4,645 matches
-
2 mindire, 1 scoarțe, 3 perini,... două tingiri cu capace, 1 ibric aramă cu lighin cu gratie, 6 talgiri costor,... 12 talgiri rătunde tij costor, 2 telegari i alt cal, 1 butcă, 1 ogheal, 1 prostire, 1 străchinuțe argint cu lingurița ei de dulceți, 1 sefertaș, o șe turcească cu tacâmul ei, doo vulpi”. Să știi, dragule, că din acel inventar mai aflăm și unele lucruri despre starea mănăstirii: „Mănăstire Aron Vodă s-au aflat negrijită și pe multe locuri tencuiala
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dragule? Apoi acesta era unul din cei ce au dat mănăstirii Spiridoniei o mulțime de bunuri, printre care: „1 Evanghelie grecească, 1 Psaltire, 1 potir de argint pe dinăuntru suflat cu aur, 1 discos tij ( de asemenea) de argint, 1 linguriță tij de argint,... 7 candele de argint, 1 cadelniță tij de argint,... 1 policandru mai mic de femei tij de alamă cu 6 fofezi,... 1 lacată mare la ușa bisericii, și o broască mare... 3 dugheni făcute în Târgul Făinii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de Apoi. în felul ăsta, era imposibil să nu mă placă. M-am liniștit spunându-mi că oricum aveam să stau acolo două luni și că era timp berechet. Am privit de jur împrejurul mesei. Toată lumea era ocupată cu același lucru: căra lingurițe de zahăr în ceștile de ceai, dădea ceaiul peste cap și comenta cât de delicios era. Ce trist! — Fumezi? m-a întrebat o voce bărbătească. Am intrat în panică descoperind că vocea îi aparținea lui Vincent, Domnul Furios. Nu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era un tip mai în vârstă, pe care-l chema Padraig și care tremura așa de tare încât n-a fost în stare nici să-și pună zahăr în ceai. în timp ce îl priveam oripilată, tot zahărul s-a vărsat din linguriță înainte să ajungă în cană. Confetti, a zis Padraig încercând să facă o glumă. Am zâmbit, deși incapabilă să-mi ascund mila aceea disprețuitoare. Tu de ce ești internată aici? —Pentru droguri. Știi, mi-a spus el trăgându-se mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
le răspunzi la întrebări. Moși tineri, cu prenume ca de lorzi, dar care aici sună ca o farsă, și cu prietene platinate. Snobi cu aer de boemi, care provin din mahala, dar care se laudă că s-au născut cu lingurița de argint în gură. Flash-urile fotografilor de la tot felul de reviste mondene de calitate îndoielnică. Chardonnay ieftin. Conversații diluate. Bârfa ca singura limbă vorbită. Până și cele mai interesante personaje își pierd calitățile după ce petrec prea mult timp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
c-am prins-o într-o zi proastă. — Aș vreau eu să fie așa, dar ar trebui să te aștepți ca Lulu să rămână dificilă. Întreaga ei viață e reprezentată de Vivian Grant și ar îneca pe oricine într-o linguriță cu apă, dacă asta ar ajuta-o să rămână în grațiile șefei. În afară de ea, însă, oamenii de aici sunt mult mai drăguți decât par la început. Chestia e că la Grant Books se fac atâtea modificări încât, uneori, pare futil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Surogat de cafea cu lapte. Surogat, cafeaua e departe, în Brazilia... Surogat de cafea și înlocuitor de lapte. Bătrânețea e si ea surogat, iar poporul a atins virsta treia, pensionarea. Felii de pâine aspră, neagră, unse subțire cu magiun. Dar lingurița, cuțitul, farfurioarele lucesc, ca noi. Totul curat, proaspăt, ca primăvara. Ferestrele deschise, să intre elixirul, veninurile, amăgirea. Doamna Gafton desfăcu revistele proaspete. Își puse ochelarii, sorbi din ceașcă, privi titlurile primei pagini, renunță. De citit, oricum nu are timp decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că nu observă mica afacere, ca atâtea altele, că doar era și Vasilica om, trebuia să se descurce. Lua, jenată, bacșișul sfidător de mare pe care, în văzul tuturor, i-l zvârlea aiuritul. Vasilica își lua porția de cafea, câteva lingurițe zilnic, din punga comună, deși nu era printre băutorii de cafea. Aduna, făcea punga săptămânală pentru Tolea, care îi plătea separat pentru asta. Dar s-o spui așa, în gura mare?! Să arunce lăturile, așa, doar-doar le-o vedea mutrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vrea un ceai... sau asta ce-i ? Un frappelatte ? — Eu vreau o cafea normală, spune tata, citind rapid meniul Încruntat. Au și așa ceva ? — Dacă n-au, Îți iei și tu un cappuccino și-i dai spuma la o parte cu lingurița, spune mama. Sau un expresso și-i rogi să ți-l Îndoaie cu niște apă fierbinte. Nu-mi vine să cred. Au făcut trei sute de kilometri până aici. O să stăm aici și-o să vorbim toată ziua despre băuturi fierbinți ? — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ceva? — Ce? — Despre oamenii ăștia de televiziune. Aș zice să nu crezi chiar tot ce‑ți spun. Mă uit la el ușor deconcertată. — Ce vrei să spui? Indivizii ăștia vorbesc câte‑n lună și în stele, zice Michael, amestecând cu lingurița încet în ceașcă. Așa se simt ei bine. Și, în clipa în care îți fac capul mare cu o chestie, o cred și ei. Dar, în momentul în care vine vorba să scoată banul din buzunar... Se oprește și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și scoate cutia de cafea, conștientè de încetineala cu care face fiecare mișcare, ca și cum n-ar mai fi existat nimic altceva pe lume în afara acestui moment în care ea pregètește cafeaua pentru Matei, cel așteptat de o sèptèmânè, pune patru lingurițe de cafea, apoi, dintr-o canè de pe mèsuțè toarnè apè, fèrè sè mèsoare și, în final, apasè butonul de pornire al aparatului, nu-mi pot dezlipi ochii de la ea, mè fascineazè fiecare mișcare pe care o face, pune pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a plecat În Elveția. Era un om gentil, dar foarte prudent, a simțit ce se apropie și nu mai vroia să Îndure alt război... De ce se uită nedumerită lafosta lor grădină, plină de doamne cu copii, paharele de cristal și lingurițele de argint licăresc În soare și ei Înghit lacom, la măsuțele albe, cochete, imensele porții de Înghețată, cu pișcoturi aurii Înfipte În mormanele de frișcă, fără să știe, așa cum nici ea, care se uită cu jind la ei, nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mereu eșuate de a câștiga bunăvoința ei - sora cea mică, ștearsă, dar harnică a strălucitoarei Klara? Pachetele de prăjituri, invitațiile la cofetărie... Cu o strâmbătură de dezgust, Christa dă la o parte farfurioara cu tort. Savurând, cu ochii Închiși, prima linguriță, Traian Manu e cu gândul tot la vărul Victor: cum oare să Învingă rezistența Christei? —Dată fiind vârsta lui, sigur că a trăit sub mai multe stăpâniri, dar politica nu-l interesează. Asta mi-a declarat-o de la Început și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Hermann, tu și copiii, la o măsuță albă, cochetă, În fața imenselor porții de ciocolată, acoperite de mormane de frișcă albe. Tu ai să le arăți copiilor fosta ta fereastră până la care ajung crengile platanului și ei au să Înfigă lacomi lingurițele de argint În mormanele pufoase de frișcă, e prima dată, mamă, când mâncăm Înghețată la o cofetărie atât de scumpă, e prima dată! De aceea nu au să se Îndure să ridice ochii spre fereastra pe care ții cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu se obișnuise cu limba vorbită în saloanele bucureștene. Era contrariată de amestecul franco-român al conversațiilor din jur. Stătea la marginea cercului de femei, ținea în mână paharul cu apă și părea preocupată de savoarea șerbetului de trandafiri. Rotea ușor lingurița de argint, înfășurând pasta într-o mică spirală roz înainte de a o duce la gură. Și, în timp ce limba ei plimba spirala pe cerul gurii, privi, ca din întâmplare, spre Manuc. Era îmbrăcat în zerbaf, un brocart turcesc din mătase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
amuza ceva sau ori de câte ori aștepta un răspuns, își încrucișa brațele pe piept. Uneori se uita spre locul în care stătea Mariam. Dacă reușea să-i prindă privirea, avea o mică tresărire între sprâncene, o discretă iluminare. Marioritza roti din nou lingurița, adunând mica spirală de șerbet, și transferă silueta prințului în decorul unui salon parizian, îl îmbrăcă după moda europeană cu haine care se mulau pe linia trupului, îi luă turbanul, eliberându-i părul negru, apoi îl lăsă să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-ți cer ție să renunți la fițuica aceea „măcar atât cât îmi iau micul dejun”. Numai că eu, spre deosebire de tine, sunt o ființă tolerantă. Te