2,115 matches
-
mă mut în altă parte) și mă puteam gândi la viitor pentru că după ce devenisem atât de obișnuit ca nimic să nu funcționeze cum trebuie, în momentul acesta eram convins că totul se putea schimba. Iar transformarea casei valida acest lucru. Lingându-mi mâna, Victor m-a făcut s-o duc la buzunar, să-mi scot celularul și s-o sun pe Marta. Am format numărul ei. (Următorul schimb de cuvinte a fost reconstituit după conversația avută cu Marta Kauffman, marți, 19
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
hol. Câinele zâmbitor care alergase atât de bucuros spre mine doar cu câteva minute mai devreme, nu mai exista. Scâncea. Când m-a auzit apropiindu-mă și-a ridicat ochii triști, sticloși, continuând să tremure. - Victor? am șoptit. Câinele îmi linse mâna când m-am aplecat să-l mângâi. Sunetul limbii lui lingând pielea uscată a mâinii mele a fost brusc acoperit de zgomotele ude care proveneau din spatele câinelui. Victor vomită fără să-și ridice capul. M-am îndreptat încet de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
câteva minute mai devreme, nu mai exista. Scâncea. Când m-a auzit apropiindu-mă și-a ridicat ochii triști, sticloși, continuând să tremure. - Victor? am șoptit. Câinele îmi linse mâna când m-am aplecat să-l mângâi. Sunetul limbii lui lingând pielea uscată a mâinii mele a fost brusc acoperit de zgomotele ude care proveneau din spatele câinelui. Victor vomită fără să-și ridice capul. M-am îndreptat încet de spate și m-am deplasat în spatele lui, de unde proveneau zgomotele ude. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
când o vedea în casa lui cinci guri de oameni și alte cinci guri de câni, care de al răsăritul soarelui n-au îmbucat 141 nimic. Ceilalți tovarăși ai mei, veseli și nepăsători, mergeau fără leac de grijă și își lingeau de mai înainte buzele, gândindu-se la oalele cu smântână și la puii fripți ce-i așteptau. Când am ajuns în capul țarinei, am întrebat pe jitarul 142 care ne-a deschis poarta dacă cuconul Manolucă este acasă și, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Voronin vorbește tot mai bine „moldovinește” și chiar dacă are păreri diferite, net antiromânești și antiștiințifice, când se întâlnește cu Președintele României, nu-i trebuie translator. Până vom găsi un președinte, care să tacă și să facă România atractivă, să ne lingem rănile umilinței și neputinței și, dacă nu putem face mai mult, măcar să luăm atitudine împotriva celor care au vandalizat cimitirul de la Țiganca. 29 iulie 2006 Marea cumetrie de la polul stâng Oricât nu te-ai dat în vânt după persoana și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
că mai degrabă sprijină pe adversarii declarați ai P.S.D., decât pe Oprescu. Cum să-l stopezi cu schelăituri jalnice despre „Oprescu și mineriadele”, „Oprescu, fiu de fost”, „Oprescu, omul lui Iliescu”, care Iliescu, este, în opinia celor care i-au lins mâinile, talpa iadului, uitând că-i datorează „Bunicuței Dinozaur” lansarea pe axa îmbogățirii și a posturilor grase. Acuzele pedeliste s-au dovedit a fi nu numai neinspirate, sunau fals din gura lui Blaga, dar și de prost gust, se vedea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de martiri, de opozanți, de dizidenți, își încropesc false biografii, nu că li s-ar cere pentru o fișă de cadre, ci așa, că dă bine, e de bonton să scuipi acolo unde, nu cu prea mult timp înainte, ai lins. Ca să nu lungim vorba, vom spune că așa-i românul, nu-i plac bucatele care se digeră greu, situație care poate fi înțeleasă, dar de neînțeles este că nu-i place nici capitalismul, că prea e exploatat, prost plătit, are
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Știa că o să bată la ușă, că trebuia să bată la ușă, că bătuse deja la ușă, dar el adăsta cu sânul Isidorei lipit dulce de pântecul lui, știind bine că era totodată altundeva deja. O limbă de foc îi linse pleoapele. Se răsuci mormăind. Tatăl lui stătea lângă pat, gata de reproșuri, sprijinindu-și brațul pe micul gheridon, unde își pusese chipiul cu frunze de stejar aurite. "Scuză-mă, spuse el, dorm, călătoria a fost lungă." Brațul galonat lovi gheridonul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu aurăriile națiunii sări în aer, apoi se rostogoli pe un scaun, unde rămase fără să se mai clintească. Va trebui să-l lipesc la loc pe fotografie, gândi el și se întoarse pe partea cealaltă. Limba de foc îi linse iar pleoapele. Întredeschise ochii. Îl orbi strălucirea unui incendiu; lumea era pe cale să ardă ca o torță, sub ochiul triunghiular al lui Dumnezeu, șezând pe un nor. Se trezi de-a binelea. Într-o încăpere necunoscută sau aproape. Perdelele netrase
