4,823 matches
-
Teorie Literară „G. Călinescu”, unde va colabora la lucrarea colectivă Dicționar de termeni literari (1976). În 1975, fiind trecut printre cei care urmau să fie scoși din institut din motive de dosar, deși i se propune transferarea la Institutul de Lingvistică, preferă să se pensioneze. Traducător neobosit din latină și greacă, H. debutează în 1945 la „Revista Fundațiilor Regale”, cu o traducere în metru original a Elegiei I. Pentru pace a lui Tibul. De-a lungul anilor ’50-’60 se va
HANCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287406_a_288735]
-
mobilizat, fiind detașat o vreme în redacția periodicului „Belgrader Nachrichten”. Activează, din 1900, ca scriitor liber profesionist în capitala Austriei, temporar și la Weimar, publicând cărți de versuri, povestiri și romane. Traducerile sale din literatura universală uimesc prin aria lor lingvistică (peste treizeci de limbi, „prea multe limbi”, obiectează istoricul literar Josef Nadler în Geschichte der deutschen Literatur, 1951) și prin vasta extensie geografică (literatură beletristică din Europa și din alte continente). Textele traduse și, de regulă, comentate de H. sunt
HAUSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287421_a_288750]
-
din 1996, director general al Teatrului Național „V. Alecsandri” din Iași. În 1998 a obținut titlul de doctor în filologie. A debutat publicistic la „Dialog” în 1975, iar editorial, cu volumul Proza criticilor, în 1983. Colaborează la „Amfiteatru”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Astra”, „Ateneu”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Caiete critice”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dialog”, „Luceafărul”, „Opinia studențească”, „România literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Tribuna României” ș.a. Este distins cu Premiul pentru critică literară al Colocviului Național de Literatură și
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
1831, cursurile superioare ale Liceului Piarist din Cluj. Și-a continuat studiile la Viena, la Institutul Politehnic, probabil și la Universitate ca audient, și a făcut cercetări de istorie și filologie în arhivele vieneze. Aici își tipărește prima lucrare de lingvistică, Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia vigentis vulgo valachicae (1840). La solicitarea Eforiei Școalelor din București este numit în 1842 profesor de filosofie la Colegiul „Sf. Sava”, și din necesități didactice traduce manualele de
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
Împreună cu N. Bălcescu editează în 1845 „Magazin istoric pentru Dacia”, în care publică studii de istorie națională (Discurs introductiv la istoria românilor, Temisiana sau Scurta istorie a Banatului temisian), numeroase colecții de documente, cronici. Colaborează, de asemenea, cu articole de lingvistică și filologie la revista „Universu” (1848). Membru în Asociația Literară a României (1845), L. a participat direct și cu un rol de frunte la mișcarea revoluționară de la 1848, îndeosebi în Transilvania, unde a fost unul dintre conducători. S-a implicat
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
II, 140-144; G. Barițiu, Un monument pus lui August Treboniu Laurian, „Observatoriul”, 1881, 33-38; I. Bianu, A. Treb. Laurian, „Revista nouă”, 1889, 2; G. Ibrăileanu, A.T. Laurian, „Epoca”, 1903, 3 iulie; Iorga, Oameni, I, 11-15; D. Macrea, Studii de lingvistică română, București, 1970, 67-94; Seche, Schiță, I, 131-180; Ist. lit., II, 622-624; Ilie Popescu-Teiușan, Vasile Netea, August Treboniu Laurian. Viața și activitatea sa, București, 1970; Heinz Stănescu, Poezia pașoptistă germană a lui August Treboniu Laurian, RITL, 1970, 4; Ist. filos
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
și Literaturi Slave a Universității din București, unde a predat slava veche, gramatica comparată a limbilor slave și gramatica istorică a limbii polone, promovând treptat până la gradul de conferențiar (1974). Își susține doctoratul în 1970, cu o lucrare din domeniul lingvisticii. Publică numeroase articole în „Romanoslavica” și în alte reviste de profil, tratând cel mai adesea probleme de slavistică, dar și de istorie a literaturii române vechi ori, spre exemplu, creația poetică a lui Tadeu Hâjdeu. A tradus din clasicii polonezi
LINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287821_a_289150]
-
îndeplinită succesiv de Al. Graur, Al. Dima, Boris Cazacu, Mircea Frânculescu, Ion Hangiu și Florentina Sâmihăian. Revista se adresează cadrelor didactice din învățământul mediu și superior, propunându-și să aducă „interpretări noi și, în parte, materiale necunoscute”. Rubricile obișnuite sunt „Lingvistică”, „Istorie și critică literară”, „Folclor literar”, iar în 1956 se adaugă „Texte și documente”. În 1995 Mircea Anghelescu scrie editorialul „Limbă și literatură” la patruzeci de ani, în care evocă perioada de început a publicației. El constată că materialele nu
LIMBA SI LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287815_a_289144]
-
