2,040 matches
-
soartă de a vedea prăbușindu-se universul celuilalt. Sau al celorlalți. Răul nu pare să poată fi evitat, ne spune, în esență, Jérôme Ferrari, de-a lungul frazelor sale sinuoase și extrem de migălos cizelate. Teribil de deprimant, la o lectură literală. Dar, în același timp, pe urmele, Sfîntului Augustin, autorul ne face să ne amintim că această condamnare nu e irevocabilă. Finitudinea, da, modul în care o asumăm însă, ne aparține. Dacă iubim lumea asta, vom pieri odată cu ea. Nimic dramatic
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de asemenea, demitizarea unor termeni ca operă sau autor și demonstrarea inoportunității unor expresii de felul "text adevărat", "text prim", "text ultim". Din acest punct de vedere, se impune o demarcație între ceea ce tel-quel-iștii numesc scriitură textuală (caracterizată ca "rețea literală cu mai multe dimensiuni, ca șiruri de generări și transformări reciproce, sume vide de distrugere a limbajului prin articularea sa"265) și scriitura non-textuală, care este "lineară, expresivă, cauzală, neînscrisă și nelegată de "spațiul scris""266. Putem aici observa ideile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care organizau până acum totalitatea câmpului discursiv, precum și a oricărei articulații care determina producerea sensurilor după o logică prestabilită. Modelul limbajului mediatic îl conduce la afirmații similare celor ale lui Derrida, astfel încât faptul că "discursul "circulă" trebuie luat în sens literal: înseamnă că el nu mai merge de la un punct la altul, ci că parcurge un ciclu care înglobează în mod indistinct pozițiile de emițător și de receptor, în continuare ireperabile în ele însele. [...] Circularizarea puterii, cunoașterii, discursului pune capăt oricărei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
métaphore dans le texte philosophique", p. 261. Richard Rorty interpretează acest pasaj în termenii următori: A spune că filosofii visează la existența unei singure metafore adevărate e echivalent cu a spune că ei visează să desființeze nu numai distincția dintre literal și metaforic, ci și distincția dintre limbajul erorii și limbajul adevărului, limbajul aparenței și limbajul realității adică, limbajul adversarilor lor și propriul lor limbaj. Aceasta poate părea o definiție îngustă a "visului fundamental al filosofiei", însă ea aduce în centrul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
3) A introduce în mod subtil verosimilul, opinia și probabilul cu motive bune și argumente, sugerând inferențe sau extrăgându-le ei pentru alții; 4) A sugera implicitul prin explicit; 5) A institui un sens figurat, a-l infera din cel literal, a descifra plecând de la el, utilizând pentru acest lucru figuri de stil, "povești"; 6) A utiliza un limbaj figurat și stilizat, literar; 7) A descoperi intențiile celui care vorbește sau scrie, a putea să dai rațiuni pentru ceea ce se spune
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mobil incorporal 92. La momentul actual se consideră că fondul de comerț este un drept de proprietate incorporală, ca și drepturile de creație intelectuală deoarece organizarea elementelor fondului de comerț pentru atragerea clientelei constituie o creație intelectuală asemănătoare celei științifice, literale 93. c. Elementele fondului de comerț În cuprinsul fondului de comerț se regăsesc bunuri imobile prin natura lor (clădirea în care se desfășoară comerțul) sau prin destinație (mașini, utilaje) dar și bunuri mobile: materii prime, materiale destinate a fi prelucrate
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
își afirmă originea în chiar creuzetul revelației; prin urmare, în acest ultim caz, numele nu mai trimit exclusiv la alte nume, ci la sursa „emanației“ lor reale. Spre deosebire de alegorie, așadar, simbolul nu distruge și nici nu pune între paranteze sensul literal, ci îl îmbogățește cu „puterea“ misterului revelației. Idel aduce un corectiv acestei tradiții exegetice: diferența nu este aceea dintre învățătura exo terică, alegorică și cea ezoterică, simbolică a Cabalei. Mai degrabă, dintre funcții diferite ale semnificării: „o diviziune funcțională între
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sa recitire: „The ultimate truth is that the text is a mere play of differences and displacements“. Ca simbol, textul capătă viață și trebuie, așadar, asumat în infinitatea scriiturii sale. Alegoria, după cum spuneam mai sus, „nesocotește“ textul în sensul său literal. Simbolul procedează tocmai prin radicalizarea acestei literalități: ea nu se raportează la o alteritate sem nificantă, ci conține alteritatea ca auto-diferențiere sau, cu termenii lui Derrida, ca diferanță. Infinitatea revelației poate locui litera textului doar dacă aceasta își depășește propria
