1,837 matches
-
a marilor inițiative (îndeobște culturale) puse la cale de aura princiară. Matei Basarab, Vasile Lupu, Șerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu (dar nu numai ei) pricep temeinic rosturile unei monarhii ce revendică un prestigiu asigurat de istorie. Zidirile înfăptuite de ei, demersurile literaților, programele celorlalți artiști, pentru care Curtea (Regnum) constituia un nucleu organizator stabil, mărturisesc aceste convingeri. Bisericile ridicate de voievozi, plănuite a fi necropole de familie (Trei Ierarhi de la Iași ori Hurez), lăcașuri menite să impresioneze prin fast și podoabă arhitectonică
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
I-XIII, 1891-1901), sârgul documentar impresionează, nu și rigoarea, discernământul critic sau posibilitățile de sinteză. Informații de valoare, adiționate în urma unei cercetări extinse în arhive și biblioteci, apar și în Istoria școalelor de la 1800-1864 (I-IV, 1892-1901; Premiul Academiei Române). Ca literat, U., vădește aceeași disponibilitate. Produce versuri, proză, teatru, încearcă tărâmul istoriei și al criticii literare. Debutează timpuriu, în 1850, când publică o fabulă în „Zimbrul” (unde mai târziu va figura în redacție), în anul următor îi apare în broșură nuveleta
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
113-118; V.[asile] A.[lceu] Urechia, Schițe memorialistice, București, 1969, passim; Brădățeanu, Comedia, 145-147; Nicolae Manolescu, Contradicția lui Maiorescu, București, 1970, 71-83; George, Sfârșitul, I, 45-50, 61-67, II, 39-56, III, 36-39, 271; Bucur, Istoriografia, 45-48; Drăgan, Reacții, 231-237; Gabriela Drăgoi, Literatul V. A. Urechia, ALIL, t. XXV, 1976; Cioculescu, Itinerar, II, 226-232; Dicț. lit. 1900, 877-879; Vistian Goia, V. A. Urechia, București, 1979; Piru, Ist. lit., 166; Șt. Cazimir, Nu numai Caragiale, București, 1984, 140-148, 195-196, 198, 204-205, 208-218; Mănucă, Lectură
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
Tristeți de prin Ardeal, R, 1935, 7-9; Dimitrie I. Balaur, Profesorul Gheorghe Vâlsan. Un savant religios, BOR, 1935, 9-10; Iorga, Oameni, III, 459-460; Tiberiu Morariu, Vintilă Mihăilescu, Biobibliografia lui George Vâlsan. 1885-1935, Cluj, 1937; Elena Costache Găinaru, George Vâlsan ca literat, București, 1941; N.I. Dumitrașcu, George Vâlsan în scrisori. O linie de folklor și etnografie, Craiova [1942]; Emanoil Bucuța, George Vâlsan după zece ani, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XIV, 1945; Teodor Onișor, Din activitatea lui George Vâlsan la Cluj (1919-1929
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
modeste, se inaugurează aici poezia de specific etnic și sugestie folclorică. Cu ironie, se folosesc motivele fantastice și în satiră, când poetul imaginează că „ascunsa știință” a ielelor și-a pus pecetea pe răul care a acaparat țara și pe literații ei: „Mulți limbi-n loc a-i da folos,/ Dau șchioapă Românie”. Figură emblematică a vieții culturale din epocă, la ale cărei principale evenimente a avut o participare hotărâtoare, V., autor al primelor încercări în lirica de concepție și în
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
Mediu, până la ceea ce înseamnă paradoxul în știință, în matematică și logică, în limbaj și în literatură. Autorul aduce laolaltă numeroase exemple de paradoxuri din cele mai neașteptate domenii, comentându-le și invocând ca argumente părerile unor oameni de știință și literați. Universul paradoxurilor abordează direct teoria paradoxologiei, în principal pătrunderea paradoxului în viața cotidiană. Interesează, pe lângă definirea paradoxului ca atare, evoluția istorică și paradigmele acestei forme de contradicție, relația cu limbajul, cu individul, autorul oprindu-se la diverse cazuri particulare de
VASILIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