română din străinătate găsesc informații bogate despre activitatea acestora la rubrica „Limba și literatura română peste hotare”. Mai rar întâlnite în paginile altor publicații, articolele și studiile de stilistică, incluse în rubrica „Limbă și stil”, se adresează celor atrași de lingvistică și în egală măsură celor ce studiază literatura. Antrenând în activitatea sa alături de specialiști profesori din învățământul mediu și studenți, revista păstrează constant o ținută academică, fiind preocupată de acuratețea și rigoarea științifică, ca și de accesibilitate, cu tendința marcată
LIMBA SI LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287815_a_289144]
-
LIMBA ROMÂNĂ, revistă apărută la București, de șase ori pe an, între 1952 și 1991, din 1997, și lunar între 1992 și 1996, editată de Institutul de Lingvistică al Academiei Române. Redactor-șef: Dimitrie Macrea (1952-1958), Iorgu Iordan (1959-1982), Alexandru Graur (1982-1989), Ion Coteanu (1990-1997), Marius Sala (din 1998). Revista abordează studiul limbii române: gramatică, vocabular, onomastică, istoria lingvisticii românești, etimologie, dialectologie, ortografie, cultivarea limbii, filologie, limbă literară și
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
și lunar între 1992 și 1996, editată de Institutul de Lingvistică al Academiei Române. Redactor-șef: Dimitrie Macrea (1952-1958), Iorgu Iordan (1959-1982), Alexandru Graur (1982-1989), Ion Coteanu (1990-1997), Marius Sala (din 1998). Revista abordează studiul limbii române: gramatică, vocabular, onomastică, istoria lingvisticii românești, etimologie, dialectologie, ortografie, cultivarea limbii, filologie, limbă literară și stilistică. Începând cu numărul 4/1959 se publică bibliografia anuală a lucrărilor de lingvistică apărute în țara noastră (în prima fasciculă cu bibliografie au fost cuprinși anii 1944-1958). Pentru istoria
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
Ion Coteanu (1990-1997), Marius Sala (din 1998). Revista abordează studiul limbii române: gramatică, vocabular, onomastică, istoria lingvisticii românești, etimologie, dialectologie, ortografie, cultivarea limbii, filologie, limbă literară și stilistică. Începând cu numărul 4/1959 se publică bibliografia anuală a lucrărilor de lingvistică apărute în țara noastră (în prima fasciculă cu bibliografie au fost cuprinși anii 1944-1958). Pentru istoria literaturii sunt fundamentale articolele referitoare la stilistică, limba literară, filologie, editarea critică a textelor și tehnica edițiilor, problema începuturilor scrisului românesc, semnalări de texte
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
Tudor Vianu, Lia Brad-Chisacof, Grigore Brâncuș, Gh. Bulgăr, Boris Cazacu, Ladislau Gáldi, I. Gheție, Dimitrie Macrea, Al. Niculescu, Marius Sala, Luiza Seche, Mircea Seche, Dan Simonescu, Flora Șuteu, G.I. Tohăneanu, N.A. Ursu ș.a. Deși dedicată în primul rând cercetărilor de lingvistică, L. r. include contribuții importante privind istoria literaturii române. M.A.
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
din exterior, lucru care în antropologia culturală s-a impus ca disocierea dintre analiza emică și analiza etică (vezi Zamfir, 1981; Iluț, 1983, 2003). Dubletul conceptual emic-etic este de inspirație lingvistică, fără a rămâne însă un simplu împrumut. De altfel, lingvistica, una dintre cele mai avansate discipline socioumane, a oferit în mai multe rânduri zonelor de cunoaștere învecinate nu numai sugestii terminologice, ci și material de construcție teoretico-metodologic. În cazul de față s-a pornit de la distincția dintre analiza fonetică și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
au supranumit-o noua etnografie). Având ca exemplu cercetările clasice de etnobotanică, etnomuzicologie și cu deosebire cele de relații și denumiri de familie și rudenie, reprezentanții etnoștiinței au ca program epistemic - utilizând în principal tot o metodă de împrumut din lingvistică, analiza componențială - descoperirea metodelor de organizare a materialului cognitiv la nivelul diverselor colectivități culturale; astfel încât, descrierile și teoriile etnologului (antropologului) nu vizează acum numai datele, faptele ce privesc grupul, ci și descrierile și „teoriile” grupului referitoare la acele fapte și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Catedra de literatură română de la Universitate (1950-1952), redactor la „Almanahul literar”, devenit apoi „Steaua” (1951-1955). Vine în București, unde va fi redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1956) și la revista „Cartea” (1956-1957), cercetător la Institutul de Lingvistică (1957-1963), ulterior conferențiar la Institutul Pedagogic din Constanța (1963-1974), în acest răstimp luându-și și doctoratul cu o teză despre Ion Agârbiceanu, și din nou redactor, acum la revista „Viața românească” (1974-1979), de unde se pensionează. Debutează în 1941, la revista
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
fost considerată ca o tribună a românilor de pretutindeni. Țelul inițial al redacției - informarea cititorilor cu privire la actualitatea politică și promovarea literaturii române prin traduceri - a fost modificat curând prin lărgirea ariei domeniilor culturale. Sunt tipărite, astfel, studii de istorie, de lingvistică etc. și însemnări, recenzii privind diferite ramuri ale științei, datorate unor specialiști cunoscuți (Mihail Kogălniceanu, B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol, Nicolae Densușianu, Simeon Mangiuca ș.a.). Merite are R.R. mai ales pentru efortul familiarizării cititorului de limbă germană cu literatura română, populară
