3,668 matches
-
cel greco-latin până la cel renascentist și de la creștinism până la iluminism) nu au fost întotdeauna în concordanță cu societățile în care s-au dezvoltat. Umanismul existențialist al secolului XX, de exemplu, s-a dezvoltat în societatea capitalistă occidentală, profund marcată de liberalism și individualism. Așa-zisul „umanism socialist” derivat din marxismul secolului al XIX-lea a fost propagat în societatea totalitară comunistă edificată pe „lupta de clasă” ș.a.m.d. Or, o filosofie a educației descrie tocmai modul în care pot fi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ale unei noi soteriologii (care admite că omul se poate mântui prin el însuși) ș.a.m.d. Curricula religioase tradiționale ale diferitelor culte creștine din America de Nord au rezistat acestor idei noi până în anii ’90; încet, dar sigur, principiile toleranței și liberalismului pătrund în școlile publice și ecleziastice ale comunităților. Cele mai proeminente personalități ale pedagogiei teologice și ale curriculumului religios postmodern pot fi considerate: James Macdonald (1975); Dwayne Huebner (1975, 1993); Gabriel Moran (1981); Barry Chazan (1992); Philip Phenix (1975); Cleo
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teoria reproducerii sociale făcuseră ravagii. Și alți factori contribuiseră la criza profesorilor și a școlilor urbane: pragmatismul „barbar”, teoriile weberiene ale controlului, pesimismul și raționalismul Școlii de la Frankfurt și, mai recent, poststructuralismul. Acestea atacaseră consecvent, între 1960 și 1980, valorile liberalismului. Concepte și convingeri precum „patriotism”, „succes”, „competiție”, „ordine”, „control” etc. fuseseră respinse nemilos și supuse oprobriului absolut. Consecințele erau devastatoare. Mai toți profesorii erau dezorientați, îngrijorați și incapabili să-și descrie în termeni raționali responsabilitățile și opțiunile pedagogice. Carlson n-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
intenționa să radiografieze mediul social, P. aduce în prim-plan investigarea vieții sufletești. Pe acest traseu, tipologia învinșilor - constantă individualizatoare a prozei sale, pornită de la tipare sămănătoriste, înnobilată cu tușe caracteristice venind dinspre Maurice Barrès și Paul Bourget, trecută prin liberalismul retoric al psihanalizei și contaminată de „catastrofismul” lui Nikolai Berdeaev - evoluează modern, către soluții existențialiste. Fundalul prozei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este orașul de provincie, locul în care eroi sadovenieni educați
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
a pus în discuție ideea organizării scriitorilor într-o societate intitulată Adunarea Generală a Autorilor Români, care ar fi trebuit să îi sprijine profesional și material. Aici și-a publicat Dimitrie Bolintineanu o parte din articolele politice (Principii din 1789, Liberalismul, Școalele primare rurale ș.a.), precum și poezii. Versuri dau V. Alecsandri, Zaharia Antinescu, I. Savin. O comedie de Eugène Scribe traduce, sub titlul Independinții, Iacov G. Manu, iar I. Răducănescu transpune sub titlul Șarlota Corday un fragment din studiul Femeile și
NAŢIUNEA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288365_a_289694]
-
, gazetă politică și literară apărută la București, bisăptămânal, între 5 decembrie 1857 și 11 mai 1861. Comparabil ca răspândire cu „Românul”, acest periodic de orientare liberală, dar reprezentând liberalismul moderat și critic al lui Vasile Boerescu, militant de la 1848 și ziarist cu vocație, a impus un alt stil jurnalistic și o altă judecată a evenimentelor decât gazeta lui C. A. Rosetti. La N. redactori responsabili au fost V. Boerescu
NAŢIONALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288361_a_289690]
-
și pierderea, RL, 2002, 9; Bogdan Tătaru-Cazaban, A fi modern ca exercițiu spiritual, RL, 2002, 9; Ștefan Vianu, Critica modernității la H.-R. Patapievici, RL, 2002, 12; Ovidiu Hurduzeu, Cartea pe care o așteptam, RL, 2002, 18; Cristian Preda, Un liberalism de tranziție, „22”, 2002, 22; Radu Mareș, Ispita romanului, VTRA, 2003, 1; Traian Ștef, Despre „cazul” Patapievici, VTRA, 2003, 1; Cornel Moraru, Nevoia de universalii, VTRA, 2003, 1; Dorin Ștefănescu, Recentismul - la răscrucea timpului, VTRA, 2003, 1; Dan Ungureanu, Două
