3,106 matches
-
antropomorfe ale omului blecherian și nu numai. Tocmai prin aceste lumi, textul lui Blecher se dechide, iar condiția esențială pentru realizarea acestei deschideri este ,,închiderea în sine". Din perspectivă inter-/ și pluridisciplinară pași necesari oricărei abordări transdisciplinare, putem constata că ,,legitimarea performativă"172 a textului blecherian se produce și prin existența în text a unor idei pe care scriitorul le accentuează tocmai pentru a sublinia ,,enunțarea" însăși a textului său. Aceste idei, pasaje, devin conținuturi integrate care ajută la interpretarea ,,deschisă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
dat să fie și nu în ultimul rând viziunile fantomatice ale eului narator asemănătoare celor descrise de textele lui Poe, cu origini adânci în teoria lui Jaspers, sunt numai câteva dintre conținuturile care în termenii lui Maingueneau devin ,,oglinzi de legitimare" ale textului blecherian. Este foarte adevărat însă că, aceste ,,oglinzi de legitimare" pot deveni uneori ,,anti-oglinzi". Romanul Inimi cicatrizate, interpretat de foarte mulți critici literari prin textul lui Thomas Mann, Muntele vrăjit, transmite și altceva decât ceea ce ,,oglinda sa de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
narator asemănătoare celor descrise de textele lui Poe, cu origini adânci în teoria lui Jaspers, sunt numai câteva dintre conținuturile care în termenii lui Maingueneau devin ,,oglinzi de legitimare" ale textului blecherian. Este foarte adevărat însă că, aceste ,,oglinzi de legitimare" pot deveni uneori ,,anti-oglinzi". Romanul Inimi cicatrizate, interpretat de foarte mulți critici literari prin textul lui Thomas Mann, Muntele vrăjit, transmite și altceva decât ceea ce ,,oglinda sa de legitimare" ne determină să credem. Sanatoriul nu este neapărat, pentru Blecher, un
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ale textului blecherian. Este foarte adevărat însă că, aceste ,,oglinzi de legitimare" pot deveni uneori ,,anti-oglinzi". Romanul Inimi cicatrizate, interpretat de foarte mulți critici literari prin textul lui Thomas Mann, Muntele vrăjit, transmite și altceva decât ceea ce ,,oglinda sa de legitimare" ne determină să credem. Sanatoriul nu este neapărat, pentru Blecher, un loc al vindecării din care personajul vrea să iasă, fapt care se va petrece în finalul textului, Emanuel transmițând odată cu plecarea sa și falsa idee că boala este ,,alungată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
legitimează" prin ,,oglinzi de calificare", acestea însă ,,nu invadează" lumea operei. Interesant de observat, și aici perspectiva transdisciplinară asupra textului ajută foarte mult, este surprinderea ,,oglizilor indirecte"173 ale textului, adică ceea ce transmite textul de fapt, dincolo de ,,oglinzile sale de legitimare". Analizând textele lui Blecher din aceasta perspectivă, putem observa, de exemplu, că ,,locurile rele" nu sunt neapărat cele care anunță/ declanșează ,,crizele" personajului blecherian, pe această interpretare mergând majoritatea criticilor literari. ,,Criza" personajului este și un semn al trecerii acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
prin observația că ,,oglinzile și anti-oglinzile" apelează și la alte conținuturi decât cele din domeniul literaturii, Maingueneau constata, de fapt, necesitatea interpretării textului literar din perspectivă interdisciplinară. Tablourile lui Edvard Munch și Salvador Dali, și nu numai, devin ,,oglinzi de legitimare" a textului blecherian. Nu în ultimul rând, o analiză completă a textului literar trebuie să aibă în vedere ,,nivelurile ficționale"174 ale textului sau ceea ce teoria literară numește mise en abyme. Textul vorbește despre el însuși prin aceste ,,niveluri ficționale
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
106. 169 Dominique Maingueneau, Pragmatică pentru discursul literar. Enuțarea literară, traducere de Rlauca-Nicoleta Balațchi, prefață de Alexandra Cuniță, Iași, Institulul European, 2007. 170 Dominique Maingueneau, ,,Lumea operei", în op .cit., p. 215. 171 Ibidem, p. 216. 172 Dominique Maingueneau, ,,Oglinzi de legitimare" în op. cit., p. 218. 173 Dominique Maingueneau, ,,Oglinzi indirecte" în op. cit., p. 223. 174 Dominique Maingueneau, ,,Nivelurile ficționale" în op. cit., p. 228. 175 Ibidem. 176 Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., p. 19. 177 Max Blecher, Vizuina luminată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. ART. 18 Contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documentele În baza cărora se fac mențiunile prevăzute la art. 16 alin. (3). În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofițeri și subofițeri de poliție, jandarmi sau gardieni publici. ART. 19 (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul În care contravenientul nu se află de față
Ghidul tranSportatorului rutier by Petrea Marcu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1280_a_2211]
-