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Steiner, un idiom al numelor, nu al propozițiilor: abia acestea reprezintă miza traducătorului, locul unde, în limbă, este în tâlnit adevărul. Numele, așadar, sunt traduse în vederea recu pe rării drumului spre „limba pură“. În acest sens, traducerea romantică este, paradoxal, literală: ea nu consideră cuvântul doar un pretext pentru un sens care îl depășește, ci găsește acest sens tocmai în interiorul cuvântului, în felul în care știe să numească lucrul, în „densitatea“ revelației pe care o exprimă. Mistica iudaică, la rându-i
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
prezentă. Timpul istoric este o monadă (Monade) care sparge continuitatea timpului omogen și devine o poartă îngustă prin care, poate, Mesia intră în lume. Imaginile pe care Benjamin le întrebuințează pentru a descrie natura monadică a timpului istoric trimit, uneori literal, la tema spargerii vaselor (Shevirath) din kabala luriacă. Contracția divină (Tsimtsum) ca origine a procesului cosmologic determină propagarea luminii divine în forma finită a creaturii, în „vasele“ capabile s-o primească. „Les vases qui correspondaient aux trois Sephiroth les plus
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Das Kolportagephänomen des Raumes ist die grundlegende Erfahrung des Flaneurs. [...] Kraft dieses Phänomens wird simultan was alles nur in diesem Raume potentiell geschehen ist, wahrgenommen.“ Modul în care Benjamin se referă, în Passagen-Werk, la experiența spațială a flaneurului trimite, aproape literal, către un alt loc al scrierilor sale, acela în care autorul descrie experiențele sale sub influența hașișului (Protokolle zu Drogenversuchen, 1933- 1939). Colportajul este în aceste protocoale un fenomen esențial care produce un dublu efect asupra lucrului, în măsura în care este perceput
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
blană, cu copite și coarne. Personajul ar putea fi și descendentul creaturilor mitologice antropomorfe, ceea ce ar simboliza dorința omului de a se întoarce la natură sau de a se izola de societate. Omul Verde din Sir Gawain poate fi interpretat literal (el este un cavaler preschimbat temporar prin magia ucenicei lui Merlin, Morgan le Fay, într-o creatură de culoare verde), sau alegoric, ca simbol al vegetației (mitul precreștin al fertilității). În ambele cazuri, personajul dispune de puteri supranaturale (i se
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Euridice pe pământ. Credința în puterea sângelui este importantă pentru popoarele tradiționale. Pierderea de sânge este de obicei asociată cu pierderea vieții, iar evocarea sângelui este echivalentă cu evocarea morții și a sentimentului pe care îl trezește, și anume frica. Literal și metaforic, sângele înseamnă viață. Producerea "sângerării" cu scopul de a vindeca unele afecțiuni era o practică frecventă, care s-a perpetuat până în secolul XXI sub diferite forme, cele mai moderne fiind transfuziile. Este așadar normal ca sângele să întru-chipeze
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
cea creștină poate fi desprinsă din reacțiile, de altfel foarte diferite, provocate de Originea speciilor de la apariție și până în zilele noastre. Una dintre ele este cea a cercurilor bisericești, a teologilor și a credincioșilor, care înclină spre o interpretare strict literală a istorisirii biblice despre creația lumii în sensul creației separate a speciilor, pe baza unui proiect. Este poziția care a fost exprimată clar, la o întrunire din iunie 1860 a Asociației britanice pentru progresul științei, de către episcopul anglican de Oxford
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
dată de Dumnezeu omului nu poate contrazice adevărurile revelate, urmează că pretențiile de științificitate ale teoriei lui Darwin vor trebui socotite drept cel puțin îndoielnice. Invocând asemenea principii, fundamentaliștii protestanți susțin că tot ceea ce contrazice reprezentarea biblică a creației înțeleasă literal - pământul a luat naștere acum câteva mii de ani, principalele specii de plante și animale au fost aduse la viață instantaneu prin fiat, omul a fost creat în mod separat prin procese care nu operează niciunde în universul natural - trebuie
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
intereseze pe copiii mei sau pe copiii lor“), Darwin s-a oprit asupra evoluției convingerilor sale într-un capitol special, intitulat Credința religioasă. Vorbind de pierderea treptată a credinței sale din anii copilăriei și tinereții, Darwin se referea la înțelegerea literală a ceea ce se spune în cărțile de bază ale tradiției creștine, acea înțelegere împărtășită de majoritatea zdrobitoare a celor care se declarau pe atunci creștini. În tinerețe, mărturisea Darwin, el a găsit argumentele lui Paley drept foarte convingătoare. Mai târziu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
înțelegerea Bibliei ca „regină a științelor“, autorul opune geologia biblică geologiei pe care o numește „istorică“, precum și biologia și antropologia biblică celor evoluționiste darwiniene. Concluzia la care ajunge el este că principalele rezultate ale cercetării naturii susțin pe deplin afirmații literale din Biblie. Nu este de mirare că majoritatea covârșitoare a oamenilor de știință, independent de convingerile lor personale, nu cred că o discuție cu cei care susțin asemenea vederi ar fi utilă. Ei consideră, în schimb, că este important să