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
parcă retezat, pierzându-se în depărtare, acolo de unde se văd decolând și aterizând avioane. Pământul Spaniei, un loc aflat la limita dintre civilizații, între bătrâna Europă și Lumea Nouă de dincolo de Atlantic. Peste două ore, vom fi chiar pe muchia linsă de valurile marelui imperiu de apă de la vest. VASILE GÂRNEȚ: Nu reușim să luăm o cursă la o oră mai devreme spre Lisabona, pentru că biletele noastre - așa ni se spune la ghișeu - sunt de altă categorie. Ne gândim cu supărare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Amploarea și forța literară a acestei opere i-au asigurat o mare influență asupra scrierilor istorice ulterioare. Sima Qian a continuat, de fapt, opera tatălui său. A fost întemnițat și condamnat la castrare pentru că i-a luat apărarea generalului Li Ling, învins de barbari. Nu s-a sinucis așa cum cerea tradiția în asemenea împrejurări, a vrut mai întâi să-și încheie lucrarea care a servit apoi drept model pentru următoarele anale dinastice. Cronicile istorice se împart în mai multe categorii. "Benji
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
formă dreptunghiulară și cu accesul situat spre sud. Mormântul nr.3 este cel mai mare și mai bine păstrat. Arheologii au confirmat că acesta este al primului rege al dinastiei. De fapt, aici s-au desfășurat și principalele săpături. Pagoda Ling din incinta mausoleului Xia de Vest este apreciată ca "Piramida Orientului". Pagoda din lut are formă conică cu opt colțuri, cu diametrul bazei de aproximativ 34 de metri și a avut cinci sau șapte nivele. Această pagodă este un edificiu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
avea foarte multe de spus la urechea doamnei Geta. Pot să simt de aici mirosul ei - parfum bun, amestecat cu transpirația rece care iese prin piele, valuri, valuri, din cauza fricii - și pot să spun că este o senzație minunată. Aș linge transpirația ei, pe cuvântul meu, aș trec cu limba în sus și în jos, de-a lungul gâtului sau între sâni. Domna Geta are sânii mari, poartă întotdeauna sutien și aș vrea să-i strâng sfârcurile între degete. Sunt convins
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să întin dă mâna să-și ia cârjele. Să transmită în brațe o energie pe care nu o simte. Are evident nevoie de o perioadă de refacere. Are cu siguranță nevoie de o perioadă de refacere. Să stea să-și lingă rănile în tăcere și să ajungă la fericitul moment când va arunca definitiv cârjele. Să învețe să meargă din nou fără cârje. Să găsească în sine însuși acea voință de care nu dă în ruptul capului, acea voință care să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aș fi putut închipui cu țigara-n gură! Țin minte clar că nu suportai fumul de țigară. Dacă mi-ar fi spus altcineva, aș fi crezut că îndrugă gogoși, zău așa! Apropo de gogoși, fac ăștia niște gogoși de te lingi pe degete. Nu te tentează? Clara clătină din cap și Georgiana oftă cu regret. Apoi continuă: — Țin minte, de fapt, multe chestii de la școală, dar chestia asta cu aruncatul în zăpadă... Nu, nici pomeneală! Fu rândul Clarei să o privească
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
comparat cu cavalerul avar al lui Pușkin, care nu ar fi doar avar. În poemul dramatic pușkinian găsim delirul paranoic despre puterea absolută a banilor : Am să fluier și la mine supusă, sfioasă Va intra nelegiuirea Însîngerată Și‑mi va linge mîna și În ochi Mă va privi, citind În ei semnul voinței mele. Totul mi se supune, pe cînd eu - nimănui ; SÎnt mai presus de toate dorințele ; sînt liniștit ; Îmi cunosc puterea ; mi‑e de‑ajuns Că am această conștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