a sistemului economic, în Elemente de economie politică pură (1874), continuat de majoritatea secolului al XIX-lea. În schimb, secolul al XX-lea avea să aducă cu sine aceeași nerăbdare de a acționa și o preocupare încă mai mare de legitimare a acțiunii printr-o teorie de tip științific. Teoria generală a mîinii de lucru, a dobînzii și a banilor a lui Keynes (1936) prezintă cea mai ilustră dintre aceste teorii construite spre a justifica, ex post, o politică economică cu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de nos hommes politiques répondent à des noms de femmes. A Paris, tous leș gens importants șont menés par une intrigante de leur société" [Girardin, 1843, p.212]. 217 Mitul lui Tristan și Isolda este fondator în literatura occidentală prin legitimarea literară a dragostei ilegitime și nefericite. Acest mit deschide tradiția reprezentării unei iubiri tragice, bazată pe dilemă între două soluții nefericite: separarea sau viața comună în marginea societății. Mitul lui Tristan și Isolda este unul subversiv și inaugurează, cum bine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
o moralizare a relațiilor economice. Islamul așează cultura în centrul reflecțiilor asupra crizei economice. Sistemul islamic se impune ca o alternativă la cel occidental, pe baza unor fundamente filosofice și economice precise. Gîndirea economică se îmbogățește printr-un nivel de legitimare suplimentar, ținînd seama de valorile morale mai presus de imperativul eficacității economice. Cultura își regăsește rolul său social discriminant. Astfel, textele religioase interzic în mod categoric recursul la dobîndă în tranzacțiile financiare. Acest fapt face ca întreg sistemul financiar să
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în 1979, conservatorii nu mai formează un bloc monolitic, păstrînd însă nucleul puterii (justiție, servicii secrete, armată ș.a.), dar nici reformatorii nu oferă încă o alternativă deplin credibilă, ci reprezintă mai curînd o supapă pentru defularea celor nemulțumiți și pentru legitimarea regimului. Oricum, diferitele abordări din sînul societății iraniene nu vizează orientarea strategică a republicii islamice, ci mai curînd chestiuni concrete legate de exercitarea puterii și controlul resurselor, în același spirit naționalist și indepen-dentist însă. Reformatorii reprezintă fața umană a regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în detrimentul privirii către opera însăși. O ilustrare în acest sens poate fi susținută de indianism, ca unul din intertextele cele mai acceptate. Amita Bhose arată în cărțile ei consubstanțialitatea eminesciană la spiritul înțelepciunii indiene, care umbrește teza influenței și încurajează legitimarea conferită de afinități. Ceva mai recent, o (deja) regretată tânără cercetătoare din India a operei lui Mihai Eminescu face apropieri între texte poetice eminesciene și scrieri indiene, dar se menține în spațiul intertextualității. Se pare că nu a avut timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
se mută treptat pe terenul genului (génologie) "care nu înseamnă decât cazul cel mai vast de intertextualitate" (ibidem, 28). Motivul pentru care am insistat pe acest studiu este, pe de o parte, faptul că ne-a furnizat un fel de legitimare a demersului cercetării noastre, de care, captați de dialectica repetare/diferire, nu știam că avem nevoie, dar care, odată rostită, ne-a bucurat; pe de altă parte, de aici vine instrumentul nostru principal pentru analiza textelor eminesciene și a relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Barthes dezvoltă teoria stereotipului, în opoziție cu noul. Ideea repetării este abordată în proximitatea mitologiei: "a repeta la exces înseamnă a te pierde, a te rătăci în gradul zero al semnificatului" (Barthes: 2006b, 68). Pe de altă parte, mai aproape de legitimarea intertextualității (la definire am renunțat să mai sperăm, ne consolăm cu descrieri plastice; R. Barthes știe să ne "vândă" conceptul: decât să exprime, eventual, anost, un element, mai bine să ne convingă de necesitatea lui în viața noastră, ca lectori
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
peștera ce-am prefăcut-o-n casă, și prisaca mea (Eminescu: 2011, II, 74). În descendența ideatică a lui G. Călinescu, în opinia căruia insula nu este traducerea acelei euthanasii schopenhaueriene în spiritul ei adevărat, Liviu Rusu se bucură de legitimarea pe care descrierea insulei o oferă anti-pesimismului. În centrul nuvelei par să guverneze ideile lui Shopenhauer despre sihăstrie, îndepărtarea din lume, reprimarea instinctelor și mai ales "o categorie ostilă față de iubire" (1981, 56). Însă pensula care desenează tabloul este înmuiată
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe care să le interpretăm în termenii analizei discursului. În primul rând, fidelitatea topicii demonstrației epice față de hipotextul filosofic sugerează o strategie de captare, în înțelesul pe care îl dă P. Charaudeau (1994, 40) noțiunii de captare, în sistem cu legitimarea și credibilitatea, ca unul dintre cele trei spații în care sunt puse în operă strategiile de discurs. Strategiile de captare (s.a.) vizează seducerea sau persuadarea partenerului de schimb comunicativ, astfel încât acesta să sfârșească prin a intra în universul gândirii susținut
