8,005 matches
-
bunici...“ Conversația n-am mai fost la cinema de ani de zile fiorul acela cînd se stinge lumina și te izolează brusc fără praguri moi de acomodare Înserarea se deapănă gradat ca o promisiune sau zorile o rostogolire de bile lentă peste pajiște ținta nu e de atins cel puțin În ce mă privește niciodată să mă mint că În asta stă toată fascinația abandonului În amînare pînă cînd pașii ah pașii ăștia din spate care păstrează cuvenita distanță vor rupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
răsplăti două patrii deodată“ - toată ziua m-a urmărit acest vers. L-am găsit azi dimineață pe masa la care scrie Nino noaptea, Într-o totală singurătate. Mi-l imaginez cum se aruncă ațîțat și lacom asupra hîrtiei albe eliberînd lent și chinuitor doar cîteva dîre de poezie, cum le Întinde neîndemînatec cu mîna stîngă Într-o dezordine ce se lasă cu greu descifrată, apoi Își scoate din ascunzătoare țigările, Își regăsește autoritatea, redevine bărbat. SÎnt tulburătoare și derutante aceste pierderi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
doua zi după cutremur. Doar umbrele oamenilor s-au scurtat, hainele s-au mai ros, fețele au devenit pergamentoase, transparente, parcă și-au pierdut din substanță, rizomi lipsiți de clorofilă, ieșiți din trupul unui tubercul muribund. Viață măruntă cu tresăriri lente, speriate, ca respirația nocturnă a unui ghettou. Acest copil numit Idel cu hăinuțele lui negre, lustruite, cu fața roșcovană, pistruiată, cu mersul clătinat ținîndu-se de pereți - o amețeală trecătoare, m-am obișnuit, hipertensiunea, mă apropii și eu de șaizeci - circumvoluțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plutind printre norii de praf, sus, sus, deasupra betonierei, un soare de iarnă rece, opac, iluzoriu. Uneori purtăm În noi teroarea unei sentințe ireversibile: despărțirea definitivă de o existență care ne aparținea, cu care ne identificam, condamnarea la o moarte lentă, exilul Într-un spațiu ostil - prezențe care ne torturează creierul zile și luni Încetînd doar noaptea sub narcoza somnului și apoi din nou letargia fără sfîrșit. Dar există totdeauna o clipă, dimineața, În secunda incertă dintre inconștiență și luciditate cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acolo ca un burlan care nu reține nimic, un burlan prin care se scurge planeta. O mulțime gălăgioasă, pestriță, chipuri neasemănătoare ce se reînnoiesc fără Încetare corpuri palide, corpuri cu pigmenți, galbene, negre, alungite, rotunde, Într-o continuă vibrație, agitate, lente, obosite. Identice. Molecule ale unui organism reglat perfect la semnalul unui robot poliglot. „Călătorii pentru avionul În direcția Berlin sînt rugați să se prezinte la vamă... Les passagers pour Berlin sorit invités de se presenter aux...“ La auzul vocii agitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dozajul agregatelor În funcție de calitatea betoanelor. Nu există nici o toleranță, nici o aproximație. Apoi deschide șuberele și tot ceea ce fusese pînă la acest prag ciment, pietriș sau nisip curge În incinta malaxorului, unde devine un amestec, o pastă moale, cenușie, informă scurgîndu-se lent și subțire prin coșul de deversare În cifele care așteaptă sub malaxor să-și ia marfa În primire și s-o transforme, amestecînd-o continuu pentru că betonul trebuie Împiedicat să ia altă formă decît cea care i-a fost destinată. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu-mi păsa. Domnul Williams ținea chibriturile după tejghea, așa că am luat unul, l-am aprins, am dat foc bandajului și l-am aruncat la coș. Am privit fumul curbându-se în aer, rapid și gri la început, apoi mai lent și albicios. Când s-a oprit, am început să simt mirosul de ars. L-am inspirat și m-am așezat pe scaunul de la tejghea și nu m-am mai gândit la absolut nimic. Mintea îmi era goală. Slujba de la drogherie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
plină de fum, iar lămpile mici luminau într-o ceață difuză. Dar fumul se ridica și pe podea aerul era mai curat. M-am uitat la cei care dansau într-un nor de ceață de la mijloc în sus. Făceau mișcări lente, circulare ca și cum ar fi pe fundul mării încercând să împingă apa din jurul lor, dar fără să ajungă undeva, tinuți în loc de metrii cubi de apă. Nu vorbeam, doar stăteam jos, pasând un joint din mână în mână ca și cum ne-am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-mi fi scos ghetele înainte să cad lată. Am dus tratative lungi cu scările pe care le-am găsit greu de străbătut. încercam să nu-mi clatin prea tare capul, dar e greu să cobori într-un ritm stabil și lent, când