1,257 matches
-
hotărât pentru gazetărie: este redactor la „Viața studențească”, între 1974 și 1979 lucrează ca redactor-șef adjunct la „Viața studențească” și la „Amfiteatru”, iar între 1979 și 1987 ca redactor-șef adjunct la „Scânteia tineretului” și redactor-șef la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”. În această perioadă realizează în fiecare an pe litoral, la Costinești, revista „Secvența”. Între 1987 și 1989 este redactor-șef la revista „Teatrul”, de unde va demisiona în decembrie 1989. În ianuarie 1990 debutează în presa particulară, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
Beniuc au oferit de fiecare dată un aport de noutate în interpretare: existențialismul de tinerețe al lui Preda a apărut mai clar, iar studiul despre Beniuc propune un scriitor angajat, dar nu comunist, ci naționalist, în preajma viziunii legionare. În „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, C. a publicat fragmente dintr-o istorie a literaturii române din perioada proletcultistă, întemeiată pe lectura completă a presei epocii. Amână însă publicarea în volum a celor 1400 de pagini redactate. SCRIERI: Personaje de rezervă, București, 1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
noiembrie 1944 până la 21 decembrie 1989. Subtitlul „Organ central al Uniunii Tineretului Muncitor” se schimbă în „Organ central al Uniunii Tineretului Comunist”, apoi în „Organ al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist”. Din 20 septembrie 1981 ziarul are un supliment literar-artistic săptămânal. S.t. ilustrează, asemenea tuturor publicațiilor similare, principalele evenimente petrecute în România postbelică, în toate sferele de activitate, inclusiv în cea cultural-artistică. Pe tot parcursul apariției sale ziarul are o evidentă orientare propagandistică, normativă. Profilul politic este mai pronunțat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
vadă și înscrisă în pagini de carte, în modul cel mai veridic cu putință și la un nivel de realizare cât mai aproape de măreția faptelor. Așa se explică larga răspândire a cărții de istorie și extensia problematicii istorice în sfera literar-artistică”. Ca o ironie a sorții, autorii apropie inconștient istoria de „sfera creației literar-artistice”, locul în care nararea trecutului ține de domeniul practicii și creației literare, însă trimiterea are o altă semnificație; este vorba, firește, de prezența istoriei naționale în creația
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
putință și la un nivel de realizare cât mai aproape de măreția faptelor. Așa se explică larga răspândire a cărții de istorie și extensia problematicii istorice în sfera literar-artistică”. Ca o ironie a sorții, autorii apropie inconștient istoria de „sfera creației literar-artistice”, locul în care nararea trecutului ține de domeniul practicii și creației literare, însă trimiterea are o altă semnificație; este vorba, firește, de prezența istoriei naționale în creația literară militantă, tezistă, concepută pentru a crea conștiință istorică națională și apartenență etnico-lingvistică
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
articol din „România liberă”). În timp, este prezent în diferite cenacluri („Ienăchiță Văcărescu”, Junimea). Încurajată de poetul Florin Mugur, încercarea de a publica în 1981 un volum de proze scurte eșuează, fiind respins de cenzură. Debutează în 1983 la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” cu proza După avioane și iepuri, și editorial cu romanul Cartea păcatelor (1996). Au urmat alte romane și culegeri de nuvele ori povestiri, texte ale sale fiind incluse în antologii alcătuite de Dan Silviu Boerescu sau de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
Scrieri alese, introd. Nina Façon, București, 1964 (în colaborare cu Tudor George și Nina Façon); William Styron, Marșul cel lung, București, 1967; Cyprian Ekwensi, Savana în flăcări, București, 1969; Elizabeth Barrett Browning, Sonetele unei portugheze, București, 1971. Repere bibliografice: Mișcarea literar-artistică, „Viitorul”, 1914, 2 217; Ion Vinea, „Umbre pe drumuri”, ADV, 1920, 11 056; [Ovid Densusianu], „Umbre pe drumuri”, VAN, 1920, 4-6; Lovinescu, Scrieri, IV, 673; Deschiderea stagiunii Teatrului Național, „Viitorul”, 1926, 5 547; Călinescu, Ist. lit. (1941), 851, Ist. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
cu un text despre proza lui Nicolae Velea. Intensa activitate publicistică s-a manifestat nu doar în presa locală („Ateneu”, „Steagul roșu”, „Deșteptarea” „Monitorul”), ci și în reviste precum „Iașul literar”, „Cronica”, „Tribuna”, „Orizont”, „Viața studențească” „Luceafărul”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, unde a semnat și cu pseudonimele C.S. Rusu, Horațiu Cimpoeș, Dinu Rareș, Hermes, K.N.K. Deși editorial C. a debutat târziu, în 1999, numele său era cunoscut de mult timp printre comentatorii fenomenului literar românesc „la zi”. Aceasta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286039_a_287368]
-
