2,068 matches
-
în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ținutului. Fuma flori de cânepă și bea vin dres cu afion. Se hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și mustățile năclăite și lipicioase se prindeau mereu frunze uscate, fulgi de păpădie, petale de flori și fluturi care continuau în van să dea din aripi și își depuneau în agonie ouăle în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la modul gnostic, bineînțeles, nu văd decât cum susnumitul evreu, Isus Hristos, propovăduia maselor și celor care credeau în El ca să renunțe la orice urmă de luptă împotriva asupritorilor, dacă sunt loviți pe un obraz să întoarcă și celălalt obraz, să lingă cu deferență unde l-a scuipat străinul, să dea Cezarului ce-i a Cezarului, adică banii câștigați cu sudoare, și să bată mătănii în fața bunului Dumnezeu până li s-o crăpa naibii ori fruntea, ori dușumeaua casei, îndobitocindu-se atât
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cât îi ziulica de mare pe Iliescu și alții ca el, adică pe cei care nu doreau să distrugă economia ci doreau să o păstreze în continuare pentru poporul român. Și, Doamne, ce le mai sticleau peste hotare ochii hienelor, lingându-se hulpave pe bot când se gândeau ce ușor ar fi putut câștiga banii dacă ar fi acaparat energetica românească, telecomunicațiile, apa potabilă și industrială... Fiindcă fiecare om are nevoie de energie electrică, de benzină, de motorină, de apă potabilă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
americanilor se numește în cazul de față. Omar Suleiman ElBaradei care a fost adus urgent „par avion” și plantat în fruntea așa zisei revoluții cu instrucțiuni clare de la Obama, „dacă nu-i aduci pe egipteni în situația românilor, te-ai lins pe bot de prietenia noastră” . Și se pare că, după modelul consacrat de acum al revoluțiilor televizate, și de acolo se transmite cum din 80.000.000 de cetățeni vreo 30.000 (gurile rele spun că sunt doar vreo cinci
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ezitări de lapte și se retrăgea cu frică. A trebuit să-l împingem de câteva ori cu capul, să se murdărească tot, și, pornind să se curețe cu vitejie, a descoperit că laptele din farfurie e bun. Tot timpul se linge, cred că a făcut meseria asta din prima zi când s-a născut, cu pricepere, și acum, dacă vrem să-i dăm o ocupație, îl stropim cu un pic de dulceață. Pentru mult timp pune atâta satisfacție să se curețe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un balaur. Vântul înfoie și dădu viață balaurului, împingându-l spre miazăzi. încăierarea îl pasiona și bătrânul sufla din toți bojocii, ajutând vântul în lupta sa cu monstrul care răpise soarele. Pata de întuneric se clinti în cele din urmă, lingând pământul și, fără ca nimeni să bănuiască, lumina se apropia de sat. Balaurul fu izgonit în afundul cerului, fărâmițat și risipit de vânt, în nesperata alianță cu suflul Bătrânului. Contemplarea de pe înălțimi îi dădea sentimentul suveranității, al unei stăpâniri depline a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de jilț, lungit pe mozaicul vegetal, stătea un enorm buldog, privindu-l fix pe Bătrân, gata să-i lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea pieptul larg și pântecelele supt, de parcă n-ar fi avut viscere, ci doar un enorm plămân, șoldurile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
zadarnic, ca o albină înecată în propria-i miere. Capitolul IV CÂND PĂRĂSI CASTELUL, îNTUNERICUL ardea și praful încins îi intra pe sub pleoape. Pământul, ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ținutului. Fuma flori de cânepă și bea vin dres cu afion. Se hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și mustățile năclăite și lipicioase se prindeau mereu frunze uscate, fulgi de păpădie, petale de flori și fluturi care continuau în van să dea din aripi și își depuneau în agonie ouăle în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nici nu are ce îmbătrîni în el. Subțire, uscat, abstract ca și cifrele lui, pulsația vieții este aproape inexistentă într-însul. Cu nasul ascuțit peste mustățile subțiri - două linii negre, drepte, îmbinate deasupra buzelor inexpresive - cu părul lui sărac și lins pe tidvă, a rămas ca la douăzeci de ani. De altfel, și știința lui este eternă, ca și obiectul ei - și-l conservă. Plimbare până aproape de Valea-Seacă. Lună plină. Răsărea când am ieșit din sat. Era greoaie și roșie ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cântau în toți copacii, și felinarul trăsurii (unul, din economie, deși badea Vasile pretexta că celălalt s-a stricat...) scotea mereu din întuneric, ca din neant, picioarele stejarilor, și din când în când, o movilă de prund, care trecea pe lingă trăsură ca o dihanie informă și misterioasă. Când am ieșit la câmp, s-a deschis o noapte înaltă, o noapte a cerului și a stelelor. (Nopțile cu lună sunt ale pămîntului.) La podul Ozanei, badea Vasile a oprit pentru motive
