4,922 matches
-
articolele - program ale revistelor pe care le-a întemeiat sau coordonat, de la „Abecedarul” din Brad și până la „Colocviile” din ultimii ani ai carierei didactice. Personalitatea lui Emil Giurgiuca, este, în fine, întregită prin prezentarea bogatei sale activități de traducător din lirica maghiară, scriitorul ardelean integrându-se în această privință întro lungă tradiție transilvană, inaugurată de pașoptiști și continuată de contemporanul său Ion Chinezu, care, în același an, neavând drept de semnătură, își câștiga existența prin tălmăciri din ungurește. Autoarea reproduce, și
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
istorie culturală Oameni din Ardeal a putut fi publicată, cu mari dificultăți și intervenții ale cenzurii, în 1973, cu puțin înainte de plecarea cărturarului la cele veșnice. Volumul postum Cântece de pe coline (1974) a oferit publicului numai partea publicabilă atunci a liricii lui Radu Brateș, ocolind evident poemele de detenție și o bună parte din cele de după eliberare, încărcate de o viziune tragică asupra existenței. Aceasta a avut un impact și asupra receptării în posteritate, majoritatea studiilor și articolele care i-au
Radu Brateș: poezie și suferință by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3207_a_4532]
-
precedentă, au alt ton decât cele din Cântece de pe coline. Sunt, firește, tragice și mesianice, dar nu la modul energic din poezia lui Goga. Este aspectul cel mai original, cred, al poeziei lui Radu Brateș, în numele căruia reintegrarea lui în tabloul liricii românești din secolul al XX-lea trebuie să meargă mai departe decât simpla consemnare a volumelor postume. Unul dintre ciclurile volumului de față ne și avertizează, de altfel, că modelul lui Radu Brateș nu mai este poezia tradițională interbelică, nici
Radu Brateș: poezie și suferință by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3207_a_4532]
-
românești din secolul al XX-lea trebuie să meargă mai departe decât simpla consemnare a volumelor postume. Unul dintre ciclurile volumului de față ne și avertizează, de altfel, că modelul lui Radu Brateș nu mai este poezia tradițională interbelică, nici lirica tânără ardeleană de la începutul anilor ’40, din care el însuși făcea parte. Ciclul se numește Tristia și trimite, evident, la figura ilustrului exilat pe malurile dobrogene ale Pontului Euxin. Excelentă este plasarea acestei poezii în contextul istoric. Editoarele au structurat
Radu Brateș: poezie și suferință by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3207_a_4532]
-
de la precedenta ediție integrală a poeziei lui Virgil Mazilescu, îngrijită de regretatul Alexandru Condeescu, tânărul poet și critic craiovean Gabriel Nedelea ne propune o nouă ediție a operei acestui autor nu foarte prolific, dar cu un rol considerabil în trecerea liricii noastre de la neomodernism la postmodernism. Este, trebuie spus de la bun început, o ediție binevenită, atât în contextul dezbaterii despre literatura creată în timpul regimului comunist, cât și în cel al afirmării unei noi serii de poeți, care-și pot afla în
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
în agrii semănați.../ De n-a pierit românul când nu vedea lumină,/ Când simțul libertății era ucigători,/ Acum, când tirania se zbuciumă-n dureri,/ Tu, bravule române, mai crezi că o să pieri?” Caracterul profetic - se știe - este o trăsătură a liricii ardelene inaugurată de Andrei Mureșanu și prezentă în toată lirica sa patriotică; la Șt. O. Iosif ea este prezentă sub forma unei certitudini profetice:„ Și-i scris în cartea celor viitoare,/ Că va să vină ceasul preamărit,/ Când mândru străluci
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
vedea lumină,/ Când simțul libertății era ucigători,/ Acum, când tirania se zbuciumă-n dureri,/ Tu, bravule române, mai crezi că o să pieri?” Caracterul profetic - se știe - este o trăsătură a liricii ardelene inaugurată de Andrei Mureșanu și prezentă în toată lirica sa patriotică; la Șt. O. Iosif ea este prezentă sub forma unei certitudini profetice:„ Și-i scris în cartea celor viitoare,/ Că va să vină ceasul preamărit,/ Când mândru străluci-va-ntre popoare/ Ca soarele, aici, în Răsărit!” Poetul care
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
23 august 1943, Valea Călugărească, jud. Prahova - m. 7 iunie 2011, Paris) s-a impus în literatura română ca un excelent diagnostician, relevând cu fermitate, în cronicile, foiletoanele, recenziile și notele de lectură valoarea sau nonvaloarea unor creații aparținând epocii, liricii, dramaturgiei sau criticii și esteticii literare. Cărțile sale, cu titluri semnificative, cuprind, conform unor criterii demne de reținut, o veritabilă radiografie a fenomenului literar contemporan, în care intuițiile critice și disocierile analitice coexistă într-o perfectă concordanță. Perceput, inițial, ca