serie nouă, dintre foștii conducători ai revistei rămâne doar Cassian Maria Spiridon. Cu numărul 3-4/1991 dispare din antet subtitlul „Tribună a democrației și libertății”, înlocuit cu „Revistă de cultură” începând cu numărul 1/1993, când T. reapare sub direcția literar-artistică a lui Liviu Antonesei. În articolul-program Către cititori (1/1990) se spune: „Acum, «de bună voie și nesiliți de nimeni», vă rugăm să ne spuneți tot ce vă doare și vă bucură; numai așa, prin promovarea unei temeinice publicistici, vom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290180_a_291509]
-
în „Caiete critice” un serial intitulat O mie de poeți postdecembriști. Deși are formație de filosof și istoric, P. este cunoscut și pentru spiritul său de polemist, manifestat în revista „Literatorul”, sau în ipostaza de critic literar, ilustrată în suplimentul literar-artistic „Ecart” și în „Caiete critice”. În 1998 publică o carte despre generația ’30, Mircea Eliade și Nobelul interzis, unde vehiculează teoria că, deși Eliade era cea mai îndreptățită personalitate postbelică pentru a obține în anii ’80 prestigioasa distincție, în acel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288885_a_290214]
-
Direcția de Relații cu Presa (1963-1968) și Direcția de Cultură și Presă (1973-1975). A fost secretar executiv al Comisiei Naționale pentru UNESCO (1975-1976), ulterior pensionându-se din motive medicale și dedicându-se exclusiv literaturii. Colaborează la „Tribuna”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Cronica”ș.a. Personalitate care se manifestă în poezie, proză și eseu, unitară prin constanța preocupărilor de fond, care vizează problematica existenței individului și a colectivității în istorie, P. a debutat ca poet, ipostază pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
nivel înalt științific, forțele cele mai active ale întregii vieți politice și ideologice din institute"42. În 1969, au revenit referatele care semnalau "slaba combativitate față de concepțiile idealiste, antiștiințifice, retrograde, slăbirea pozițiilor critice în aprecierea gândirii social-politice și a creației literar-artistice, tendințe de preluare globală, nediferențiată, de pe poziții obiectiviste, a unor gânditori și creatori dinainte de 23 august 1944"43. La aceasta vreau să adaug situația cadrelor de la Facultatea de Istorie-Filosofie, secția Filosofie, așa cum apare ea în 1971, când erați deja student
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
anul precedent și achitarea parțială a taxelor pe anul în curs: "peste 85% dintre studenții valutari și-au rezolvat această problemă"; 5) gradul de încărcare în cămine a studenților străini a fost de 0,9; 6) s-a organizat "Cenaclul literar-artistic Prietenia"; 7) dintre studenții programați la anul pregătitor au sosit mai puțin de 1000, iar dintre cei 700 din anul I încă nu sunt prezenți 150; 8) erau 67 de studenți ce urmau a fi exmatriculați (repetenți a treia oară
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de certificate eliberate la noi sau chiar din țara lor și pe baza acestora solicită o cazare specială"7. D. T.: Existau și astfel de cazuri. S. B.: Ajungem la un episod foarte important: în 1980, s-a organizat Cenaclul literar-artistic "Prietenia". D.T.: A fost ideea lui Radu Ursache, vicepreședintele cu studenți străini. S-a constituit așa, ca un cenaclu, cum zicem noi azi, fără statut juridic. Era un concept. Îi aduna încât să poată discuta cu ei, dincolo de problemele lor
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Sanda Stolojan, Constantin Tacou și Bernard Poulet. Redactorii săptămânalului bucureștean tind să dea periodicului o mai accentuată dimensiune cultural-artistică, fapt pentru care vor scoate și suplimentul „Oglindă”, ce se vrea „un mijloc de cercetare a unor inadvertente” din zona creației literar-artistice, vizând „limpezirea diferențelor dintre artă și kitsch”. Alți colaboratori: Maria-Luiza Cristescu, Octavian Paler, Florin Manolescu, Doina Uricariu, Petre Mihai Băcanu. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285172_a_286501]
-
SCÂNTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC, publicație editată la București, săptămânal, de la 20 septembrie 1981 până în decembrie 1989; cu titlul „Tineretul liber. Supliment literar-artistic” continuă până în mai 1992. Suplimentul nu a comportat o casetă redacțională proprie. De facto, cele douăsprezece pagini, care se vindeau și separat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
SCÂNTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC, publicație editată la București, săptămânal, de la 20 septembrie 1981 până în decembrie 1989; cu titlul „Tineretul liber. Supliment literar-artistic” continuă până în mai 1992. Suplimentul nu a comportat o casetă redacțională proprie. De facto, cele douăsprezece pagini, care se vindeau și separat, sunt realizate de o echipă de redactori ai secției culturale a ziarului, coordonată de Ion Cristoiu, redactor-șef
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