las cu mica ta plăcere. Așa că nu-mi cere să renunț la Bichon. Luă o linguriță de miere și își linse buzele. Mmm! Desigur, aș putea să renunț la Bichon, dacă asta te deranjează atât de mult. Dar pun o condiție: promite-mi că vei vorbi cu acel pictor italian... Nu i-am reținut numele... Promite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu nepoată-sa, te-ai putea preface că îți dorești o pauză și că ai nevoie de ajutorul ei. Alison dădea frenetic din cap în semn că era de acord. Chestia asta ar putea să funcționeze. Susan a luat o linguriță de spumă de cappuccino și-a început s-o guste gânditoare. Era tocmai pe punctul să deschidă gura, când Fiona a început să-și agite brațele și i-a distras atenția. —Aaaa, știu! Am o idee și mai bună! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
zâmbit recunoscătoare. — Da. Da, pot fi dificile. Dintr-odată, femeia a simțit că între ea și doctor se formase o punte de legătură. — Doamne, sună de coșmar! Fiona a mestecat în ceașca de cappuccino și-a băgat în gură o linguriță cu frișcă. Ajungi să te întrebi cum de o persoană așa de brutală a fost atrasă de o carieră care-l obligă să trateze cu oamenii, în carne și oase, zi de zi. Alison a zâmbit. Da, mai ales cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Și ambele probleme se rezolvă cu un pic de ajutor. Știu, știu. Dar nu cred că e vorba de motilitate scăzută, nu? Paolo și Giorgio sunt dovada vie că lucrurile stau bine la capitolul ăsta. Alison a mai adăugat o linguriță de zahăr în ceai. Avea nevoie de o infuzie de energie. Îmi închipui că problema o să se dovedească a fi la mine, a adăugat ea amărâtă. —Ei, oricum, a intervenit Fiona veselă, când a zis că e împotriva intervenției medicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ierburi și de pământ reavăn îi deșteptă foamea. Intră într-o cofetărie și mâncă o prăjitură cu frișcă multă. O năpădi o amețeală dulce; era ca adormită, nu-i mai venea să se ridice de pe scaunul ăla, din fața farfurioarei cu lingurița și hârtia prăjiturii în ea. Prăjitura parcă-i răscolise foamea și mai tare. Foamea și osteneala și somnul o încolțeau din toate părțile. Ai fi zis c-a tras la jug, Mirelo, păi, copilul ăsta din ea o făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
măgădăii, care poate să-și poarte și singuri de grijă, și ea stă ca o boleșniță-n pat până la prânz și-și trimite copiii să bată la uși la vecini după un pahar de ulei, o cană de orez, două lingurițe de cafea cu zahăr într-un șervețel și două țigări, tanti cutare, m-a trimis mama să-mi dai, mai mare rușinea cum îi trimite ea la cerșeală și la milogeală pă copiii ei pentru care mănâncă rahat că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ține lângă ea, ar trebui să renunțe la el, dar nu așa merg lucrurile Într-o relație. Lesley se Încăpățână să se bosumfle. Nu văd ce motiv ar avea. Tare aș fi vrut să mă aplec și să-i vâr lingurița de ceai pe nas; măcar așa să mai zdrăngănească ceva prin capul ăla sec. Nu i-ar strica o schimbare. 4 După cum mă lămurise deja Linda, eu nu eram invitată la ședința din seara aceea, iar acesta a fost exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cazurile de urgență ca acesta. Pliculețele erau cam mototolite și pătate, dar le-am golit pe amândouă În cana lui și-am aruncat ambalajele Înainte să apuce să le observe mai Îndeaproape. Apoi, am luat din uscătorul de vase o linguriță destul de curată și i-am Întins-o, zâmbindu-i din nou, În stilul lui Josie. Hawkins amestecă În cafea cam fără convingere și sorbi puțin. — Doamne, ce tare e! zise, strâmbându-se. — Da, dar tu probabil că bei zilnic sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
multe oglinzi și sticle pe rafturi și sumedenie de zgomote care te zăpăceau. Intrai înăuntru și strigai: „Un cappuccino per favore, Sandro”. Proprietarii de bar se numesc de regulă Sandro. Atunci se pornea să lucreze mașina de cafea, auzeai clinchetul lingurițelor și dintr-o dată te simțeai în largul tău. La sfârșitul zilei, după muncă, în Italia era altfel decât în filmele americane. Te duceai întâi să-l saluți pe Sandro și abia pe urmă spuneai „ciao, amore”. Însă Pietro se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]