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
cu deschidere spre viitor”, directorul revistei indică drept „strategie generală” „o «ideologie» culturală în sensul cel mai larg al cuvântului”, care ar putea fi configurată „prin termeni precum postmodernism, poststructuralism și studii culturale, europeism și proamericanism, antinaționalism, antifundamentalism și antiortodoxism, liberalism și multiculturalism, prodemocrație și corectitudine politică”. În dispozitivul acestei autodefiniri poate fi identificat modelul stângii culturale americane, în speță al liberalismului din SUA, remarcându-se în acest sens interesul constant pentru studiile de gen, pentru feminism, ideologiile minorităților - sexuale, etnice
OBSERVATOR CULTURAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288503_a_289832]
-
ar putea fi configurată „prin termeni precum postmodernism, poststructuralism și studii culturale, europeism și proamericanism, antinaționalism, antifundamentalism și antiortodoxism, liberalism și multiculturalism, prodemocrație și corectitudine politică”. În dispozitivul acestei autodefiniri poate fi identificat modelul stângii culturale americane, în speță al liberalismului din SUA, remarcându-se în acest sens interesul constant pentru studiile de gen, pentru feminism, ideologiile minorităților - sexuale, etnice etc. -, pentru dialogul intercultural. Ideologia de facto a publicației e derivată din strategiile de (auto)omologare, sub umbrelă postmodernă, a fenomenului
OBSERVATOR CULTURAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288503_a_289832]
-
defavorabile (interzicerea, cu un an în urmă, prin decret regal, a mișcării legionare, soldată cu arestări). Cu toate acestea, atitudinea naționalistă a unor colaboratori capătă adesea accente xenofobe. Aceștia provin din diferite zone politice, de la extremismul lui Leon Țopa la liberalismul lui Traian Chelariu. Diversitatea ideologică poate fi corelată cu străduința scriitorilor bucovineni de a depăși barierele politice în vederea resuscitării tradiției culturale a provinciei, apariția O. coincizând cu reluarea activității Societății Scriitorilor Bucovineni. Rubrici mai importante: „Cronica literară”, „Gânduri”, „Însemnări”, „Reviste
ORIZONT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288581_a_289910]
-
1997; Arhipelag interior. Eseuri memorialistice (1940-1975), Timișoara, 1994; Surâsul abundenței. Cunoaștere lirică și modele ideologice la Ștefan Aug. Doinaș, București, 1994; Jocurile divinității. Gândire, libertate și religie la sfârșit de mileniu, îngr. Ioan I. Ică Jr., București, 1997; România și liberalismele ei, București, 2000; Tradiție și libertate, București, 2001; Virgil Nemoianu, Robert Lazu, Înțelepciunea calmă. Dialoguri în cyberspace, Iași, 2002. Ediții: Ion Pillat, Portrete lirice, pref. edit., București, 1969; The Hospitable Canon. Essays on Literary Play, Scholarly Choice and Popular Pressures
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
Politics and the Comparative Method”, în American Political Science Review, vol. 65, 1971. Lijphart, Arend, Patterns of Democracy, Yale University Press, New Haven, 1999. Lindblom, E. Charles, Politics and Markets, Basic Books, New York, 1977. Lowi, J. Theodore, The End Of Liberalism, W.W. Norton, New York, 1969. Manheim, B. Jarol; Rich, C. Richard; Willnat, Lars, Empirical Political Analysis, ediția a V-a, Addison Wesley Longman, New York, 2002. McConnell, Grant, Private Power and American Democracy, Vintage Books, New York, 1966. Meckstroth, W. Theodore, „Most
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