așază ermetic soarta individuală în matrice arhetipal-culturale. Fragmentele de jurnal și portretele din cartea Printre scriitori și artiști (1988) oferă, într-o formulare exactă, supravegheată, adesea apodictică, detalii inedite și observații surprinzătoare legate de cercul de la „Sburătorul” și de unii literați ai vremii, Felix Voican, Pericle Martinescu, Dan Botta, Virgil Gheorghiu, Geo Bogza, cărora li se schițează portrete memorabile. Însemnările dezvăluie un intelectual cu vaste și profunde lecturi și sunt o sursă de observații inedite în legătură cu rostul și natura poeziei și
STOLNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
cât și portrete ale reprezentanților zonei (peste trei sute cincizeci de nume, jumătate figurând aici în premieră). Complementar, dicționarul literar ambiționează să cuprindă în prezentări biobibliografice întregul tablou al zonei, de la scriitori precum Andrei Mureșanu, George Coșbuc, Liviu Rebreanu până la modești literați. Ț. pare să împărtășească o opinie a lui Octavian Goga, potrivit căreia, chiar dacă unii „nu trec hotarul artei eterne”, ei „sunt totdeauna în vecinătatea ei și îi netezesc drumul”. Sunt incluși în lexicon atât scriitori născuți și afirmați în Bistrița-Năsăud
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
marilor maeștritc "4.5. Duelul marilor maeștri" Îl putem considera pe Isocrate primul profesor de pedagogie al Europei pentru că, după cum se exprimă Cicero, „este cel dintâi din care au ieșit, ca dintr-un cal troian, acei nenumărați pedagogi și acei literați animați de un nobil idealism, moraliști ingenui, iubitori de fraze frumoase și volubile...” 22. Contemporanii l-au considerat rivalul lui Platon. Dar, dincolo de orice rivalitate, cei doi mari scolarhi s-au respectat. Este însă drept că îi despărțeau multe lucruri
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de cultură”" Isocrate a fost, înainte de toate, profesor. A predat retorica aproape cincizeci de ani (393-338 î.Hr.). Preocuparea lui esențială era aceea ca Gymnasionul său să creeze personalități folositoare cetățenilor și cetății. Și a reușit. A creat nu doar mari literați precum poetul tragic Theodektes, criticul Asklepias sau logograful Androtion, ci și mari maeștri ai elocinței, precum Hyperides, Isaios și Lykourgos - care au dominat viața publică a Atenei secolului al IV-lea î.Hr. Nimic mai semnificativ decât părerea de rău, ades
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
desfășurării studiilor în trivium și quadrivium. Unele detalii sunt însă semnificative. Gramatica studiată la nivel secundar era altceva decât cea din învățământul primar. Chiar și titulatura dascălilor se schimba. Grammatistes (grammatisthvs = „institutorul” din școala primară) era înlocuit cu grammatikos (grammatikós = „literatul”), așadar cu un profesor de literatură, superior gramaticului; el preda elevilor pe Homer și făcea filologie înaltă prin exegeze și analize literare rafinate ale operelor clasice: poezia lui Hesiod și Pindar, tragediile lui Sophocle și Euripide, textele mitografilor și istoricilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
adus onoruri divine, rezervate până atunci doar eroilor fundamentali și salvatorilor de cetăți. Apoi, eroizarea prin cultură a devenit privilegiul tuturor marilor personalități: filosofii, de la pitagoreici până la Platon, savanții medicinei și astronomiei, fondatorii de secte ș.a. Dar orice gânditor, artist, literat sau discipol al Muzelor putea aspira la titlul de mousikos anér (mousikò" a)nhvr = „om al muzelor”), care echivala cu eroizarea și creșterea personalității sale în postumitate. De aceea trebuie să înțelegem că și disciplinele cuprinse în quadrivium - geometria, aritmetica
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