ROMÄNISCHE REVUE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289348_a_290677]
-
Română. După un scurt stagiu ca asistent de limba bulgară pe lângă Weigand, revine în țară, unde este numit docent (1909), apoi profesor suplinitor (1915) și titular (1922) de etnografie bulgară și slavă la Universitatea din Sofia. Mai târziu va preda lingvistica și etnografia slavă, până în 1947. Unele lucrări istorico-etnografice referitoare la raporturile bulgaro-române scrise în această perioadă sunt grevate în parte de tendințele politice ale vremii. Membru corespondent al Academiei Bulgare de Științe (1918), a fost ales membru activ în 1929
ROMANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
bulgaro-române scrise în această perioadă sunt grevate în parte de tendințele politice ale vremii. Membru corespondent al Academiei Bulgare de Științe (1918), a fost ales membru activ în 1929, ocupând și funcții de conducere (1940-1946), mai ales la Secția de lingvistică, etnografie și literatură, și luând parte la organizarea unor institute, în special a celui pentru Dicționarul limbii bulgare (1947), lărgit în 1951 ca Institut de Limbă Bulgară, unde a condus secția care a realizat Dicționarul limbii bulgare literare contemporane (I-
ROMANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
oraș, luându-și bacalaureatul în 1947. O vreme învățător la școli din țară, își continuă studiile la Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității din București (1948-1952). Paralel cu pregătirea doctoratului, e colaborator extern la Institutul de Lingvistică al Academiei RPR. Își susține doctoratul în 1964, cu teza Eminescu și poezia populară, tipărită în anul următor. Cooptat în 1953 la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie de la Universitatea din București, trece prin toate gradele didactice până la
ROTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289386_a_290715]
-
doctor honoris causa al universităților din Montpellier, Lyon și Aix-en-Provence. Face parte din Biroul Societății Internaționale de Științe Fonetice, din Comitetul Internațional al Slaviștilor ș.a. În 1980 i s-a decernat Premiul Herder. Autor al unor lucrări clasice în domeniul lingvisticii, precum Filosofia cuvântului (1946) și Istoria limbii române (I-VI, 1938-1966), R. este și un mare om de cultură, un mentor și un remarcabil editor, care i-a publicat pe Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, G. Călinescu, Ion Barbu, Lucian Blaga
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
Călinescu - din care rezultă, mai ales, rolul său esențial în editarea lucrării Istoria literaturii române de la origini până în prezent - și de la alți scriitori, ca și epistolele sale către marele critic. Două lucrări ale lui R. se situează la granița dintre lingvistică și folcloristică. În Colindele religioase la români (1920) el opinează că textele colindelor religioase își au originea în Noul Testament, Viețile sfinților, în apocrife și în apocalipse. În Limba descântecelor românești (1975) relevă bogăția, inventivitatea și frumusețea lexicului și a formulelor
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
Facultatea de Filologie a Universității din Craiova (1968-1972). Colaborează la „Grai și suflet”, „Cercetări folclorice”, „Bulletin linguistique”, „Preocupări literare”, „Revista istorică”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Limbă și literatură” ș.a. A fost membru al societății Prietenii Istoriei Literare, al Societății Române de Lingvistică și al Societății de Științe Istorice și Filologice. Unele contribuții le-a semnat Danu Tudor. Ș. unește în activitatea sa, în spiritul școlii lui Ovid Densusianu, preocupările de dialectologie cu cele folcloristice și etnografice. A adus contribuții fundamentale la cercetarea
SANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289460_a_290789]
-
de estetucă din 1938. În 1948 se vede îndepărtat de la catedră și funcționează ca bibliotecar, apoi în calitate de cercetător la Biblioteca Filialei din Cluj a Academiei Române, împărtășind aceleași condiții ca și colegul și prietenul său Lucian Blaga, și la Institutul de Lingvistică din Cluj. În 1961 este reintegrat în învățământ, ca profesor de literatură universală și comparată; se pensionează în 1971. În 1980 i se acordă Premiul special al Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate. Primul articol îi apare în 1923, în „Lumea
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
1959-1964), beneficiind ulterior și de câteva specializări în filologia spaniolă (Málaga, 1968; Santander, 1969; Madrid, 1972). Își susține doctoratul în filologie cu o teza de gramatică spaniolă (1974), sub îndrumarea lui Iorgu Iordan. Va fi cercetător științific la Institutul de Lingvistică din București (din 1964), cadru didactic la Universitatea bucureșteana (1971-1990), conferențiar la Facultatea de Litere și Istorie a Universității „Ovidius” din Constantă (1992-1994), profesor la Facultatea de Litere și Istorie a Universității din Craiova (1994-2002) și la Universitatea Creștină „Dimitrie
SANDRU MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]