1,342 matches
-
să-i întovărășească pe cei doi unchi și pe Ianache. Se încheie grăbit la caftan, căci se pornise un vânt mai rece. — Să trăiești, măria ta! Vodă sări în picioare speriat. Îl luase somnul. Când i-a adus medicul neamț licoarea menită să-i aline durerile, a băut-o deși astăzi nu-l durea nimic, iar apoi s-a întins pe divan, comod, așa cum i s-a spus, pe partea dreaptă. Cu ochii deschiși, a început să viseze și pe urmă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de apă vie, din care și-au adăpat sufletul moșii și strămoșii noștri. Pe drumul ce duce către fậntậna Frenței, m-am întậlnit cea dintậi oară cu moartea. Poposise acolo, la jumătate de cale, peste trupul înfierbậntat de prea multă licoare bahică a unui tractorist curajos care încercase să-și întoarcă tractorul mai sus de fậntậna din vale. Din gura mortului se prelungea subțire un firicel de sậnge care se îngroșa treptat, șuvoind negricios apoi către bulgării de tină. Copil fiind
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
foc la inimioară, Gicule, hop șiașa!!! 12.08.2010 Gicu și Edgar Alan Poe Sandule, ia lasă tu gargara care te caracterizează și stimulează-mă cu Încă un ibric! Dar să nu torni În ceșcuțele acestea Înflorate până nu adulmec licoarea precum un câine de pripas. Scumpii mei prieteni, simt că sunt alt om atunci când iau pe nas miros de țuică fiartă. Vorba lui Nicolaescu, atunci când era comisar prin filme, am și eu sensibilitățile mele... Sandu și Șpriț și Gicu privesc
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
apoi tot ritualul pe care îl știam de la vizita pe care mi-a făcut-o înainte de a porni în drumețiile noastre... Îl urmăream ca fascinat... A dus ulcica la nas, a adulmecat îndelung, ca un copoi, apoi a sorbit din licoare doar o picătură. A purtat-o prin toate cotloanele gurii și... în sfârșit a înghițit-o ca pe o împărtășanie, cu ochii în tavan, căutând mereu spre sine... a aducere aminte parcă... După aceea, doar el știe de ce, a slobozit
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
atacăm cele bucate puse dinaintea noastră și vinul care aburește oala în care așteaptă... Mâncăm pe așezate. Ieșeanul nu uită să guste din vin cu aceeași religiozitate ca la început. Abia acum îmi dau seama ce înseamnă să respecți această licoare și în minte îmi stăruie îndemnul ieșeanului după ce a degustat vinul: “Bea și tu, dar nu-l da de dușcă ca pe orice poșârcă”... În sfârșit, ne-am ostoit foamea și nu avem alta de făcut decât să nu uităm
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cafea oferă un plus de satisfacție când este savurată la o repriză de bârfă cu vecina de pe palier sau cu cea mai bună prietenă; 5. Dacă doriți să evitați „vorbele” care pot să apară despre tratația la cafea, serviți delicioasa licoare împreună cu Pekinezul dumneavoastră, care nu se fandosește și nici nu duce vorba; 6. În fine, vă propun să încercați o experiență care s-a dovedit eficientă pentru alții. Poate vi se potrivește și 36 dumneavoastră. Un bun amic, vizitându-mă
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
tigve păroase culese din pomii de miazăzi ai Atlantidei, pe care dacă le spărgeai te puteai desfăta cu parfumul plăcut și cu gustul neasemuit de bun al miezului moale, ca și al sucului pe care-l sorbeai ca pe o licoare dumnezeiască. Alți sclavi, îndoiți din șale, duceau în spinările lor trunchiuri de copaci, lespezi șlefuite de piatră cenușie și galbenă sau de marmură, coșuri mari, pline cu colți de fildeș, coșuri cu pește și atâtea alte poveri câte nu se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de celebrul cântăreț al deșertăciunii. Umbra lui îmbibată cu vin, ca remediu universal al tuturor angoaselor, se strecoară în condeiul poetului contemporan nouă și devine un fel de alter ego ce-și mângâie stăpânul cu Grasă de Cotnari, înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin zburdalnice, întreaga carte este o zburdălnicie boemă, un chef continuu, un chiuit învățat în tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau în taine", însetat în permanență, „bea cerul ridicat de două
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
șoareci, în cadrul cărora le-au administrat masculilor extract din coarne de cerb sika. Au observat o intensificare marcată a potenței sexuale la masculii cărora li se administrase aceste extract, aceasta fiind observabilă la nivelul frecvenței și al duratei de copulație. Licorile afrodiziace abundă în textele medicale și în literatura chineze. Cu siguranță unul dintre cele mai exotice afrodiziace masculine din întreaga farmacopee chineză - unul care este folosit în continuare de chinezii bogați și cu relații din Taiwan sau Hong Kong - implică Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