au mai găsit profesori, mai ales litterati 41, aceștia preferând să se alăture Bisericii, așa încât Școala din Arles s-a închis. O situație similară găsim și pe Valea Ronului, unde stăpâneau burgunzii. În secolul al V-lea existau grupuri de literați și un număr oarecare de profesori pe care i-a consemnat Avitus din Vienna. Acest cronicar, născut în 460, a mai apucat vremurile când în Burgundia existau școli și instruire publică. El însuși fusese educat de gramaticul Sepaudes, prietenul lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Italia de Nord în 490, când era tânăr. La 20 de ani intrase în rândurile clerului din Pavia, apoi a plecat la Milano. Și-a sfârșit cariera ca episcop de Pavia. Renumele de cărturar i l-au adus cercurile de literați din Liguria. Nu este cert dacă a întemeiat Școala din Milano, dar a fost considerat conducătorul acestei școli episcopale de către admiratorii contemporani. În acest sens, vezi: Martin Schanz, Carl Hosius, Gustav Krüger, Geschichte der römischen Literatur von den Anfängen bis
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1965 a determinat comisia ASCD să-și schimbe radical poziția și strategiile. Ea a conchis că teoria curriculumului trebuie reconceptualizată, în sensul de abandonare a noțiunilor și principiilor eminamente pozitiviste și behavioriste. Până atunci ASCD rămăsese surdă la vocile nonconformiștilor: literați, esteticieni, fenomenologi, teologi, antirasiști, feminiști, sociologi etc. „Marele curent al științei” părea calea sigură și infailibilă pentru construirea curriculumului. Descoperirea faptului că teoriile „științifice” sunt contradictorii și ireconciliabile nu numai că a zdruncinat încrederea în infaibilitatea „marelui curent”, ci a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de creatorii bildungsromanelor, precum Goethe, dar și de marii prozatori americani, precum Mark Twain, Ernest Hemingway și William Faulkner. Descoperirea „curriculumului ascuns” de către Jackson a produs uimire, deși nu era chiar o descoperire. Fenomenul fusese deja studiat în profunzime de către literați și era descris, cu detalii revelatoare, în numeroase biografii și autobiografii celebre. Uimirea era mai degrabă provocată de faptul că se dezvăluia cecitatea cercetătorului modern, anchilozat în „regulile metodei științifice” și prizonier al miturilor behavioriste, pragmatiste, pozitiviste și eficientiste. Corifeii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
reproșat că a analizat numai curriculumul tradițional, nu și pe cel modern și că, nefiind american, are o viziune limitată asupra școlii americane 46. Dar cunoașterea exactă a situației și sagacitatea lui Barrow sunt dincolo de orice îndoială. Era filosof și literat și, în consecință, se exprima ca atare. El a satirizat întreaga tradiție a teoriei curriculare americane care, în anii ’70, ajunsese la un scientism pragmatic găunos și fără orizont. Teoreticienii și designerii erau preocupați de corectitudinea corelațiilor, de diagrame, scheme
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Discourses, Peter Lang, New York, 2001, pp. 204-206. 47. R. Barrow, Giving Teaching Back to Teachers: A Critical Introduction to Curriculum Theory, Barnes & Noble, Totowa, 1984, pp. 59-60. Textul este numai un exemplu dintre numeroasele „critici ucigașe” aduse de acest talentat literat și filosof britanic curriculumului modern american. În acest paragraf, el comentează satiric metodologia mecanicisto-inginerească de construire a curriculumului. Există însă comentarii la fel de „spumoase” cu privire la obiective, design, strategii, implementare etc. 48. Ibidem, p. 56. 49. Ibidem, p. 35. 50. R. Barrow
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
provenite din „cealaltă parte a prăpastiei culturale” sau, pur și simplu, din „cultura de masă”. Cunosc mulți ingineri remarcabili ce „iau de bune” Protocoalele Înțelepților Sionului și destui medici care sunt convinși că francmasoneria conduce lumea; și am întâlnit destui literați remarcabili în stare să jure pe Biblie că John Kennedy a colaborat în mod necinstit cu extratereștrii. Această enormă masă de naivi este chemată să alcătuiască „satul global”. Cum se va realiza acest lucru? Dacă actualele curricula se vor păstra