găsește în perioada anterioară. Constată că ideea latinității limbii și a poporului nostru, cât și concepțiile care animaseră generația trecută au degenerat după 1859, devenind cu timpul o frână. Caută să le combată de pe o poziție situată între conservatorism și liberalism (deși va ajunge până la demnitatea de șef al Partidului Conservator, M. nu a fost un conservator convins). Critica sa nu propune niciodată întoarcerea spre trecut, ci vizează doar o cale spre progres. Partizan al evoluționismului, combate tendințele revoluționare de orice
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
manifestându-se ca personalitate publică și mai ales ca militant civic. Se înrolează în Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat, colaborând la ziarul acestuia, „Dreptatea”, se numără printre membrii fondatori ai Forumului Democratic Antitotalitar, semnează articole de angajament politic în favoarea liberalismului și a democrației în „22”, „Dilema”, „Sfera politicii”, „Cotidianul”, „Românul liber”, „Polis” ș.a. Ia atitudine în favoarea angajării civico-politice scriitoricești, împotriva apolitismului și a recuperării birocratice a profesiei de scriitor. Devine unul dintre cei mai atenți cronicari și comentatori ai politologiei
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
în orizontul unui șir de alternative care au jalonat destinul economic, politic și cultural românesc. Foarte succint, între o țărănime cvasimitologizată și o burghezie națională activă și prosperă, între rural și citadin, între maniheismul politic de tip stânga/dreapta și liberalismul centrist devotat standardelor europene de democrație, între etatizare și privatizare, între propaganda culturală dirijată de la centru și inițiativa individuală, personalizată. Programul are, așadar, ca piloni liberalismul, pluralismul, umanismul, convergența și sinteza între valorile naționale și universale, echilibrul axiologic, raționalismul și
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
și prosperă, între rural și citadin, între maniheismul politic de tip stânga/dreapta și liberalismul centrist devotat standardelor europene de democrație, între etatizare și privatizare, între propaganda culturală dirijată de la centru și inițiativa individuală, personalizată. Programul are, așadar, ca piloni liberalismul, pluralismul, umanismul, convergența și sinteza între valorile naționale și universale, echilibrul axiologic, raționalismul și spiritul critic, implicarea și responsabilitatea individuală. Altă lucrare, Politică și cultură. Pentru o nouă cultură română (1996), prelungește în mod convergent opțiunile unui teoretician al ideilor
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
teologică, inteligență culturală și bun-simț artistic. O Biserică ce înțelege sensul euharistic al cunoașterii duhovnicești, precum și dimensiunea mistagogică a oricărei apartenențe individuale la Trupul lui Hristos, nu poate întârzia redescoperirea catehumenatului. În sfârșit, într-un context politic marcat de supremația liberalismului, Biserica Ortodoxă - prin cler și popor - nu mai poate cere asistența necondiționată a statului. Dilema educației secularetc "Dilema educației seculare" Să alegi între o Biserică ce se vrea, cu orice preț, mamă adoptivă și un stat gelos, secular și poligam
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-R. Patapievici nu pare a fi formulată în interiorul unei tradiții articulate vizibil, cu referințe istorice accesibile. Nu știm dacă soluția religioasă propusă, în termeni creștini, rimează cu marile voci critice ale tradiției Bisericii apostolice. Nu este foarte limpede cum apărarea liberalismului conservator de extracție britanică - aici referirea frecventă la Edmund Burke (1729-1797) pare inevitabilă - se armonizează concret cu soluția religioasă dată pentru ieșirea din nihilism. Rămâne invocarea „Viu este Dumnezeu” doar un strigăt în gol? Constatăm îndată că descrierea omului recent
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a exporturilor pentru a obține aur, crezând în același timp că pot păstra și o politică cât mai protecționistă posibil în interior, ilustrându-se absența unei legături între ecologie și economie. Se va ajunge la ecologie în același timp cu liberalismul la începutul secolului al XVIII-lea. Diverse teorii au fost formulate, dar, cu toate acestea, ecologia nu va pătrunde în economie decât odată cu chestiunile energetice enunțate în secolul al XIX-lea, în 1872, atunci când s-a analizat și fenomenul de