secrețiile vaginale ale fetei - „esența” ei -, care sunt, la rândul lor, absorbite de bărbat atunci când acesta le mănâncă. Și în acest caz vedem că inventivitatea poporului chinez este nemărginită când vine vorba de mâncare și de sex, sănătate și longevitate. Licorile afrodiziace erau atât de apreciate de bărbații chinezi, încât aceștia au scris și versuri care să le laude virtuțile. Iată cum descria autorul cărții Lotusul auriu pilula afrodiziacă specială pe care a reușit să o obțină eroul: Înghite acest afrodiziac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de zahăr cristalin brut ori o lingură de miere sau două de sirop pur de fructoză și scuturați bine. Zahărul brut dă poțiunii o consistență ușor vâscoasă, asemănătoare lichiorului. Îndulcitorii facilitează și metabolizarea rapidă a extractelor din plante conținute în licoare. Licoarea strecurată poate fi tulbure la început, dar, după ce este lăsată să se limpezească timp de câteva ore, sedimentele se vor depune la fund, lăsând să se vadă o poțiune transparentă, de culoarea chihlimbarului. Aceasta poate fi păstrată oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
zahăr cristalin brut ori o lingură de miere sau două de sirop pur de fructoză și scuturați bine. Zahărul brut dă poțiunii o consistență ușor vâscoasă, asemănătoare lichiorului. Îndulcitorii facilitează și metabolizarea rapidă a extractelor din plante conținute în licoare. Licoarea strecurată poate fi tulbure la început, dar, după ce este lăsată să se limpezească timp de câteva ore, sedimentele se vor depune la fund, lăsând să se vadă o poțiune transparentă, de culoarea chihlimbarului. Aceasta poate fi păstrată oricât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pe seama a trei factori: un program zilnic de mers pe jos și lucrat în grădina sa, un regim alimentar bazat, în principal, pe fructe și legume proaspete crescute în propria sa grădină și un pahar sau două de shochu (o licoare puternică distilată din trestie de zahăr) în fiecare zi, la apusul soarelui. Locul fruntaș al Elveției pe plan mondial în privința longevității se poate atribui câtorva factori. Poate cel mai important este altitudinea. Aerul de la altitudini mari, în special din zonele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
grecesc drept "o copilărie nesăbuită", și numeroșii cititori creduli și needucați care au fost pe deplin înșelați de această istorie a manuscrisului inventată aparent fără rea intenție de către un autor serios, și care s-au lăsat îmbătați de așa-zisa licoare antică, o otravă de care și-ar fi dat seama dacă le-ar fi fost oferită într-o formă modernă. (Ibid.:70) Rousseau, desigur, îl consideră pe Montesquieu un mincinos, cu atît mai mult cu cît relatarea acestuia cu privire la descoperirea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și prezenței sale în zona afectată. În ceea ce privește etiologia, medicina egipteană pe lângă numeroșii agenți fizici: frigul, căldura, agresiunile, paraziții, alimentația eronată, admitea și cauze psihice, identificate unor demoni, blesteme, represalii divine, situații în care se făcea apel la practici vrăjitorești, droguri, licori specifice, amulete, formule impresive etc. Pe lista bolilor mai frecvente, se află afecțiunile abdominale, oftalmice, renale, febra tifoidă, erizipelul. Medicii, considerați trimiși ai zeilor de care am vorbit, se bucurau de o deosebită atenție. înainte de îmbălsămare ei scoteau organele interne
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cărui capac avea în miniatură capul zeului protector, Osiris, Ré (Ra). Căutători ai sâmburelui vieții, medicii egipteni operau fără a lăsa probe de aprofundată cunoaștere a anatomiei umane, deși tehnica mumifierii nu dădea greș în competiția cu timpul. Produși chimici, licori, mirodenii, bandaje, uleiuri, totul era folosit cu grijă și pricepere în dorința înveșnicirii. Inima, organ central, situat în spațiul sufletului și vital prin excelență, se bucura de o atenție deosebită. Urechea, receptoare a mesajelor cosmice, concentra preocupări specializate. Misterele gândirii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
multimilenar. Herodot, comentând expediția lui Darius, spune că nu se putea înainta din cauza norilor de albine. Polibos, Plinius și Dioscoride scriu și ei despre mierea și ceara din Dacia, foarte solicitate pe piețele schimburilor comerciale. Din miere dacii realizau și licoarea miedului, elixir al vieții. V. Pârvan precizează că acest hidromel era băutura consumată pe scară largă în Dacia alături de vinurile slabe. În perioada daco-romană preocuparea pentru albinărit s-a intensificat și extins. Mierea și produsele ei erau folosite în alimentație
