7,135 matches
-
desigur, auto... înduioșare) palpitând ca acum treizeci de ani la un concert Phoenix cu țăndărică și trupa lui de dubași, după cum n-am uitat că tot Andrei Oișteanu autorul Arhivarului de aici! era cel care semna în 1980 în România literară un tulburător reportaj din New York la asasinarea lui John Lennon... Ce zici, Andrei: ne dăm întâlnire tot aici, într un alt P.S., în 2015? Promit un "I'm going home" cu Ten years after, pentru toți bătrânii captivi de a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de Constantin Ciopraga. Editura pentru literatură, București,1969. Colecția " Biblioteca pentru toți " (serie nouă) și G. Ibrăileanu, Privind viața.Ediție îngrijită, studiu introductiv și note de Valentin Tașcu.Editura Dacia, Cluj, 1972. Colecția "Restituiri". Coperta: Isai Cîrmu ISBN 9975-74-128-2 (c) LITERA TABEL CRONOLOGIC 1871 La 23 mai, se naște la Tîrgu-Frumos (Iași) G. Ibrăileanu; în anul următor, Ibrăileanu se mută la Roman, unde trăiau părinții Mariei Ibrăileanu, mama viitorului critic. 1876 Copilul rămâne orfan de mamă: evocare duioasă în romanul (1933
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Eugen Simion și Prof. Grigore Brâncuș; Monografia comunei Râca; Lucrări literare în curs de apariție: Martirii lui Erosroman(Eminescu și Veronica Micle);Izvorul fericirii-roman;Îngerii și demonii revoluției; Fiascoroman; Priveghiul roman; Poezii: Cutia cu amintiri;Aripi către infinit. Colaborări: Basarabia literară;Revista Noi Nu;Cenaclul literar Lira21;Revista Aspirații de pe net, ro.grup.net; Revista literară Bruxelles Mision; Revista Cărticica românească de copii; Revista Rostiri, vol.2 de pe net;Antologia Însemne, editura DOCUCENTER, Bacău,2010;Antologiile revistei SingurPoezie,editura Grinta, Cluj Napoca
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lui din presa vremii nu lasă loc nici unui dubiu*. În termenii de analiză ideologică de astăzi, Sadoveanu era un om cu convingeri socialiste, „de stânga“, derapajul adeziunii la regimul comunist din anii ’50 găsindu-și, astfel, o anume justificare. Propaganda literară imediat postbelică a putut să manipuleze ideologic cu mare ușurință povestirile „durerilor înăbușite“ scrise încă de la începutul secolului. Apropierea inițială de sămănătoriști și de poporaniști, alături de care opune modernității un trecut cvasiromantic, este, așadar, firească la început. Se va îndepărta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în neștire. Mă simțeam atunci contopit, parcă mistuit în bătăile unei inimi enorme, ale unui puls universal. Mă simțeam înlăuntrul unui Dumnezeu care era însuși Universul a cărui necuprindere nu am putut niciodată să o imaginez. Atunci o simțeam. Cucoanele literate de acum, știu, strâmbă din nas când dau de astfel de mărturisiri. Le fac să amușine savant din finele lor născioare: Pooof-pooof! Nu-i deloc postmodern! Auzi, țațo, metafizica grădinii de zarzavat! Chiar nu și-o fi dând seama amărâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
banii economisiți pentru o rochie nouă. Nu e vorba că nu mi‑ar plăcea să fac sport sau așa ceva... pentru că‑mi place. Ador sportul. Și, dacă o să stau la New York, o să merg în fiecare zi la sală, nu? Asta‑i literă de lege aici. Așa că e o cale bună de a mă acomoda. În clipa în care ajung la intrarea centrului de fitness mă uit la reflexia mea în geam, și, în adâncul sufletului, sunt destul de impresionată. Se spune că newyorkezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mică fusese, în realitate, averea acestuia. De aceea ignora toate acele bârfe. Se întâmplase, însă, ceva mai grav. O foaie, editată cândva în Rumelia de către agenții francezi din Balcani, în care era demascat ca „spion în serviciul Rusiei”, fusese retipărită, literă cu literă, în ziarul Frankfurter Zeitung și răspândită, de curând, în tot imperiul și nu numai. Mai nou, diplomații turci îl acuzau și pentru „formula de compromis” a tratatului de pace de la București. Îl învinuiau că își depășise rolul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
timp pe ucenicii săi să fie pregătiți și gata să-și ia crucea și să-l urmeze (Mc 8,34). Este puțin probabil ca primii creștini să fi inventat o poveste despre Isus care să fie incapabil să-și urmeze, literă cu literă, propria învățătură. Referința evanghelistului la numele fiilor lui Simon, Alexandru și Rufus, pare să sugereze că acești bărbați erau cunoscuți în comunitatea lui Marcu. Situația prezentată aici poate fi foarte bine o mărturie oculară ce amintea că Isus
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
