106,336 matches
-
asupra show-urilor literare sporindu-le atractivitatea: conflictul dintre civilizații și culturi, lupta dintre bine și rău, tiraniile intimității, temerile ecologiste, emanciparea feminină, dragostea și războiul... Litcologne a mai acordat în această a treia sa ediție un loc important și literaturii pentru copii și unui gen relativ mai puțin gustat pînă nu demult, dar foarte la modă acum: cărțile audio, sau așa-numitele "Hörbücher". De notat că tot la Köln, maratonul literar le propunea participanților și ocolul lumii în o sută
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
atribuite, litcologne a fost din nou un succes. Și totuși, cînd războiul din Irak devine tot mai sîngeros, promițînd să dureze multă vreme, nu cumva beletristica își pierde din importanță cedînd locul cărților de specialitate? Sau poate tocmai ea, adevărata literatură, rămîne cea care oferă un adăpost tandru și consolator prin ploaia bombardamentelor de imagini și prin puhoiul cotidian al derutantelor știri de pe front...
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
sau să recitesc stufoase romane despre lumea superb păcătoasă: Marea, marea de Iris Murdoch, Ultimul suspin al Maurului de Salman Rushdie, Darul lui Humboldt de Saul Bellow, Nemurirea lui Kundera ș.a. Pe lîngă toate celelalte "proceduri", cred în terapia cu literatură: și ea poate acționa pînă la nivelul celulei, poate produce hormoni benefici, te poate dota cu arme neconvenționale pentru lupta în linia întîi. Ar trebui ca bolnavilor să li se prescrie și cărți pe rețete compensate, de către specialiști care să
În Eden, cu un bagaj de cărți by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14066_a_15391]
-
asupra evoluției stilistice a limbii române nu poate să-l ocolească pe boierul muntean. În fond, tocmai ceea ce i-a adus reproșuri stilistice poate deveni argument pentru reevaluare și interes. Istoria preafericiților împărați otomani era considerată de Iorga (în Istoria literaturii românești) neomogenă, rău scrisă, supărătoare prin limbajul macaronic: "forma apare săracă, de o simplicitate insuficientă și stîngace, limba e de o împestrițătură de decadență". Și autorii Istoriei limbii române literare (Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu) preluau această opinie ("expunerea
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
propriile înclinări ale autorului său. Fertilă îi rămâne păstrarea pe poziție, materializată prin extinderea cercetării asupra corespondenței, "terenul cel mai nisipos pentru orice construcție editorială de acest gen". G. Călinescu își pusese chiar întrebarea, încercând și răspunsul la cât aparține literaturii genul epistolier. Și, în continuare, pactul lui Gheran cu sine însuși, de a trece de la incertitudini și accident la necesitate istorico-literară, ceea ce Niculae Gheran propune ca perspectivă. Adică, volumul 22, Corespondență II, cu implicarea tuturor, în afara familiei, și volumul 23
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
Vârtejanu, Ennio Sanzi, Bogdan Burtea, Luminița Munteanu, Arion Roșu, Radu Bercea, Florentina Vișan, Șerban Toader și Sanda I. Ducaru. Studiile sunt redactate în limbile franceză, engleză, germană și italiană, fiind evidentă intenția de integrare a periodicului în fluxul internațional al literaturii de specialitate. Regretabil ori pur și simplu firesc, profilul academic și tirajul de colecție fac această publicație cu totul inaccesibilă cititorilor neinstituționalizați, dar cu perseverență în domeniu. Ocaziile majorității autorilor periodicului de a se impune publicistic în plan local sunt
Eveniment la unISOn by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14080_a_15405]
-
ca o introducere la o viitoare carte) despre cultura vizuală în China și în comunitățile chinezești din Asia. Periodicul mai cuprinde și numeroase recenzii ale unor lucrări de profil, românești ori străine, în măsură să schițeze un tablou minimal al literaturii și traducerilor anilor '90.