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
lăsare de sânge“. Nașterile erau asistate de moașe, când acestea existau. Pentru prevenirea bolilor sau lecuirea lor, evreii purtau amulete. Interpretarea viselor era frecventă. Terapeutica era o îmbinare de practici populare, religioase, sfaturi, tratamente cu substanțe ca infuzii, pudre, unguente, licori, decocturi din plante. În diaspora, evreii aveau printre ei lecuitori, deși limitați ca inițiere. Ei foloseau terapeutica știută, în forme rudimentare care au evoluat în contact cu medicina avansată a altor popoare. Din experiență directă evreii cunoșteau și dizenteria, litiaza
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
orientările filosofico-medicale de durată. Cinci elemente lemnul, focul, pământul, metalul și apa sunt relaționate dinamic planetelor, organelor corpului uman, întregii existențe prin cele două surse energetice antitetice: yin și yang, pozitive și negative. Daoiștii, căutători ai elixirului vital, al unei licori buvabile ce duce, prin gestația „Embrionului sacru“, la renașterea organismului, regenerarea, nemurirea sa. Procesul desăvârșirii dura 9 ani. Aceste practici alchimiste se găsesc în cartea Dao Shu (1140 î.Chr.), în traducere: Stâlpul Dao. Deosebit de aceste orientări medicale, în China
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și sticla de vin, Ador deplasarea pe șapte poteci, Oglinda din față și gândul că treci... Te duci, te afunzi, cu viața în trup, În tine supreme concesii se rup Și stai, și nu pleci, și mai bei un pahar, Licoarea devine un rău necesar, Te mușcă o lume împinsă în hău, Ți-e drag de pahar, el rămâne al tău, Te uiți către toamnă cu ochi de bețiv, În tine se zbate un zaibăr nativ Ce curge prin vene de când
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pe Buerckel pe ringul de dans, unde au fost călduros aplaudați. Sătul de vinul spumos oferit la nuntă, am mers la bar În căutarea unei băuturi adevărate. Am comandat o bere Bock, urmată imediat de un pahar de Klares, o licoare spirtoasă obținută din cartofi, limpede și incoloră, care-mi place mie mult. Am băut astea destul de repede și am comandat al doilea rând, la fel. — O afacere care provoacă sete, nunțile astea, zise omulețul de lângă mine. Era tatăl lui Dagmarr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
devenise un punct de referință și ținta urii multora. Întunericul durează prea mult iarna, murmura Helikon, tânjind după cerul Aegyptus-ului, și număra lunile care despărțeau Roma de zilele luminoase, înmiresmate ale primăverii. Însă Împăratul, în ciuda infuziilor de plante și a licorilor misterioase ale medicilor, seară de seară era tot mai îngrijorat că nu va putea dormi. Întunericul făcea loc unui înspăimântător dialog cu sine; asemenea unor animale îngrămădite într-un țarc, în mintea lui se agitau morții din ultimele luni, dușmanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de ani ca să meargă la teatru și la film, unde eu, din timiditate, nu am Îndrăznit s-o invit niciodată.) (sâmbătă) Albul Îmi dă o senzație dureroasă: când ninge, o amețeală mi se prelinge În mădulare, ca și cum aș bea o licoare Încinsă; alunec parcă din ființa de carne, locuind o altă materie, În care mă simt foarte ușor; am impresia că mă ridic Într-o levitare reală, nu mai aud zgomotele difuze ale zilei, nici nu mai deslușesc bine conturul obiectelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Fii atentă, că orice hybris se pedepsește, cum spuneau, În Antichitate, acei greci nebuni!“. Îmi mai pun Încă trei felii barosane, le mănânc demonstrativ, pe când ea se uită la mine cu o admirație copilăroasă. Sug Însetat Încă o sticlă din licoarea lui Cantemir. Mă ridic. Râgâi satisfăcut. Mă bat pe burtă ca o hahaleră. Mă irită privirea ei admirativă. Aș vrea să mă insulte, să-mi spună că sunt o brută, un ins grosier, un animal. Ca s-o incit, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-te, spuse ea în final, făcând apoi un semn către ibricul de cafea, pe care ea personal în golise. Otrava mea e asta. Rhyme luă o sorbitură lacomă. Lăsă apoi capul pe spate, concentrându-se pe senzația lăsată de trecerea licorii prin gură. Privi îndelung mâinile ei, care nu încetaseră niciun moment să se joace cu mingile roșii. Încă o înghițitură. - Îmi place. - Ce anume? - Ideea de iluzionism. Nu deveni sentimental, își spuse în sinea lui cu asprime. Ai această tendință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]