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
naturii nu vor accepta că trebuie să facă o asemenea alegere. Punctul de vedere tipic al cercetătorului credincios, punct de vedere adoptat astăzi și de reprezentanți autorizați ai multor biserici și confesiuni, este că credința creștină nu implică și acceptarea literală a cosmologiei biblice. Cât privește susținerea lui Plantinga că rezultate mai recente ale cercetării științifice ar fi fost nefavorabile științei darwiniene, ea nu este împărtășită de cvasitotalitatea celor activi în domeniu. Dacă lucrurile ar sta așa cum susține Plantinga, atunci nici un
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
perioadă mai îndepărtată, și Francisco Ayala, un creștin catolic, într-o perioadă mai recentă, sunt cele mai bune exemple. Încă Sfântul Augustin semnala cât de dăunătoare poate să fie pentru cauza credinței creștine asocierea ei, pe temeiul autorității unei lecturi literale a unor pasaje din Biblie, cu afirmații care contrazic ceea ce oamenii cunosc prin lumina rațiunii și învață din experiență. Refuzând să admită că o cercetare întreprinsă prin folosirea onestă și dezinteresată a minții omenești poate conduce la concluzii incompatibile cu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
incompatibile cu credința creștină, Augustin scria: „Dacă se întâmplă ca autoritatea Sfintei Scripturi să fie în opoziție clară și sigură cu rațiunea, aceasta trebuie să însemne că persoana, care interpretează Scriptura, nu o înțelege corect.“ Augustin se distanța de interpretarea literală a cosmologiei biblice, scriind că Sfântul Spirit nu ne învață acele lucruri care nu sunt importante pentru mântuirea noastră. Galileo Galilei a urmat această linie de gândire atunci când a fost silit de împrejurări să se clarifice pe deplin în privința relației
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
aderă la înțelegerea tradițională a cosmologiei biblice. Examenul critic al teoriei lui Darwin, întreprins în cartea mult discutată a lui Phillip Johnson, Darwin on Trial (1991), este reprezentativ pentru o asemenea poziție. Johnson se delimitează de creaționiștii care susțin adevărul literal al istorisirii biblice a Genezei, afirmând că „evoluția“ nu contrazice „Creația“ decât atunci când este concepută în așa fel încât este exclusă ideea conducerii evoluției de către o inteligență superioară, care urmărește un proiect. Putem accepta că Pământul a luat naștere acum
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de timp, că această evoluție a dus la apariția omului și putem susține, totodată, că viața a fost creată și că evoluția este condusă de Creator, în vederea unui scop. Este poziția pe care Johnson o susține drept alternativă la lectura literală a Genezei. Presupunerea că teismul și teoria evoluției sunt incompatibile este declarată greșită: „Cred că există un Dumnezeu capabil, dacă vrea, să creeze pornind de la nimic, dar că El a putut de asemenea alege să lucreze prin procesul de evoluție
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ar putea fi religios. În cazul unor contemporani ai lui Darwin sau al unor naturaliști din generațiile următoare, o explicație posibilă a adoptării acestei poziții a fost acceptarea presupunerii că religiozitatea ar implica în mod necesar aderența la o înțelegere literală a Genezei, la conceperea Creației ființelor vii ca fiind opera unui artizan, așa cum o văzuse William Paley. Cei care acceptau această presupunere ajungeau în mod firesc la concluzia că nu poți crede în același timp în evoluția darwiniană și în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Ca și Ayala, McMullin, susține însemnătatea unei distincții clare între credința religioasă și știința naturii, respingând „creaționismul științific“ și „proiectul inteligent“, drept încercări neavenite de a oferi o întemeiere științifică religiei. În acord cu Ayala, McMullin ia distanță față de acceptarea literală a cosmologiei Vechiului Testament, ca parte integrantă a credinței creștine. El reia argumentul, pe care îl găsim deja la Galilei, că rațiunea naturală, al cărei exercițiu produce știința naturii, nu poate intra în contradicție cu învățătura revelată. Sensul a ceea ce
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
credința religioasă. Autorul este de acord cu acei darwiniști, ca Ayala, care subliniază că nu există un conflict, nici măcar o tensiune, între știința darwiniană și credințele religioase de îndată ce oamenii credincioși nu împărtășesc citirea unor pasaje din Biblie ca un adevăr literal, „ci ca o literatură care luminează, bazată în parte pe metaforă și alegorie (care sunt componente esențiale ale scrierilor bune) și cer interpretarea ei [a Bibliei - n.m., M.F.] pentru o înțelegere adecvată“. Un conflict nu este, de fapt, posibil, după
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]