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
text și operă, sau prezent și trecut. Cu alte cuvinte, la fel cum textul nu poate fi înțeles decât în interiorul operei, nici prezentul nu capătă substanțialitate decât din prisma trecutului: "Dumnezeu este imaginea vie si emblematică a acestei nevoi de legitimare. E sensul și nevoia de sens, e autoritatea și nevoia de fundament, e limita și nevoia de limitare, e limbajul și substanțialitatea sa, e originea și nevoia de întemeiere, e trecutul și legătura sa indestructibilă cu prezentul"58. Este binecunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
descoperirei învățăturii de folosul țărăi și a sufletelor voastre tuturora". Interesante în mod particular predosloviile domnilor sau înalților prelați: Șerban Cantacuzino din prefața la Apostolul, București, 1683, schimbă ordinea "etapelor" definirii de sine, dar construiește aceeași perspectivă dublă, începând cu legitimarea de autoritate absolută "de la Dumnezeu dându-ni-să Domnia", dublată și cu recuperare originilor imperiale, pe care, focalizând credința și "facerea de bine" a antecesorilor săi, o convertește în smerită datorie de a urma acelora ce "multă nevoință au arătat spre ceale
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Sfinților toate sunt prilejuri de a pune în lucru o extraordinară capacitate de a răstălmăci/rearticula sensul textelor sacre. Concret, eroii lui Stănoiu suspendă lectura instituțională a textelor creștine de autoritate de dragul unei lecturi personale și circumstanțiale, orientată mereu spre legitimarea teologică a unei plăceri trupești. În fond, "monahul e om de rând, deosebindu-se de ceilalți prin port și uneori prin năzuințe" (1962, p. 6). Să reamintim o secvență din Dragoste și smerenie text care conține poate cel mai spectaculos
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Definind postmodernul drept "starea culturii în urma transformărilor care au afectat regulile de joc ale științei, literaturii și artelor, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea", și, mai general, drept "neîncrederea în metapovestiri"119, Lyotard va aduce în prim plan problema legitimării și a crizei marilor povestiri precum dialectica spiritului, hermeneutica sensului, emanciparea subiectului rațional etc. În acest context, după cum bine subliniază Rorty, "din punctul de vedere al lui Lyotard, Habermas oferă o metapovestire ca oricare alta, o "povestire despre emancipare" mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
văzută ca un sistem specific, care interacționează în mod relativ cu limba vorbită)248, vor fi reluate și reinterpretate (în special de Jacques Derrida). Conceptul de scriitură, așa cum poate fi desprins din cercetările postmodernilor, va cunoaște o masivă înclinație spre legitimarea celei de-a treia tendințe prezentate, minimalizând orice rațiune de a-l defini în raport cu vreo altă entitate, fie ea vocea, fonetica, muzica. Scriitura, ca și limbajul, se reîntorc la sine și, ignorând reperele sau referința clasică, se "auto-examinează", se "auto-produc
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Discursul filosofic al modernității. 12 prelegeri, p. 316. 118 Jean-François Lyotard, Postmodernul pe înțelesul copiilor. Corespondență 1982-1985, traducere și postfață de Ciprian Mihali, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1997, p. 24. 119 Jean-François Lyotard, Condiția postmodernă, p. 11. Chiar dacă marile povestiri de legitimare și-au pierdut orice credibilitate în opinia filosofului francez, el oferind exemple concrete în vederea demolării unor principii moderne de tipul "tot ceea ce e real e rațional, tot ceea ce e rațional e real" sau "tot ceea ce e democratic e prin popor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dezvoltare și competitivitate la performanța economică a respectivei ramuri; 4. strategiile și structurile organizatorice ale firmelor, climatul concurențial intern: aici Porter face referire la cultura antreprenorială ca sursă a avantajului competitiv. Aspectele morale ale culturii antreprenoriale influențează performanța economică prin legitimarea anumitor principii generale de comportament. Deci În contextul nivelului de sofisticare pe care l-a atins organizarea resurselor productive, accesul direct la factori, care determină În termenii teoriei economice clasice avantajele comparative ale unei națiuni, nu mai constituie În prezent
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
exemplu tipic de mimetism constituțional: legitimitatea formală a Uniunii se face prin această instituție, împrumutată din tradițiile statelor democratice. În zilele noastre, același drept nu are aceeași semnificație în diferitele contexte constituționale. Dacă alegerile legislative sînt atît de importante în legitimarea democrațiilor liberale, aceasta se datorează faptului că parlamentul este în centrul ordinii constituționale. Chiar dacă parlamentele nu mai exercită decît o mică parte a funcției legislative, ele rămîn instituțiile în fața cărora guvernul, veritabila forță a statelor moderne, se dizolvă 19. Votul
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]