2,625 matches
-
mișcării argumentative, putem observa că cele două secvențe descriptive apar în cadrul unei mișcări argumentative dominante. Prezența reformulărilor, despre care s-a discutat în capitolul 3, se justifică aici în întregime. Funcția secvențială a reformulării a fost foarte rar subliniată de către lingviști: se poate foarte bine aici observa cum reformularea este un fel de intermediar, un punct de tranziție între secvența descriptivă pe care o încheie și mișcarea argumentativă înglobantă. 2. Schema inferențială, silogismul și entimema Putem spune că modelul redus al
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
schimb" (1963: 32). În raport cu enunțul dialogal, în care intervențiile interlocutorilor se succed, monologul se caracterizează prin omogenitatea aparentă a intervenției unui singur subiect vorbitor. Gânditorii antici considerau însă discursul ca fiind ceva interior sau chiar un dialog interior, iar toți lingviștii, după Bahtin-Voloșinov (1929) și Vygotsky (1934), recunosc astăzi că "prin dialog se subînțelege chiar un discurs interior" (Jakobson, 1963: 32). Așa cum nota E. Benveniste: "Monologul" este un dialog interiorizat, formulat într-un limbaj "interior", între un eu locutor și un
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
diafonice, prin care locutorul reia și reinterpretează, în propriul său discurs cu ajutorul unui deoarece, de exemplu -, spusele care pot fi atribuite interlocutorului său. Putem deci plasa în centrul activității enunțiative o polifonie și un dialogism cu rol constitutiv. Nu doar lingviștii, psihanaliștii și psihologii analizează acest caracter eterogen fundamental al vorbirii, ci acesta reprezintă subiectul fundamental al operelor unor scriitori importanți precum Dostoievski sau Nathalie Sarraute. "Principiul dialogic", atât de îndrăgit de grupul de lingviști reprezentat de Bahtin, relativizează foarte mult
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dialogism cu rol constitutiv. Nu doar lingviștii, psihanaliștii și psihologii analizează acest caracter eterogen fundamental al vorbirii, ci acesta reprezintă subiectul fundamental al operelor unor scriitori importanți precum Dostoievski sau Nathalie Sarraute. "Principiul dialogic", atât de îndrăgit de grupul de lingviști reprezentat de Bahtin, relativizează foarte mult aceste distincții care acum se încearcă a fi evidențiate pentru a putea pune în opoziție formele monologale (povestirea, descrierea, argumentația și explicația) cu forma dialogală și pentru a exclude dialogul din cadrul oricărei reflecții tipologice
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
teoria sa, cercetătoarea Savage-Rumbaugh se poziționează în opoziție cu punctele de vedere din majoritatea științelor despre om. De fapt, atribuirea de abilități lingvistice primatelor nu a fost acceptată niciodată de comunitatea științifică, fiind respinsă de unii dintre cei mai importanți lingviști și cercetători din domeniul științelor cognitive. Criticile aduse posibilității maimuțelor de a învăța limbajul 36 evidențiază faptul că nicio maimuță nu a atins vreodată într-adevăr abilități lingvistice, realizările din cadrul experimentelor întreprinse de Susan Savage-Rumbaugh dovedind că primatele au capacități
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
RESUME / 253 Prefață Înscriindu-se în notă complexă a abordării interdisciplinare, Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte-adolescent pune la dispoziție un consistent material de studiu și pentru filosof, dar și pentru specialistul având ca domeniu de competență psihologia, si pentru lingvist, precum și pentru cel interesat de studiul comunicării pe componentele ei fundamentale (verbală și nonverbală), filtrarea analitică a informațiilor beneficiind de suportul generos al semioticii. Prima parte a lucrării atrage atenția prin obiectivitatea cu care autoarea transcende zona conceptuală a semioticii
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
este considerabil, dar nu poate acoperi întreaga sfera a comunicării. Lingvistică rămâne, în principal, la problemele de cod al mesajului, lăsând nelămurite alte aspecte ale sale. La fel, semiologia se vrea model principal de comunicare, dar, așa cum e gândită de lingviști, ea se reduce la semnificația comunicării. Completarea o va aduce semiotica în trinitatea să: sintaxa, semantica, pragmatică"48. ÎI.2 Semiotica și domeniile sale constitutive 2.1.Semiotica: noțiuni introductive Problematică referitoare la o teorie a semnelor a intrat în
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
semnelor, îl reprezintă tocmai conceptul de semn. Ferdinand de Saussure pornește de la identificarea semnului lingvistic, respectiv cuvântul, abordând o manieră diferită atât de cea folosită de filosofi, care era una referitoare la conținut, cât și de cea formală, practicată de lingviști. Potrivit lui Saussure, "lingvistică este doar o parte a științei generale a se-miologiei; legile descoperite de semiologie vor fi aplicate și lingvisticii. Limbajul, mai bun decât orice altceva, oferă o bază pentru înțelegerea problemei se-miologice. Dacă descoperim adevărată natură
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