nou ochii pe caiet și a scris: "E târziu, prea târziu, dar nu e tîrziu". ― Ce înseamnă asta? o întrebai, căci nu mă putui opri să nu-mi arunc ochii pe caiet. ― Mă jucam numai, răspunse ea, ștergând cele scrise literă după literă și desenând câte o floare deasupra fiecărui cuvânt. Mi-a venit ceva în cap: am să dau lecții de franceză lui Chabù. Îmi amintesc că m-a apucat un râs nebun, care a înveselit-o și pe ea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dacă deții robot telefonic și, de asemenea, pentru numărul de la serviciu, precizează orele la care poți fi găsit; • adresa de e-mail, dacă ai (dacă nu, încearcă să-ți faci cît mai rapid una, astăzi folosirea Internetului a devenit aproape pretutindeni literă de lege); • data nașterii (precizează luna în litere); o altă posibilitate ar fi să-ți indici direct vîrsta, fapt în genere mult mai apreciat; • situația familială (căsătorit /necăsătorit /divorțat); • stagiul militar (în cazul domnilor: satisfăcut / nesatisfăcut). "Viața mea particulară nu
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
-și imploră iubita, cea de mereu, să-i ofere / îngăduie un semn, un biet cuvânt sau orice: (Alo /nu închide telefonul / te aud cum respiri sacadat cum te inundă paloarea / pentru Dumnezeu răspunde-mi măcar un cuvânt o / silabă / o literă / mituiește-mă cu promisiuni...), fiindcă - ecourile eminesciene sunt evidente - el vrea măcar splendoarea unui minut cu tine. Cu luciditate dureroasă, experiența îi arată că Orice iubire care începe / își devoră iubitul. Ceea ce-l salvează însă, în bună măsură, pe poet
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lung istoric. Ahtiați după bunurile pământești, tăinuind documente, măsluind altele, călugării greci aduseră în stăpânirea lor uriașe avuții. Regulamentul Organic obliga mănăstirile închinate de a contribui la cheltuielile statului cu un sfert din veniturile lor, prevederi rămase în bună parte literă moartă, căci egumenii greci nu voiseră să se supună. Semeții călugări nu înțelegeau să atârne în nici un fel de guvernul român, constituind un fel de stat aparte. În timpul domniei lui Bibescu, ei ajunseră să ceară ca arendarea moșiilor mănăstirești să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Pare că deznădejdea - supremul păcat, după judecata ve chilor Părinți! - ne-a devenit supremul refugiu. E drept? Nu e drept. Dar așa pare că este! 16 septembrie 2010 Nevinovată plângere de milă Anul acesta, în martie, am publicat în România literară un sfios, dar hotărât, lamento („Suavă înlănțuire de orori“) pe tema amarului destin al criticului literar obligat să-și câștige pâinea ca vidanjă a mizeriilor hiperetalate de literatura la zi, de la noi și de aiurea. O literatură alergică la normalitate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
chip de-a dreptul drăcesc îmbârligate - prin care s-a definit în mintea mea destinul acestei personalități deopotrivă harismatice și detestabile, fabuloase și dizgrațioase. La moartea unui om - numai de bine! Să-i lăsăm posterității stabilirea locului în ierarhia socio literară, cernerea neghinei, alchimia mizeriei. Separarea adevăratelor valori poetice de sufocarea lor în inflația fluvială a dejec țiilor partinice. Distincția între magnetismul incisiv, cople șitor, al gazetarului, și grozăvia comportamentală cu care această energie formidabilă s-a compromis irepresibil, într-o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
La ce bun, student fiind și debutând în critica literară, să trebuiască să aleg de partea cui sunt, a lui G. Călinescu, sau E. Lovinescu? Iar ca să publici, era cruntă nevoie să optezi, ca pușcăriașul, pe viață: Luceafărul sau România literară! Marin Preda sau Eugen Barbu! Stupida, păguboasa patimă a ștampilării. Cultul monovalenței. Obsesia țarcului, alergia la insubordonare și varietate, groaza mediocrității (și a oficialității) față de per sonalitatea alchimică, senin însumatoare de polarități. Boală veche. La fel fusese-n vremea boierimii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să zicem, un coș cu garoafe sau cu trandafiri, împreună cu un mesaj, unei femei care a născut la un spital din Paris. Se adresează companiei noastre. Mie îmi vine pe computer textul comenzii și al mesajului. Trebuie să-l transmit, literă cu literă, fără greșeală, după ce caut o florărie din Paris, cât mai apropiată de acel spital. La început, fiindcă vorbeam prost englezește, mulți clienți s-au plâns de mine și au cerut patronului să fiu dat afară. Mi-a fost
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
e destul de exact. Revizor școlar: M. Eminescu Domnului Ministru al Cultelor și Instrucțiunei Publice 142 [VASILE MIRCEA] Iași, în 21 april 876 ROMÎNIA REVIZORATUL ȘCOLAR CIRCONSCRIPȚIUNEA IAȘI N-o 204 Domnule învățătoriu, Rog grăbiți împreună cu primăria locală trimiterea tabloului statistic litera A pentru semestrul al doilea al anului scolastic 1874/75, care vi s-au comunicat de cătră prefectură în urma adresei mele No 170. Ministeriul îl cere de urgență. Revizor școlar: M. Eminescu D-lui învățătoriu din comuna Copou, pl. Copou