Eveniment la unISOn by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14080_a_15405]
-
te reface, când zile mai bune se înfiripă. În cursul unor grele încercări, cu sobrietate narate, salvarea a venit din moștenirea genetică a fiului de director de școală sătească, din ambientul familial, din credința în cultură, pe șleau din cultul literaturii, cel larg deschis miracolelor vieții - vezi capitolele dedicate satului natal, cele de la finele volumului, de relatări ale unor călătorii - și, mai în genere, oricare din reperele angajând darul observației, concursul detaliului, stilul răspunzând sigur țintei propuse, fără ieșiri din matcă
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
inoportun în libertate și bun de nimicit în amplul proiect de "înlăturare" a elitelor, ca să folosim limbajul epocii, "de la sate și orașe". Cu tipică reținere, fiul nu ne dezvăluie obiectul acuzației adusă părintelui. Oricum, studentul eminent, lectorul la școala de literatură, redactorul de carte este luat în colimator, își pierde slujba, întâmpină toate greutățile marginalizării. În timp, ajutorul primit de la Tudor Vianu, care-i găsește un loc de colaborator, de la G. Călinescu, ce-l angajează la Institutul de Literatură și Folclor
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
școala de literatură, redactorul de carte este luat în colimator, își pierde slujba, întâmpină toate greutățile marginalizării. În timp, ajutorul primit de la Tudor Vianu, care-i găsește un loc de colaborator, de la G. Călinescu, ce-l angajează la Institutul de Literatură și Folclor, îl scoate din impas. Mult mai târziu, când operația pe cord deschis va deveni o stringentă necesitate, memorialistul va trăi clipe de mare neliniște, durere fizică și capitale întrebări, în esență povestea vieții unui intelectual în principalele ei
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
încercând efortul de a deveni, chipurile, marxist-leniniști. O epocă tristă care a umbrit, în bună măsură, ultimele opere ale maeștrilor mei, iar mie și generației mele ne-a schilodit sufletele, obligându-ne la o fioroasă existență duplicitară." Dar Școala de literatură, din toamna anului 1950? Ea nu era decât o școală de cadre, ideologizată în ultimul grad. O urmau 60-70 de cursanți, printre care muncitori "de o izbitoare și la urma urmei explicabilă incultură." O frecventau "foști responsabili cu gazeta de
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
prima apariție a romanului Tropic of Cancer în Franța, la deja celebra editură Obelisk, și până acum, la peste douăzeci de ani de la moartea scriitorului, numele lui Henry Miller a rămas asociat cu "pornografia" - sau, cu un termen mai delicat, literatura erotică. Războiul de treizeci de ani dus de Miller cu cenzura americană i-a atras această reputație, pe care stilul său de viață (cinci soții, tot mai tinere pe măsură ce Miller îmbătrânea; numeroase aventuri între căsnicii, sau chiar în timpul lor; o
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
totul e fascinant. Buddha, Dumnezeu, arta, prietenii lui (fiecare cu povestea sa), proprietarele locuințelor pe care cuplul strâmtorat le închiriază, copilăria în Brooklyn, toate sunt material romanesc, totul interesează. Tot ce trebuie să facă un scriitor este să accepte ca literatura să se scrie "de la sine". "Eu nu aveam nici un rol", spune el. "Răspunderea aparținea altcuiva. Eu nu eram decât stația de recepție ce retransmitea apoi în eter." Într-adevăr, Miller-povestitorul este un insolit, un egoist preocupat foarte puțin de narațiune
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
și mult orgoliu în acceptarea acestui sacrificiu. Două cuvinte despre construcția cărții care poartă sugestiv subtitlul Glasuri. Romanul este alcătuit din șase monologuri interioare aparținînd Medeeii, lui Jason, Agamedei, lui Akamas, lui Leukon și lui Glauke. Procedeu întîlnit des în literatură, prezentînd același fenomen văzut prin prisma mai multor martori (Cvartetul Alexandria, Rashomon ș.a.). Individualizarea acestor glasuri prin respectarea unor registre și tonalități variabile de la un personaj la altul cere virtuozitate. Ceea ce și demonstrează excelenta traducere a Gabrielei Danțiș, care atinge
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
doua sunt o bună justificare a celei dintâi și, în genere, a oricărui studiu de substanță care i s-ar dedica acestui autor în România: căci această a doua parte aduce mărturie despre interesul neîntrerupt de care s-a bucurat literatura lui Lampedusa la noi, încă de la primele fragmente apărute în 1961 în "Secolul 20" (prima ediție italiană ce a devenit imediat un "caz literar" datează din 1958) în traducerea lui Alexandru Balaci și până de curând, cu prilejul ultimelor reeditări
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
Bloom este neîntrecut în a-ți arăta cum trebuie să te apropii de o capodoperă literară pentru a te bucura de ea pe deplin și cu cel mai mare folos. Într-o lume în care interpretările infinit sofisticate propuse de literatura secundară tind să copleșească, să sufoce, în cele din urmă chiar să anihileze ceea ce se interpretează, Bloom își învață cititorii pur și simplu cum să citească operele perene ale literaturii universale. (Una din cărțile lui anterioare este intitulată, semnificativ, Cum