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
consumul, resursele naturale și gestiunea lor, globalizarea, respectarea drepturilor omului etc. Au fost dezbateri asupra unor teme majore: accesul la apă și stresul hidric, dosarul energiilor, producția agricolă, biodiversitatea speciilor animale sau sănătatea, iar numeroase polemici privind inerția marilor puteri, liberalismul umanitar sau costurile unui summit au completat lucrările. Dezvoltarea durabilă a fost și acum o temă arzătoare din multe puncte de vedere și pentru mulți participanți. Conceptul de dezvoltare durabilă a fost analizat în numeroase situații. Conform definiției propuse în
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
Altfel spus, la reconfigurarea spiritului public al țării noastre. Fiecare din cele șase texte abordează un subiect specific, respectiv: Noica și „școala” sa - pornind de la Jurnalul de la Păltiniș, celebra carte a lui Gabriel Liiceanu; istoria intelectuală și evoluția ideologico-politică a liberalismului - pornind de la o carte a lui John Gray; raporturile dintre ficțiune și istorie, dintre istorie și memorie, dintre etică și estetică, dintre ideologie și adevăr - pornind de la romanul Ravelstein al lui Saul Bellow, construit în jurul portretelor ficționale ale lui Allan
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
supraviețuitorii săi iluștri din țară și din exil. Era și timpul, în jurul anului 2000, după un deceniu de „tranziție”, să se limpezească puțin apele! E normal să avem orientări cultural-ideologice diferite, o societate deschisă are nevoie de toate nuanțele de liberalism și trebuie să devină suficient de solidă pentru a rezista atacurilor iliberale. Sub ceaușism, aproape orice subversiune era legitimă, iar abominabilul partid-stat determina cele mai stranii alianțe (o bună istorie a grupurilor culturale de sub ceaușism - pentru care arhivele Securității sunt
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sau Cotidianul, pentru a da numai două exemple, nu pot fi caracterizate din punct de vedere ideologic, deși ambele au legături strânse cu grupuri de interese și chiar tabere politice aflate în conflict. Neoortodoxismul conviețuiește la același ziar cu postmodernismul, liberalismul alternează cu autoritarismul, democrația creștină se exprimă alături de social-democrație. Într-o săptămână, fiecare din ziarele noastre parcurge întregul spectru politico-ideologic, atingând uneori și extremele. În consecință, polarizările ideologice, culturale și politice din sfera publică românească rămân neclare, imprevizibile, fluide, în ciuda
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dintre ele. Oare ce ar fi spus Noica în libertate? și de ce nu a rămas el în Occident? Iar dacă nu a „votat cu picioarele” pentru libertate, de ce nu s-a pronunțat clar în favoarea ei, folosind vocabularul fără echivoc al liberalismului 18? Toți trei - Eliade, Cioran, Noica - reprezintă în cultura română expresii supreme ale excelenței, primii doi părând a demonstra și cum cultura română interbelică (prin extensie, toată cultura română) este capabilă să atingă niveluri maxime de profunzime, complexitate și creativitate
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
294), regretând că nu l-a preferat pe Cioran lui Noica și arătând cum cel de-al doilea „ne pregătise pentru un meci care nu era al nostru”, dar continuând să respingă drept incompetente perspectivele „din afară”. Câte fețe are liberalismul ?tc "Câte fețe are liberalismul ?" În excelenta sa istorie intelectuală a liberalismului, Pierre Manent afirmă că această doctrină a apărut ca soluție a gravei crize europene provocate de războaiele religioase 1. Epuizați de folosirea haotică a violenței pentru a tranșa
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]