bucăți mari de trepte dispăruseră de parcă le-ar fi ros niște rozătoare mari. Gândindu-mă mai bine, poate chiar fuseseră roase de niște rozătoare uriașe. Bucătăria era exact cum mă așteptam. Am reușit să localizez chiuveta în spatele zidului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să nu fie prinsă de ceva, ori să nu facă zgomot. Aceasta însă se desprinse imediat și bărbatul se simți ceva mai sigur pe el cântărind în mână creanga groasă și noduroasă care putea fi folosită ca o bâtă exce lentă. Trase adânc aer în piept și zvâcni din toate puterile înspre locul pe unde credea el că poate trece printre urmăritori. În dreapta strângea bâta, pregătit să lovească în orice moment pe oricine i-ar fi stat în față. Mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
produse lactate etc. Aceste „specializări” pe anumite ocupații și meserii poart numele de „marile diviziuni ale muncii” și explică, în bună măsură, progresul omenirii. În societatea patriarhală românească din primul și al doilea mileniu de după Hristos, evoluția meșteșugurilor a fost lentă, și erau și au rămas, în satul românescă ca o prelungire a principalelor activități: agricultura și creșterea animalelor. Caracterul autarhică al gospodăriei țărănești menținut pânăă în mijlocul secolului al XX-lea, în sensul că își producea cele necesare traiului în interiorul gospodăriei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cât a fost domn al Moldovei, s-a îngrijit de organizarea și funcționarea școlilor, printr-un act domnescă care obliga toate mănăstirile să verse la mâna mitropolitului țării câte 120 ughi (moned de aur) pentru trebuința școlilor. Progresul a fost lent și nesemnificativ: erau domni care nu șștiau boabă de carte, nu mai vorbim de majoritatea boierilor, dar nici unii călugări nu șștiau carte (mulți nici nu erau de etnie român ), iar pentru coală, pentru răzeși și țăranii de rând, nici nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
înglobate comunei Filipeni. Singure aveau o populație de 1536 persoane, iar împreună cu Lunca, Fruntești, Slobozia, Filipeni, Valea boțului, Moara lui Conachi și Pârlituri (88 suflete), formau o populație de 4382 suflete.30 începânăd cu anul 2002 se observă o creștere lentă a populației, datorat sporului natural, negativ între 19942000, +4 în 2001, diminuarea migrației, întoarcerea celor plecați la muncă în străinătate și formarea de noi familii. Tocmai pe baza creșterii populației, a populației ocupate s-a realizat studiul despre Dezvoltarea durabilă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Nu. Mă gîndeam doar. — La ce? — La război. Tata Încuviință cu un gest sumbru și Își sorbi supa În tăcere. Era un om rezervat și, cu toate că trăia În trecut, aproape niciodată nu Îl pomenea. Eu crescusem cu convingerea că acea lentă procesiune a perioadei postbelice, o lume a muțeniei, a mizeriei și a ranchiunelor mascate, era firească precum apa de la robinet și că acea tristețe mută ce sîngera pe zidurile orașului rănit era adevăratul chip al sufletului său. Unul dintre trucurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
rol. Totuși, actuala formă a capitalismului este supusă acelorași amenințări ca și cele care au îngenuncheat formele precedente: securitatea sa este în pericol, clasa ei creativă nu mai este loială, progresele exploatabile din punct de vedere industrial au devenit din ce în ce mai lente, industria este tot mai puțin rentabilă, speculațiile financiare sunt tot mai dezlănțuite. Inegalitățile se agravează, revolta mocnește, îndatorarea a luat proporții considerabile. Și, mai ales, „inima” începe să pună sub semnul îndoielii propria voință de a mai dăinui. într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
-l pe consumator față de beneficiarul serviciului public, oferind avantaje profitului și dezavantajând salariul, dând tot mai multă putere companiilor de asigurări și tot mai multe satisfacții producătorilor de produse pentru autosupraveghere. Va începe atunci, cel mai târziu prin 2050, o lentă deconstrucție a statelor, unele dintre ele apărute în urmă cu cel puțin 1 000 de ani. Clasa de mijloc, principal actor al democrației de piață, va reintra în starea materială precară de care credea că a scăpat atunci când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Nu cred să fi trecut neobservată, de către cititorii și ascultătorii deosebit de exigenți, atenția limitată, limitată ca să nu spunem nulă, pe care naratorul acestei istorisiri a acordat-o până acum ambientelor în care decurge acțiunea descrisă, pe de altă parte, destul de lentă. Cu excepția primului capitol, în care încă este posibil să se observe câteva trăsături de penel aplicate intenționat asupra adunării electorale, și chiar și așa limitate la uși, lucarne și mese, iar dacă exceptăm și prezența poligrafului sau a mașinii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
