care au participat la emisiunea sa: Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu, Al. Cistelecan, Sorin Dumitrescu, Șerban Foarță, Gabriel Liiceanu, Mircea Mihăieș, Andrei Pleșu, Cristian Tudor Popescu, Călugărul Savatie
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
busturi bărboase ale clasicilor fericirii pe pămînt, coclite prin parcuri și prin grădini publice, așa s-a dus și statuia lui Lenin din fața Casei Scânteii și tot așa era s-o pățească și bietul Dobrogeanu Gherea, asimilat și el, prin lectură înfierbîntată, grupului de întemeietori. Moartea (sau numai criogenizarea) simbolurilor comuniste a reactivat memoria de grup și disponibilitatea spațiului public, ceea ce a făcut ca, imediat după 1990, fie să se reinstaleze vechile monumente, cazul statuii lui Brătianu de Mestrovici, fie să
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
am spus de o mie de ori" ); milionul e cu siguranță cult și modern ("un milion de posibilități!"), iar zecile de mii, în forma fonetică redusă - j'de mii - caracterizează registrul familiar. în basm, e drept, cifrele oscilează între o lectură figurată și una fabuloasă, deci literală. în disputele copiilor, cifrele devin un mijloc de competiție și supralicitare, ținînd deopotrivă de fabulație și de performanța lingvistică; acestea sînt vizibile în scena din Nostalgia (Mendebilul) pe care Cărtărescu o deviază înspre filosofic
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
2002, la Neptun, în timpul primei ediții a Zilelor și Nopților de Literatură. Eram cam stingher pe acolo, dar foarte dornic să stea de vorbă, iar într-o noapte l-am rugat să vină cu noi departe de lumea dezlănțuită a lecturilor de poezie și a conversațiilor literare, ca să facem un interviu. Am vorbit aproape numai în franceză, iar discuția s-a înregistrat o parte pe un reportofon, o parte pe un altul. O altă conversație am înregistrat-o eu (I.P.) în
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
un roman de Federman, auzi o voce; cînd citești alte cărți, silabisești cuvinte și nu auzi nimic. Cuvintele lui Federman vorbesc, iar tu le auzi, și astfel îl auzi pe el. Mulți oameni îmi spun, mai ales cînd fac o lectură: "E ca și cum v-aș fi auzit." Te-ntîlnești cu cineva, vorbești, toată lumea vorbește în jurul tău, dar nimeni nu ascultă. Nu vor să asculte. Ei bine, eu știu că am talentul de a forța oamenii să mă asculte. De ce? Dacă citești toate
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
dominat articolele și recenziile la apariția ediției românești de la Humanitas, lansată la Institutul Francez din București. Studiul în două episoade Ionesciada, apărut în numerele din aprilie și mai 2003 ale revistei "22" sub semnătura lui Mircea Iorgulescu, propune însă o lectură aplicată și competentă a Portretului scriitorului în secol, considerat drept un exercițiu de "critică prin călăuzire" prin biografia și opera ionesciană: "așa cum s-a ferit să adopte postura de fiică, așa cum a evitat să intre în rolul de avocat, deși
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
simplificarea și că de fapt critica, în sensul său cel mai adânc, este o formă de călăuzire către esențialul unei opere". Consider și eu că, în momentul de față, putem interpreta altfel această carte, anume excluzând din start atât premisa lecturii polemice, cât și pe cea a posibilului partizanat filial, astfel încât câștigul sufletesc și intelectual - pentru cititorul și spectatorul teatrului ionescian - nu poate fi decât înzecit. În primul rând, cartea semnată de Marie-France Ionesco a apărut și în contextul unor excepționale
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
ea și a croazierelor și a conferințelor despre integrarea "exclușilor", decît pentru "istoria" de linia întîi. Nimeriți fără veste în toiul unor evenimente care i-au atras prin spontaneitate și prin posibilitatea de-a face să trăiască idealul eroic al lecturilor de altădată, nu au structura care le-ar permite să-și susțină poziția avută la început. Scopul lor, al lui Filip Criste și al Elizei, devine întrajutorarea, stabilirea unui echilibru care să păstreze pentru ceilalți ceva din demnitatea lui Andrei
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
teme predominant literare a stârnit încă de la apariție o adevărată polemică. De ce iubim femeile este, la rându-i, un volumaș de povestiri publicate inițial în rubrica ținută o perioadă în "Elle", sau ocazional în "Dilema", "Lettre Internationale" și "Tabu". După lectura homeopatică a celor două volume ale Orbitorului, o astfel de carte de povestiri simple, cu și despre femei, e tonifiantă, și nu doar literar vorbind. Din câte mi-am dat seama, Orbitorul fie are fani înrăiți (care am citit de
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]