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cotidiene în timpul regimului comunist și schemele cognitive utilizate în analiză, raportate, tot timpul, la contextul prezent. Cercetarea noastră a fost determinată de constatarea că societatea comunistă și funcționarea acesteia au fost și sunt intens analizate de către istorici, economiști, sociologi, politologi, literați, dar mai puțin de către psihologi, interesați mai mult de chestiuni abstracte și de comportamente nonsituate. Au fost examinate, de către colegi din disciplinele învecinate, mecanismele puterii, birocrația organizațională, stilul comunicării, miturile comuniste și funcționarea lor, ritualurile și practicile cotidiene, aniversările și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Th. D. Speranția, mai ales de Aron Boca Velchereanu, N. A. Bogdan și Petre Dulfu, apar și schițe cu un umor de calitate (Civilizație la sate), unele iscălite de I. I. Schiopul. Ce și cum trebuie să lucreze omul ca să devină literat cunoscut de toată românimea este o „rețetă” de succes rapid nu atât în literatură, cât în societate. În V. Sebastian Stanca traduce Batrachomyomachia sau Broscoșoreciada de Homer, iar un Don Prisăcan tălmăcește din scrierile umoristice ale lui M. G. Saphir
VULTURUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
în broșura Aurora Bucovinei (1872). Versurile sunt însoțite de o „privire fugitivă asupra literaturei române în genere, iar în special asupra mișcărei literare din acea provincie a Daciei”. În 1875-1876 îi apare, în două volume, Conspect asupra literaturei române și literaților ei de la început și până astăzi, în ordine cronologică, una din primele încercări de istorie literară la noi. Cu destinație didactică, cartea își propune să cuprindă literatura, teatrul, periodicele, societățile literare și publiciștii din toate provinciile românești. Dacă tratează obârșiile
POP-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288895_a_290224]
-
Aurora Bucovinei. Poezii. Cu o privire fugitivă asupra literaturei române în genere, iar în special asupra mișcărei literare din acea provincie a Daciei, București, 1872; Suveniri, București, 1874; Eufrosina sau Virtutea unei femei, București, 1875; Conspect asupra literaturei române și literaților ei de la început și până astăzi, în ordine cronologică, I-II, București, 1875-1876; ed. îngr. și introd. Paul Lăzărescu, București, 1982; Rezultatul inspirațiunei unei mame, București, 1891. Traduceri: George Born, Catarina Cornaro, București, 1879; H. Sternberg, Milena cea frumoasă, I-
POP-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288895_a_290224]
-
din Covasna, apoi în Dârlos și Valea Lungă, din județul Sibiu. În 1937 se află, ca învățător, în Mediaș. Debutase cu versuri la „Gazeta Hunedoarei” în 1930. În 1933-1934 își face stagiul militar la Cernăuți (și ajunge să îi cunoască pe literații bucovineni Mircea Streinul, Traian Chelariu, Iulian Vesper), iar în 1939 este concentrat tot în Cernăuți, făcând parte din unitatea de pază a frontierei pe Ceremuș. În septembrie 1933, împreună cu Mihail Axinte și alții, scotea, la Mediaș, revista „Lanuri”. Articolul-program, foarte
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
deschide seria narațiunilor „serioase”, menite să demonstreze dezastrele provocate de accidentele iubirii ori să critice violent diferite aspecte ale vieții sociale: Spre fericire (1921), Visătorii (1925) - o povestire despre alegerile și oamenii din Cadrilater, dar și cu multe săgeți contra literaților români, Se-aprind făcliile (1935) și romanul Rug (I-II, 1943), care absoarbe și substanța epică din Spre fericire. Piesa titulară din culegerea de proză Se-aprind făcliile povestește cazul unei fete care a căzut victimă unui amor pe cât de
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]