albastră cu buline albe la postul militar șase-nord și se gândea că esențialul chestiunii trebuia să fie, într-adevăr, acolo, în fotografie, deși nu era în stare să-și imagineze în ce fel și nici pentru ce. În această așteptare lentă care își avea limitele ei la vedere, care nu era, cum e obiceiul să se spună când se dorește îmbogățirea comunicării, interminabilă, și cu aceste gânduri, care, de multe ori, n-au fost decât o somnolență continuă și de neînvins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dintre buzunarele interioare ale sacoului, îmbrăcă pardesiul, deși vremea era dintre cele mai blânde care se puteau dori în acea perioadă a anului, după cum, de altfel, s-a putut dovedi de visu deschizând fereastra și privind norii albi, răzleți și lenți, care treceau acolo sus. S-ar putea ca și un alt motiv puternic să fi tras în balanță, în realitate, pardesiul, mai ales purtat în stilul impermeabil, cu cordon, e un fel de semn distinctiv al detectivilor din epoca clasică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
asupra capului nostru se va pogorî binecuvântarea papală, așa cum Duhul s-a pogorât peste apostoli În zorii faptelor lor. Încrede-te În Fecioară, popor al Florenței, fiu mult iubit al Bisericii biruitoare! Lângă el, fata părea să Încuviințeze printr-o lentă oscilație a capului, În timp ce ochii nu Încetau a parcurge cu privirea lor Înghețată mulțimea extatică. Dar ceva din ea părea să accentueze chinul rănii sale extraordinare, ca o umbră care Începuse să i se lase Încetul cu Încetul peste trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din jurul nostru a apărut la unison, nu gradat. Dovadă nu a mișcării, ci a eternei sale nemișcări. Omniprezentă și constantă precum creatorul ei. Priorul scutură energic din cap și eliberă resortul mecanismului. Axul dințat Începu să se rotească, la Început lent, iar mai apoi din ce În ce mai iute. Își apropie ochiul de gemulețul din partea opusă celei cu lampa. În jur strălucea haloul de lumină, Însă În deschizătură domnea Întunericul cel mai deplin. Bonatti se apropiase și el de punctul de observație, Îndepărtându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pelerinaj, până la acea pajiște unde o văzusem pe tânăra învățătoare așezată la marginea lumii noastre. Mă așez mereu în același loc, pe locul ei, și îmi trag sufletul. Durează minute bune. Privesc ceea ce privea ea, marea panoramă redevenită calmă și lentă, fără trâmbe și scăpărări, și îi revăd surâsul adresat infinitului compromis de război, revăd toate acestea de parcă aceeași scenă ar urma să se joace din nou, și aștept. Aștept. X Războiul dura. Toți fanfaronii care spuseseră că îi vom trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mei. — N-am găsit nimic, a spus buimăcit, fără siguranța lui obișnuită, fără să știu sigur dacă era o constatare sau o altă-ntrebare, sau cuvintele unui om căruia îi fugea pământul de sub picioare. S-au auzit pași pe scări, lenți, penibili, dureroși, pașii mai multor oameni: Barbe și Gravul, care-l conduceau pe doctorul Hippolyte Lucy. Un doctor bun, uscățiv și slab ca un băț, omenos și foarte sărac, calități care merg împreună, fiindcă rareori cerea să i se plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Aș fi închis ochii și aș fi adormit, în picioare, continuând să pun un picior înaintea celuilalt, sperând în adâncul inimii că pleoapele nu mi se vor mai deschide, continuând așa în ceea ce ar fi putut fi moartea sau o lentă plimbare fără sfârșit și fără nici un țel. Ajunși acasă la mine, Josăphine m-a așezat autoritară pe fotoliu și m-a încotoșmănat în trei paltoane grele. Mă simțeam ca un bebeluș. Mi-am apropiat picioarele de sobă. Încetul cu încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cealaltă, a dansat mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, libertate, te halesc, a intrat libertatea în mine!, era acolo dintotdeauna, așa crezi tu?, se vede, se vede. Iubito, era tangoul lui Piazzolla - Astor Piazzolla, cu ritmurile lui lente, în patru timpi, triste și dramatice, cu bandoneonul minunat -, Liber Tango. Dar eu vedeam Bucureștii din viitor, vedeam cum e să calce pârjolul asupra țării mele, să vină zavera - căci simt, știu, presimt, văd, presimțirile astea mi se trag de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]