în jurul a două principii de bază: natură arbitrară a semnului și natura lineara a semnificantului. Cuvântul (semnul lingvistic) implică o conexiune între semnificant (imaginea acustică, respectiv sunetele vorbirii) și semnificat (conceptul pe care aceste sunete îl activează în mintea noastră). Lingvistul elvețian definește imaginea acustică, nu ca pe un sunet fizic, ci ca pe o imprimare psihologică a sunetului. Legătură dintre semnificant și semnificat este una arbitrară, altfel spus, în cazul limbii, între semnificant și semnificat, nu există nici o relație de
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
fata poate exprima cel mai bine nonverbalul. Prin intermediul expresiilor faciale, ne putem comunica personalitatea, putem deschide și închide canalele de comuni-care, completă sau califica alt comportament nonverbal, si, probabil, mai mult decât orice altceva, ne putem comunica starea emoțională. Numeroși lingviști sunt de părere că limbajul nostru verbal a evoluat dintr-un sistem non-lingvistic de comunicare care a fost moștenit din trecutul nostru, din statutul de primate. Dacă aceasta aserțiune este reală, atunci ei ar trebui să se aștepte că unele
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
vocalizări paralingvistice sunt intensitatea și noninfluențele, de tipul "hm", "ah" și "uh". În toate limbile vorbite, sunetele vocale sunt purtate prin vocale, fiind imposibilă rostirea cuvintelor fără acestea. Consoanele, pe de altă parte, functioneaza pentru a stopa și porni sunetul. Lingvistul Peter Ladefoged a observat că, deși probabil există în jur de nouă sute de consoane și două sute de vocale în toate limbile lumii, cele mai multe limbi vorbite tind să folosească doar cinci sunete vocale. De fapt, una din cinci limbi folosește aceleași
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
o flexibilizare spectaculoasă a codurilor, corespunzător cu pretenția renunțării la formalism și dogmatism. Mai mult chiar, idiomul public și chiar și cel academic dobândesc repede o pletoră de neologisme proaspete și o sofisticare tinzând către încifrare: așa cum observa un distins lingvist, Alexandru Niculescu, de vreme ce le era interzis să inoveze mesajul, locutorii inovează în exces la nivelul codului. Anii inaugurali ai lui Ceaușescu generează chiar, dincolo de simpla inovare a discursului public, un discurs intermediar între formalismul oficial care rămâne, indiferent de gradul
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
entuziasm statutul de capodoperă al Mioriței; de la Jules Michelet la Leo Spitzer, de la Wilhelm von Kotzebue și Carmen Sylva la Rafael Alberti și Jean Rousselot. Din deceniu în deceniu, fără întrerupere, celebra poemă a trezit admiratori pînă astăzi. Așadar, istorici, lingviști, folcloriști, esteticieni, culturologi, poeți, dar și diplomați, conți, regine. Este cea mai cunoscută și apreciată creație românească peste hotare. Stau mărturie numeroasele studii savante consacrate poemei, ca și numărul impresionant de traduceri în limbile de mare circulație și de pe întinsul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
încălcate voit. Spre exemplu, virgulele sunt evitate deoarece un mesaj SMS are un număr limitat de caractere. Sau: "Salut!" devine "sal", "De acord" devine "K" ("OK") etc. Să menționez și că nu întotdeauna atrofiile lingvistice sunt diferențiate (nici măcar de către unii lingviști) de acronime. O diferență majoră poate fi considerată totuși aceea că atrofiile descind din limba de conversație. Iată câteva exemple: Bn Bine Dc De ce? K O.K. Msm mersi mult Mah Mă Nush nu știu Rpd Repede Sal Salut! Sh
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
serios însemnătatea per-soanei a doua: a fi, a acționa, esența limbajului. Aceasta are de-a face cu deixa: cuvinte care au înțeles numai în contextul în care sînt rostite, ca de exemplu "eu" și "tu", "ieri", "aici" sau "acolo". După lingvistul francez Emile Benveniste, care a pus în circulație importanța deixei, "esența" limbajului constă în deixis, nu în referință, pentru că ceea ce contează în limbaj nu este cuvîntul "despre" pe care subiecții îl comunică, ci constituirea subiectivității necesare mai mult decît orice
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fătuci dulci și iabrașe mănânci conservă cu sardine În noaptea de revelion... Se zice reveion, sare Gicu, așa se zice, de ce nu Învățați și voi să vorbiți așa cum se vorbește? Gore aruncă un zâmbet superior. Ehe, uite unde era și lingvistul nostru, una două scoate limba la noi. Ne ia acu’ cu sintaxa lu’ fraza de ne stă vinu-n gât... Gicuță, tată, de când cu proiectul intitulat porc pe masă observ că te-ai emancipat. O să ne obligi să ascultăm muzică de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
o experiență divinatorie de tip intuitiv au valoare definitivă, irevocabilă și rareori se pretează reinterpretării. Excepție fac cazurile când profețiile sunt prezentate într-o manieră încifrată. Ne gândim aici, desigur, la un cunoscut exemplu, cel al profețiilor lui Nostradamus. Numeroși lingviști, istorici și interpreți s-au ocupat de textul nostradamian încercând să-i pătrundă mesajul ascuns. Deși exegezele și interpretările acestora au fost dintre cele mai diferite, majoritatea au recunoscut că versetele sale reprezintă o adevărată provocare pentru cel ce le