Însemnări despre debutul lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4586_a_5911]
-
Gheorghe Grigurcu Una din cele mai caracteristice prezenț e ale provinciei care apare în lirica noastră se datorează Ioanei Dinulescu. Pentru un mai mare efect, detestabila provincie devine aici un caz psihologic, astfel încît nu imaginile acesteia reprezintă zona de pornire a creației din care am putea reconstitui cadrul obiectiv al autoscopiei, ci invers. Existențialul
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
las la o parte proza și poezia, consider eu, "delirante" pe care le comit, amintind aici doar antologia de poezie românească Deliruri și delire, care s-a dorit a fi un manual al tehnicilor onirice, coșmarești, halucinatorii etc., explorate în lirica scrisă în România mai cu seamă în secolul XX. Lumea fantasmelor, aceasta este obsesia firească și ținta Centrului de Cercetare a Imaginarului. Cum poate fi traversată irealitatea, care îi sînt instrumentele, care sînt structurile lumilor paralele, cît de exact pot
Phantasma, o privire din interior by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/15217_a_16542]
-
Sau unde-a ta cîntare cu ei nu însoțești;/ Încă trăind, tu viața o petreceai mai multă/ Sorbind în armonia a cetelor cerești,/ Unde, ostaș, d-aicea acol-ai și grăbit". Fragmentul selectat conține două motive cu o frecvență semnificativă în lirica romantică: 1. motivul neînțelegerii și/ sau ingratitudinii contemporanilor/filistinilor față de poet; 2. motivul apartenenței poetului la patria celestă. Primul motiv confirmă structura dualistă, contradictorie a insului romantic, oscilînd perpetuu între a fi solitar și a fi solidar. Evocîndu-l pe Cîrlova
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
eternității în temporalitate, fie ipoteze ale viitorului, în care variantele concordiei universale și apocalipsei sînt complementare. Arătam că limbajul poetic, depășit cu viteza luminii de performanțele eminesciene se constituie într-o limită implacabilă în calea unei receptări pozitive majore a liricii heliadești. Citind sintagme precum: "sufletu-mi s-aripează", "lumina eterului ceresc" (O noapte pe ruinele Tîrgoviștii) ori "Subt degete-mi răsună, liră, te-nfiorează" (Destăinuirea) ai, irepresibil, percepția unui "déjà-vu" și nu poți să nu denunți convenția, masca, montajul inabil. Acolo
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
lumi sau macerați în posadele minerale ale uitării pe fundul Mării Sarmatice devenit gorgan în care fantasmele tale călare pe armăsari albi zac îngropate în picioare cu toate podoabele preistorice psalmodiind autocompasiunea celor care cerșesc în temple cu toata șmecheria lirico epica a saltimbancilor din spațiul stepobalcanicopontic stoarsa că un vîrtos vin țărănesc la teascurile metisajului precenegavargetodaciclatino-grectigănescsisciticoslav care încă le mai dă ghes felcerilor autohtoni să privească în savantele lor eprubete "puritatea" precipitatului... încotro? cînd bine te-ai întrebat odată dacă
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
superbă concentrare, poezia lui Mihai Banciu pornește adeseori de la ,,ocazii’’, în sens montalian, pentru a se desface în enigmatice iluminări spirituale. Îmi amintește grația textelor lui Umberto Saba, dar și directețea lui Giorgio Caproni. Citită, în liniște, aprofundată în original, lirica italienilor, mai vechi sau mai noi, a avut un rol stimulativ și formator. Poezia lui Mihai Banciu are toate semnele unui rod interior memorabil, deplin matur, de o discretă melancolie. Adrian Popescu 29 februarie Aproape primăvară. Pe străzile Antichității guelfii
Doi poeți - Mihai Banciu by Mihai Banciu () [Corola-journal/Imaginative/3323_a_4648]
-
el a ieșit la rampă abia în 2000 (cu volumul Călăuza), ca un personaj cu totul atipic, rătăcit printre vocile răgușite de protest ale tinerilor ,milenariști". Iată o probă suplimentară că nu întotdeauna contextul determină textul și epoca își creează lirica; asistăm, adesea, la răsturnări ale acestui raport de consecuție, la cauzalități inverse, tonifiante. N-ar fi, mă întreb, o mare plictiseală dacă întreaga literatură pe care o parcurgem s-ar supune, servilă, anilor în care a fost publicată? Recuperând masiv
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
rămâne în urmă și că zăpezile de altă dată sunt pe veci pierdute. Uneori sonul poemelor sale este unul baladesc, chiar și atunci când temele abordate fac parte din cea mai banală realitate. O replică rostită pe o terasă capătă în lirica lui Emil Brumaru inflexiuni din François Villon: , Nu Carmen de la Ronda, ci de la ,Cireșica",/ Bătută-n cur de-un scaun cu scândurele tari/ Și-n cap de-un soare moale. Mi-a zis: ŤE o nimica/ Să fii poet când
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