spre sunetul unul lătrat sălbatic din casă. Pe când se uitau, ușa din față se crăpă puțin și-un câine mare negru țâșni de după ea pe scări În jos. Lătrând cu demență, cățeaua alergă direct la Kayman și sări la el, lingându-l pe față. Se Întoarse spre cei doi bărbați, Îi cercetă din priviri, apoi alergă câțiva pași Într-o parte pentru a se lăsa pe vine În iarbă și-a se ușura. După care, se Întoarse la Kayman, sărind, țintind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cursul nopții. Trecu pe lângă un restaurant și aruncă o privire Înăuntru ca să-i vadă pe membrii personalului Îmbrăcați În jachete albe Îngrămădiți În jurul unei mese, servind o ultimă băutură Înaintea plecării acasă. Și pisici. Șezând, tolănite, șerpuind În jurul fântânilor arteziene, lingându-se. Pisicile acestea nu vânau, deși șobolani erau cu nemiluita. Îl ignorară, cunoscând orele precise la care veneau oamenii să le hrănească, sigure că acest străin nu era unul dintre ei. Trecu de-a lungul părții drepte a bisericii San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dispérut În magazine, sau pur și simplu pe strézi, furișîndu-se pe lîngé WC-ul public și cinematograf, În piațé, unde se vindeau semințe, se umflau și se bégau În buzunar baloane. Peste cîteva minute orașul se umplea de pionieri care lingeau Înghețaté, scuipau semințe sau le féceau pe amîndoué deodaté, scuipînd și lingînd, strigînd și alergînd dupé bucéțelele de baloane de pe stradé pe care le ridicau cu mîna În care aveau semințele și le bégau În buzunar că sé facé mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
WC-ul public și cinematograf, În piațé, unde se vindeau semințe, se umflau și se bégau În buzunar baloane. Peste cîteva minute orașul se umplea de pionieri care lingeau Înghețaté, scuipau semințe sau le féceau pe amîndoué deodaté, scuipînd și lingînd, strigînd și alergînd dupé bucéțelele de baloane de pe stradé pe care le ridicau cu mîna În care aveau semințele și le bégau În buzunar că sé facé mai tîrziu baloane mici. Se lingeau Înghețate pe béț, cu ciocolaté și féré
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
le féceau pe amîndoué deodaté, scuipînd și lingînd, strigînd și alergînd dupé bucéțelele de baloane de pe stradé pe care le ridicau cu mîna În care aveau semințele și le bégau În buzunar că sé facé mai tîrziu baloane mici. Se lingeau Înghețate pe béț, cu ciocolaté și féré ciocolaté, la zece, doisprezece, cinsprezece și chiar douézeci de copeici Înghețată, rozé, albé sau cafenie, În pahare de carton din care se mînca cu béțul, sau In pahare care se mîncau cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cea mare de-a o vedea curând arzând ca un cărbune. Căciula creață de oaie i se lasase pe ochi. O apucai tot mereu mai la deal și acolo văzui, pe lângă focuri mari și aprinse-n lumina soarelui - focuri ce lingeau cu galbenele lor limbe lungi aerul cel senin și rece - șezând roată de jur împrejur cete de români, iar pe frigări lungi frigând berbeci și oi, chiuind, cântând, horind - într-o parte unii jucau pisând pământul pietros cu opinca cea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
A priceput, dă-l dracu', da' s-a uitat cam lung la mine." "Nasol! Știi că lu' ăsta când i se pune pata pe cineva, o ține langa așa." "D-aia nu mai pot eu. Oricum, din toamnă s-a lins pe bot de decanat. Așa că să mă pupe!..." "Mda... numa' că, vezi tu, 'mnealui ar mai dori o derogare, ceva, ca să mai rămână-n scaun. Și la câte proptele are, nu-i exclus să-i reușească." "Hai, măi, Cornele, cum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o descopere cineva. Mai era însă ceva. O nerăbdare stranie. Deschise mantaua înghețată și slobozi un strigăt de groază. Prins la cureaua pantalonilor era o secure cu coada scurtă. Lama părea că o privește cu jind. Era ca o limbă lingând sângele care o pătase. Se uită în sus la fața spânzuratului. Ce arătare mare! Ce brută trebuia să fie ca să-l fi omorât pe amărâtul din geamantan. Nu-i nici o mirare că apoi și-a luat viața. S-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Sau în fața mea. Nu avem nevoie de gratitudinea sa. Porfiri duse supa în camera lui Virginski. Studentul zăcea cu ochii închiși, cu fața vlăguită și stoarsă. Însă pe măsură ce sesiză aroma savuroasă expresia i se schimbă. Nările îi tresăriră și își linse buzele, înghițând în gol, zâmbind și visând la festin minunat. Abia apoi reuși să disocieze mirosul mâncării de visul său și înțelesese că această senzație puternică și ademenitoare era reală. Când în sfârșit își deschise ochii și se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]