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
omisiune sînt privite cu mai multă îndulgență decît cele propriu-zise; de asemenea, ele oferă adversarului mai puține posibilități de a ataca punctele vulnerabile. În tribunale se așteaptă și se deplînge prezența minciunii. Astfel, de exemplu, Ethel Albert (1972:88), un lingvist american care în anii '50 a lucrat în estul Africii în orașul Burundi, afirmă despre tribunale că: Se presupune că interesul propriu și amestecul sentimentelor adversarilor și martorilor îi va îndemna să depună mărturii false, să exagereze pagubele sau să
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
păcăli nu depinde întotdeauna de adevărul sau neadevărul existent în ceea ce se spune. Contrastul între neverosimil și fals sau între veridicitate și adevăr se manifestă în numeroase contexte, însă nicăieri nu se distinge mai clar decît în ceea ce numim "ficțiune". Lingvistul John Searle (1975:325) observă că: Faptul că limbajul oferă posibilitatea existenței ficțiunii este, în definitiv, un lucru ciudat, neobișnuit și uimitor. Dînd termenului "ficțiune" o definiție mai largă, această posibilitate poate fi considerată un atribut al societății umane. Totuși
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
etc. ca din momentul în care aceste mots-valises își pierdeau orice sens atribuibil. Când, odată cu dispariția repertoriilor mitice precis reperabile și codate ale imaginarului nostru colectiv, imaginea pictată și-a încheiat trecerea de la motivat la arbitrar (în sensul dat de lingviști acestor termeni), a apărut ca necesară organizarea arbitrarului figurativ pe modelul arbitrarului lingvistic. Această iluzie, căci asta este, nu duce lipsă de scuze, dintre care prima este de tip vehicular: modul de difuzare a imaginilor prin reproduceri a dematerializat în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Românească, Moldova și munții Transilvaniei nu sunt decât urmașii legiunilor romane”. Benko Iozsef, în lucrarea „Trasilvania, sive magnus Transilvaniae Principatus” (1778), în care arăta că la abandonarea provinciei traiane „mulți romani împreună cu dacii indigeni au rămas pe loc”. -Istoricii și lingviștii români din sec. XIX (M. Kogălniceanu, A.D. Xenopol, B.P. Hașdeu, Gr. Tocilescu), au demonstrat că argumentele lui Roesler nu sunt adevărate, adunând dovezi referitoare la: o populațiile dacice și getice din spațiul carpato-danubiano-pontic; o continuitatea populației romanizate pe teritoriul fostelor
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
cercetători cu mijloace științifice specifice, oferă informații utile și interesante, uneori surprinzătoare, pentru vorbitorul co mun, privind trecutul spațiului geografic respectiv și oamenii care l-au locuit de-a lungul vremii. Specialiștii implicați în acest studiu sunt, în primul rînd, lingviștii, pregătiți să „devoaleze“ istoria cuvintelor implicate în procesul devenirii numelor de locuri, dar și geografii, istoricii, etnologii, sociologii, demografii etc., în a căror sarcină și competență stă descoperirea amănuntelor sociogeografice care au determinat sau au facilitat folosirea cuvintelor respective pentru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sfîrșitul secolului al nouăsprezecelea și începutul secolului douăzeci. Dome niul a evoluat rapid - teoretic, metodologic și practic -, astfel încît în prezent dispune de principii, metode și criterii științifice riguroase, precum și de specialiști pentru care (chiar dacă au fost formați inițial ca lingviști, geografi, istorici etc.) studiul nu melor de locuri constituie preocuparea principală. Aceștia sunt denumiți toponomaști, iar pregătirea lor de bază (lingvistică, geografică, istorică ori sociologică) este completată de solide informații și de o experiență teoretico-metodologică temeinică privind specificul numelor de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
decît organizarea lexicului comun în ansamblul său. Fiind mai apropiate de cuvintele comune care denumesc aspecte geografice și avînd frecvent implicații sociale, istorice, etnografice etc., numele de locuri sunt mai potrivite pentru cercetările interdisciplinare, fiind studiate în primul rînd de către lingviști, dar și de către geografi, istorici, sociologi, etnografi etc. E drept că și numele de persoane constituie obiect de studiu pentru cercetătorii literari (numele personajelor literare pot avea relevanță estetică, socială, culturală etc.). De altfel, numele de persoane sunt implicate în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din medicină) numelui de loc urmărește identificarea cauzelor și împrejurărilor în care s a produs onimizarea topică, adică apariția, dezvoltarea, diversifica rea, extensiunea etc. numelui respectiv, cu alte cuvinte „povestea“ acestuia din punct de vedere geografic, istoric, sociologic, lingvistic. Un lingvist rus, V.A. Nikonov, aprecia că, în ceea ce privește toponimia, demersul etiologic deține rolul de pivot al cercetării în raport cu investigarea etimologică propriu-zisă. Îngemănarea celor trei abordări impune caracterul interdiscipli nar al toponimiei ca disciplină științifică, avînd la bază polivalența funcțională a numelui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]