rutinei, închistării, convenționalismului. Numerele din toamna anului 1981 și din primele luni ale anului 1982 vădesc atenția acordată creatorilor tineri (majoritatea celor invitați să colaboreze, intervievați, prezentați și promovați aici nu împliniseră treizeci de ani) și unor probleme de actualitate - literar-artistice, dar și sociale etc. - mai puțin „comode”, abordate fără convenționalism. Primul număr cuprinde un interviu-portret luat lui Gabriel Chifu, o „masă rotundă” cu tema Genul scurt - genul implicării imediate în actualitate, cu participarea tinerilor scriitori Cristian Teodorescu, George Cușnarencu, Sorin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
înmulțesc articolele „înflăcărate”, encomiastice, versurile de slăvire, sunt ilustrate oportunist campaniile momentului (pentru pace, împotriva înarmării, împotriva bombei cu neutroni, împotriva implantării rachetelor cu rază medie de acțiune în Europa etc.). În general, sporește intensitatea discursului propagandistic-mobilizator. Cât despre preocupările literar-artistice și, în general, culturale, se observă o modificare treptată, dar rapidă, a orientării generale, manifestă la nivelul obiectivelor și temelor predilecte, dar și la cel al vârstei și componenței echipei de colaboratori. Astfel, vârsta medie a colaboratorilor - dar și, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
în parte, era și un demers apreciat de oficialități, deoarece limita „dezvăluirile” la perioada dejistă. Cu vremea, tenta puternic protocronistă a publicației se estompează, obsesia temelor istorice, național-patriotice, cedează locul unei „linii” ceva mai echilibrate și mai adecvate unui periodic literar-artistic pentru tineret. Cu toate acestea, în ultimii ani înainte de decembrie 1989, suplimentul „Scânteii tineretului” se înfățișa ca o publicație mai degrabă ternă, cu spațiul tipografic „blocat” de materiale convențional-obediente față de directivele puterii totalitare. În paginile și rubricile rămase disponibile pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
Cu toate acestea, în ultimii ani înainte de decembrie 1989, suplimentul „Scânteii tineretului” se înfățișa ca o publicație mai degrabă ternă, cu spațiul tipografic „blocat” de materiale convențional-obediente față de directivele puterii totalitare. În paginile și rubricile rămase disponibile pentru tratarea aspectelor literar-artistice, legătura cu actualitatea literară și atenția față de valorile emergente nu sunt cu totul ignorate. Se succedă diferite rubrici, unele fiind abandonate sau înlocuite. Prezent în secțiunea „Lecturi complementare”, Constantin Sorescu asigură, cronica literară, rubrica intitulată oficial astfel fiind abandonată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
Nichita Danilov, Aurelian Titu Dumitrescu sunt mai degrabă prudente, însă nuanțate și nu convenționale. Sunt relatate periodic ședințe ale cenaclului Confluențe, unde citesc, între alții, Dan Lungu, Daniel Bănulescu, Cristian Popescu. După 22 decembrie 1989 publicația, devenită „Tineretul liber. Supliment literar-artistic”, afirmă că „își propune să sprijine literatura de autentică valoare”, fiind vituperate opreliștile perioadei ceaușiste recent încheiate. Cercul colaboratorilor este lărgit și parțial primenit, în funcție de situația nou-creată. Scriu, între alții, Cristian Tudor Popescu, Nicolae Țone, Dan Stanca, Mircea Nedelciu. Sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
de Comunicare și Relații Publice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București. Debutează în 1962 în ziarul băcăuan „Steagul roșu”, iar prima carte, Generație și cultură, îi apare în 1985. Colaborează la „Viața românească”, „Contemporanul”, „Manuscriptum”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Vatra”, „Adevărul literar și artistic” și la publicațiile academice „Revista de istorie și teorie literară”, „Revista de filosofie”, „Revista română de sociologie”, „Sociologie românească”. Din 1996 coordonează seria „Etnos” a Editurii Albatros. Studiile interdisciplinare ale lui S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289553_a_290882]
-
ca o condiție de rodnica exploatare a "dotării naturale", pe care, în acest fel, o și întărește și întregește. Cunoștințe de specialitate preluate, așadar, de la alții, de la maeștri, acumulare de experiență profesională prin studiu și contact permanent cu un mediu literar-artistic: într-un context de sociabilizare. Filosoful atinge acest aspect în paragraful 60 din Critică facultății de judecată, cănd menționează "propedeutica oricărei arte frumoase în gradul ei cel mai înalt de perfecțiune", în care aliniază cunoștințele din categoria numită de el
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
de masă vorbitorilor. Pentru a face din limba vie un instrument poetic, aceasta trebuie să sufere, neapărat, o transformare, arătau încă înțelepții Evului Mediu. Faptul lingvistic comun, de repetiție (ductus simplex, cum era numit în acel timp) susține posibilitatea faptului literar-artistic, de innovație (ductus figuratus, subtilis, cu "etichetele" aceleiași epoci)174. Octavio Paz vede în acest proces o "violență asupra limbajului" de dublu aspect: 1) poetul smulge cuvântul din conexiunile și atribuțiile lui obișnuite că într-un ritual de purificare și
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]