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-ți iau nici un bănuț. Și, În plus, am să latru pân’ la ziuă... Și la nevoie, Îmi pun și grumazul În lanț. Voi fi câinele tău de pază, de ce nu. Am să mă gudur la picioarele tale și am să ling mâna care mă va mângâia...“ „Lăsați palavrele, Îi spusese Mașa, și vă culcați aici, pe lavița din tindă, unde aveți suficient loc...“ „Asta Îmi mai lipsea, Își spusese ea În gând. Să vină unul și să se apuce să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mâna care mă va mângâia...“ „Lăsați palavrele, Îi spusese Mașa, și vă culcați aici, pe lavița din tindă, unde aveți suficient loc...“ „Asta Îmi mai lipsea, Își spusese ea În gând. Să vină unul și să se apuce să-mi lingă mâinile ca un câine. Ia te uită ce i-a trecut prin cap... Bărbații ăștia, beți sau treji, nu urmăresc decât un singur lucru: să te vadă, Doamne, iartă-mă, cu cracii În sus. Pentru asta sunt În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mari. „Cu o asemenea cantitate de mâncare, putem sătura o Întreagă stradă. Cu siguranță, bani risipiți!” Ghicindu-i gândul, Tony Pavone Îi șopti: „Puțină răbdare, În curând nu va rămâne nimic prin farfurii...!” Întradevăr, cu un apetit de invidiat, Polipeanu linse farfuria lui pe care o dădu deoparte. Băură câte un pahar cu vin, iar Tony Pavone care nu mâncase decât foarte puțin, Îi oferi și porția sa, argumentând. „Nu prea mie foame...” La rândul ei Atena, ciuguli din fiecare sortiment
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de conducere al Filaturei de bumbac București, aveau să-l felicite de o așa manieră de parcă le adusese cadou, portocale ori mult delicioasele banane care cu mulți ani În urmă dispăruseră din comerțul unei piețe falimentare dirijat de slugi ce lingeau tălpile celor doi dictatori analfabeți!! II LUPUL TURBAT ATACĂ Atunci când se aștepta mai puțin aproape uitase - primi răspuns la plângerea făcută la Ministrul Internelor Împotriva Lct. Col. Tudose Ion În care era informat lapidar, incredibil, contrar așteptării...! Tony Pavone se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și mătase naturală În toate culorile extrem de frumoase. În apropiere templului În care aceștia se roagă, putem afla unele birturi economice În care după slujba religioasă, consumă produse de bucătărie introducându-le În gura cu mâna ca apoi, să-și lingă degetele Încât nu mai e nevoie să folosească apa...!; Chiar așa...” - se minună Atena. „Probabil la dumnealor În țară Încă, nu s-a inventat furculița ori bețele chinezești... făcu un spirit de glumă povestitorul. Și cum va spuneam...Vorbitorii de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Cu ochelarii fumurii arăta deosebit de rațional. Ca președintele unei comisii senatoriale care asculta o mărturie scandaloasă fără să-și piardă cumpătul. — Unde e Angela? — S-a dus la toaletă să tragă o porție de plâns, bănuiesc. Asta dacă nu se linge cu vreun infirmier sau trage o tăvăleală În grup. Nici când dă colțul nu știi la ce să te aștepți. — O, păcat. N-ar trebui să vă certați. Nu ne certăm. Doar lămurim niște chestii, spunem lucrurilor pe nume. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să știi. Ea l-a înghiontit protestând: — Oi, gata, destul. — Și eu sunt primul tău băiețel, nu? a continuat el. Pe Sheba a îngrețoșat-o vocea lui de copilaș. — Da, ești, a șoptit ea. El a râs și i-a lins brațul. — Nu-ți place, nu? — Ce? Încerca, spune ea, să nu-i arate cât de mult o enerva. Să vorbim despre vârsta ta și astea... a zis el. Apoi a făcut o pauză, de parcă ar fi cântărit dacă să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu apa limpede din al cărui suspin îmi adun mereu sufletul risipit Desfrunzesc copacii a toamnă și lacrimile ploii curg printre cuvintele mele care vin șerpește târându-se prin iarba azurie a sufletului mă adulmecă îmi sar de gât îmi ling rănile și mă înfășoară în cârpe albe de mătase. Sub o pală de vânt cuvintele mele în cămeșe de tort înmuguresc pe buze și înfloresc în zbor spre cerul inimii tale. În dimineața asta Învârt de zor caimacul gândurilor care
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mea, poate fiindcă mă percepea ca fiind unul de al ei, nu ca pe un iubit, ci mai degrabă ca pe un animăluț de companie. Îi plăcea să mă hrănească din palmă și din când în când aștepta să-i ling mâna cu care mă mângâia. Cântăm amândoi, am încercat un răspuns pe care nici eu nu-l puteam accepta. Vocile noastre sună bine când vibrează împreună. Ea e o fire veselă cum sunt și eu, îi plac bancurile și eu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de-al nostru... Membrii clubului nostru sînt toți unul și unul... Mă găsești atrăgător ? Ha? Te deranjez? — Arăți bine. Atunci să-ți cîrpesc una? N-ai vrea să-mi bei urina? Ce-ai zice dacă te-aș pune să-mi lingi tălpile pantofilor? M-am cutremurat cînd i-am văzut privirea fixă și fioroasă, dar am zis: — Eh, mă descurc eu. — Așa mi-am și Închipuit. Vin destui bătrîni libidinoși cu bani căcălău... și mai pică și cîte un actor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
permis niciodată soțului meu să se joace cu o asemenea jucărie. — De aceea nici nu Înțeleg ce motive avea să se plîngă de pistol. Nu găsesc nici o justificare... — Justificare? Știu eu... Își băgă degetul În paharul cu bere și apoi linse spuma de pe el. Ciudată e roata vieții... Dacă fratele meu a fost ucis din cauza acestui pistol... se pare că soțul meu a făcut-o. Indiferența totală și Încordarea care păreau că o sfîșie Își găsiseră lăcaș În una și aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să le explicăm să stea cuminți acolo, fără slujbă și fără leafă că se supără intelectualitatea sublimă și ne lasă fără ea. Uite așa „ceilalți”, neocapitaliștii rapaci direct sau indirect guvernamentali au avut și mai mult succes în activitatea de lins și de jupuit ex-clasa conducătoare. Lugu-lugu, încă un „parastas”, o „împărțeală”, o „colivă” compensatorie. Avem noi grijă de voi! Ține-ți aproape! Da, Mircea, cred că ne este foarte greu să fim empatici față de loseri, după cum am ratat how-ul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]