despart/ lăsînd în urmă vâlvătăi de culori/ incendiind câmpuri imense de grozamă// ce întâmplare penibilă/ exclamă veștejitele testicule/ pierdute în cămașa de noapte/ a bătrânului academician cu insignă de estet" (Întâlnire profund realistă). Bătrânețea și singurătatea sunt teme vechi în lirica lui Petre Stoica. Scriam, cu un alt prilej, că poetul Petre Stoica pare a se fi născut bătrân, pentru că inclusiv versurile sale din tinerețe au un aer paseist, resemnat, se hrănesc din realitatea unei alte vârste, definitiv pierdute. Se poate
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
pipa lui Magritte. Un alt poem profesiune de credință este Elegie. Chiar dacă nu este foarte reprezentativ pentru formele de exprimare poetică ale lui Petre Stoica (foarte mobile și variate, de altfel) poemul este definitoriu pentru ceea ce numeam viziunea paseistă, specifică liricii lui Petre Stoica. Indiferent de tema tratată, poetul ajunge, mai devreme sau mai târziu, să coboare în adâncimile propriului suflet, să se scufunde într-o singurătate populată doar de chipurile și amintirile dintr-o lume dispărută pentru totdeauna. Între mersul
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
Tudorel Urian Poezia Clarei Mărgineanu se întemeiază pe o estetică a eșecului și/sau a potențialității în iubire. În lirica ei contează nu ce este sau ce a fost, ci ce ar fi putut să fie. Toate iubirile Clarei Mărgineanu sunt iubiri trecute sau rămase în stadiul de potențialitate. Amintirile și imaginația sunt cele care îi animă viața și o
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
nu există elemente comune. Un alt model posibil ar putea fi Virgil Mazilescu și mă refer aici la modalitatea prin care autoarea își transfigurează poetic experiențele existențiale. Sentiment și candoare La polul opus imaginarului poetic al Clarei Mărgineanu se află lirica Monicăi Pillat. Vitalismului debordant, cvasi-nevrotic al autoarei volumului Fata de asfalt, i se opune echilibrul seren al unei poete crescute la școala clasicilor, care a găsit drumul sigur, bătătorit al credinței. Dacă poezia Clarei Mărgineanu este una a penumbrelor, a
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
când desprinsă aproape total de orice conjunctură politică. Se cunoaște prea bine ideea lui G. Călinescu, afirmată în Istoria? sa din 1941, că "după Eminescu și Macedonski, Goga e întâiul poet mare din epoca modernă, sortit prin simplitatea aparentă a liricii lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulțimii, poet național totdeodată și pur ca și Eminescu". În acest fel, cele două extreme erau conciliate în simultaneitatea lor, dar posteritatea a pus din ce în ce mai mult accentul pe dimensiunea anistorică a suferinței
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
altfel. Cartea nu conține o prefață sau măcar o notă care să-l pună pe cititor în temă cu mica ei istorie. Or, neavizat fiind, cititorul nu poate să nu remarce aerul puțin vetust al volumului, prezența sonurilor poetice specifice liricii anilor '70, cu certe influențe din Ștefan Aug. Doinaș, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu ș.a. Citite în cunoștință de cauză, ca niște produse literare ale unui tânăr de nici douăzeci de ani, în plină formare, poemele din Istorii duminicale surprind prin
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
de intertextualitate și aluzii livrești. Ea păstrează retorica, pe alocuri grandilocventă și rigoarea prozodică ale poeziei anilor '70, dar oferă și mici semne de ironie care, împreună cu intertextualitatea, va deveni una dintre mărcile de identificare a viitoarei generații optzeciste. Specific liricii tânărului Valeriu Stoica este poemul Treieriș, în care prozodia riguroasă și retorica tradițională camuflează ironic o viziune poetică (post)modernă dominată de (auto)ironie și intertextualitate: ,Cât aerul pe arii mai cântă în pendule,/ La gurile batozei să m-așteptați
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
Nocturne,/ s-aud, de Chopin.// Se-ntunecă-n lucruri, în cărți e lumină.../ De-a valma cresc toate din câte visăm./ Dar ora-i târzie. E vremea de cină./ O fiară de gheață pândește la geam." (pp. 40-41). Există în lirica lui Valeriu Stoica versuri de mare sensibilitate și subtilitate. Ele probează incontestabilul său talent: ,Bunicii în tablouri plâng cuminți./ Tratate triste se-nvechesc pe masă./ Erori superbe zămislesc noi sfinți./ Absența ta a viscolit în casă.// Nisipul în clepsidră-i
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
Stoica dacă autorul nu ar fi abandonat definitiv acest drum. Este posibil să fi urmat relaxarea prozodică și textualismul ironic al colegilor săi de generație (optzeciștii), dar mai degrabă cred că ar fi mers spre un conceptualism somptuos, spre o lirică în care accentul ar fi căzut mai mult pe idee decât pe viziune, un univers poetic în care filosofia ar fi avut un loc de onoare. Altfel spus, Valeriu Stoica ar fi putut fi, în poezie unul dintre continuatorii liricii
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]