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
Într-o lume în care interpretările infinit sofisticate propuse de literatura secundară tind să copleșească, să sufoce, în cele din urmă chiar să anihileze ceea ce se interpretează, Bloom își învață cititorii pur și simplu cum să citească operele perene ale literaturii universale. (Una din cărțile lui anterioare este intitulată, semnificativ, Cum să citim și de ce/ How to Read and Why) Se întâmplă uneori că simplitatea și bunul simț ajung să fie lucrurile cel mai greu de obținut, iar Harold Bloom ne
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
cărții de față: să activez geniul aprecierii în cititorii mei." Da, există, mai presus de orice, un "geniu al aprecierii", iar studiul operelor geniale este, în opinia lui Bloom, modalitatea cea mai adecvată de a-l cultiva. De fapt, dacă literatura se dovedește de vreun folos pentru viață, acest lucru se întâmplă numai datorită acelor opere produse de mințile geniale: "Geniul, prin scrierile lui, este cea mai bună cale pe care, urmând-o, am putea ajunge la înțelepciune, ceea ce cred că
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
folos pentru viață, acest lucru se întâmplă numai datorită acelor opere produse de mințile geniale: "Geniul, prin scrierile lui, este cea mai bună cale pe care, urmând-o, am putea ajunge la înțelepciune, ceea ce cred că este adevăratul folos al literaturii pentru viață (the true use of literature for life)." E greu să supraestimezi valoarea superioară și sanitatea intuiției lui Bloom: există, trebuie să existe, în orice scriere luată ca atare ceva care s-o facă "utilă pentru viată", utilă într-
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
delectat cu o lectură, a fost gândirea mea intensificată, conștiința mea lărgită și clarificată? Dacă nu, am avut de-a face cu ta- lent, nu cu geniu." Cum a observat cu ascuțime Miguel de Unamuno, se întâmplă adesea în istoria literaturii că anumite personaje literare ajung să fie văzute drept mai reale și mai autentice decât însuși scriitorul care le-a imaginat. Astfel, pentru Unamuno, Don Quijote are mai multă realitate, vitalitate și farmec de neuitat decât Cervantes însuși. Aceasta pentru că un
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
făcut Shakespeare: el "a schimbat cel puțin modurile noastre de a înfățișa natura umană, dacă nu chiar natura umană însăși". Cu siguranță, această "producere a unei vieți noi" (schimbare a naturii umane) este unul dintre lucrurile cele mai fascinante la literatura beletristică: e ca și cum condiția umană se depășește pe ea însăși într-o încercare dramatică de a-i semăna lui Dumnezeu. În aceste condiții, treaba criticului literar (adică: "aprecierea originalității și respingerea a ceea ce doar se întâmplă să fie la modă
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
copios urmărind cum Bloom tinde atât de șarmant, pe tot parcursul cărții sale, să se portretizeze pe sine - cu știință sau fără știință - drept un profet (post-)modern, ascuns sub înfățișarea umilă a unui critic literar nonconformist și profesor de literatură engleză. Ce-i drept, profetul nostru are avantajul crucial de a se afla deja înăuntrul Babilonului zilelor noastre. Căci cetatea coruptă, roasă până la oase de plăgi teribile precum feminismul, corectitudinea politică, marxismul, catolicismul ș.a., sălășluiește în principal în universități și
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
distruse de ciuma insidioasă atât de potrivit numită «corectitudine politică»". Lăsând gluma la o parte, e un pic aiuritor, dacă nu de-a dreptul incomprehensibil, să citești în cartea lui Harold Bloom - care se întâmplă să fie un profesor de literatură extrem de influent și de respectat, care predă la Yale și la New York University (odinioară la Harvard) - că: "În epoca noastră, faptul de a fi dat afară de la universitate e destul de probabil să fie un blazon de excelență." Poate că e
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
pur și simplu portretele, oricât de schematice, ale celor o sută de "spirite exemplare", ci e mult mai indrăzneț decât atât. El se străduiește să ofere un "principiu de ordine" care să guverneze domeniul complex, cu multe fețe, al istoriei literaturii, și - mai mult decât atât - să derive acest principiu dintr-o venerabilă tradiție de gândire esoterică și teozofică a spiritualițății iudaice. În acest punct proiectul lui Bloom își dezvăluie indubitabila și curajoasa sa originalitate: "De când am conceput pentru prima oară
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
atributele geniului lui Dumnezeu, în orice sens în care eu folosesc cuvântul «geniu» în această carte". E ca și cum prin operele de geniu o înțelepciune divină și primordială e scoasă la iveală; cu alte cuvinte, ori de câte ori cădem peste o mostră de literatură adevărată, Dumnezeu însuși - sau, oricum, ceva divin, - este cel care se descrie pe sine în acele pagini. Potrivit acestei linii de gândire, marea literatură a tuturor epocilor și a tuturor popoarelor are o certă dimensiune religioasă - e operă în slujba
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]