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
se pare că politica, ridicată la rangul de activitate spirituală, a pus în umbră pentru multă vreme literatura. În orice caz, îngustimea conștiinței omenești este cu greu în stare să cuprindă deodată două direcțiuni, pe cea politică și pe cea literară; coexistența lor simultană în una și aceeași conștiință aduce daune unuia din cele două domenii de idei, sau chiar amândurora. Astfel mi se pare a fi observat că Slavici a început realmente să scrie mai prost pe tărâm literar, - mai
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
gândit la așa ceva când a scris aceste versuri. Mai degrabă totul trebuie judecat și înțeles altfel: “Poetul rămâne rece la nimicul cotidian care-l înconjoară și de care riscă să fie sugrumat, anihilat, distrus.” Altminteri, dacă am lua totul ad literam, ar însemna că poetul însuși militează pentru alungarea lui din cetate, din viață, din preajma oamenilor. Și, cum se știe, “poeții au militat dintotdeauna pentru apartenența la totul uman, din care nimeni și nimic nu-i poate alunga.” “Sunt suflet din
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
concluzia că un bărbat nu se poate sincroniza cu o femeie. Pe măsura trecerii zilelor, planul lui devenea tot mai precis. Și, totodată, înțelegea că tabloul întregii situații îi parvenise din filiera minții unor oameni care raționau aristotelian, aproape ad literam. Însuși Crang ― asta nu trebuia s-o uite ― nu constituia un bun exemplu pentru gradul lor de organizare pe care îl putea atinge cineva, fără să-și fi însușit, încă din copilărie, cunoștințele sistemului non-A. El era numai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
concluzia că un bărbat nu se poate sincroniza cu o femeie. Pe măsura trecerii zilelor, planul lui devenea tot mai precis. Și, totodată, înțelegea că tabloul întregii situații îi parvenise din filiera minții unor oameni care raționau aristotelian, aproape ad literam. Însuși Crang ― asta nu trebuia s-o uite ― nu constituia un bun exemplu pentru gradul lor de organizare pe care îl putea atinge cineva, fără să-și fi însușit, încă din copilărie, cunoștințele sistemului non-A. El era numai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Eugen Ionescu. Autorul încearcă să-și motiveze opinia cu argumente ținînd de psihologia creației și a receptării: „Cetitor docil, atent și răbduriu se găsește cu greu în zilele cînd femeile și adolescenții sînt luați la munca de ghișeu și atelier. Literat cu răgazuri îndelungi pentru o muncă arhitectonică nu se zărește. În străinătate romanul a rămas un obicei al publicului și al scriitorului. Dar îl vedem din ce în ce mai descusut; o alipire de fascicule disparate, de note, fragmente și povestiri prin care străbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în 1937, Ion Biberi își publică eseul despre Urmuz la Editions Corymbe, Paris. D. Vârbanescu va fi, în 1949, protagonist al unui schimb epistolar cu Eugen Ionescu (Radu Ionescu, „Eugen Ionescu și Urmuz — scrisori deschise (către D. Vîrbănescu)”, în România literară din 4 decembrie 1969). Aflat la Paris, cel din urmă proiectase încă din 1944, cînd era atașat cultural pe lîngă guvernul de la Vichy, traducerea în franceză a operei urmuziene. Ionesco se gîndea la o editură de prestigiu: Éditions de Minuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
într-un limbaj de hagiografie autohtonistă („Biblie a avangardei românești”). Nota bene, deși admirator al lui Urmuz, Nichita Stănescu avea importante rezerve față de avangardă... Ca o replică la această acțiune, tînărul critic de artă timișorean Andrei Pintilie publica în România literară un eseu despre autorul Paginilor bizare, intitulat „Urmuz cu «u» de la umor», în care taxează acid demersul comemorativ al revistei Manuscriptum: „În loc de catalog s-a tras în cîteva sute de exemplare numărul 6 al revistei Urmuz, urmaș parodic al adevăratei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a lui Bellow; raportul dintre realitate și ficțiune, dintre cartea de memorii și cartea de ficțiune; genul biografic, tradițiile și sfidările lui; vitriolul din portrete; lipsa de structură, digresiunile gratuite; povestea prea schematică. La noi, din câte am văzut, România literară și Observatorul cultural au scris despre Ravelstein, prima publicație reproducând și un fragment din roman.16 Nu am cunoștință de o dezbatere publică; ea va porni probabil după apariția integrală a versiunii românești. Roman sau memorii? Retorica și etica amintirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]