2,048 matches
-
aflate deja în exploatare, câtă vreme venitul ocnelor era gospodărit de către stat, începând din anul 1832, prin mijlocirea arendașilor, pe bază de contract încheiat după licitarea prețului de arendare 4. Era nevoie, prin urmare, și de acordul arendașului în exercițiu, logofătul Alexandru Vilara. Or, acesta, apreciind că deschiderea ocnei de lângă Neamț "ar sminti din lucrarea ocnelor vechi", necesitând noi investiții pentru procurarea uneltelor și asigurarea forței de muncă și invocând cu dreptate că, prin asemenea lucrare, s-ar fi încălcat prevederile
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
al său propriu; care fabrică, la început, precum acele mai multe acum mărețe din Europa, s-ar putea înființa după un model mic, prin urmare și cu un capital foarte măsurat. Însă, pentru ca nenimerita întreprindere în Negrișoara a răposatului mare logofăt Costachi Conachi să nu descurajeze pe oricare antreprenor patriot, de astă întreprindere neapărat trebuitoare țărei, acum ori în viitorime, aflu de nevoie a pune de față, în scurt, adevărata împregiurare a întreprinderii în Negrișoara. Din una mie patru sute douăzeci și cinci galbeni
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de fier au fost de trebuință cel mult cinci sute galbeni și două luni de zile. Numai scopurile egoistice ale unor oameni au dus <la> o neînțălegere, au împedecat sfârșirea acestei fabrice și au nimicit atât scopul patriotic al reposatului logofăt Conachi, cât și ostineala lui. Însă pentru ca lucrarea băilor, în sfârșit, să se deschidă în Moldova și țara, cu vremea, să fie scutită de un tribut greu pe care-l plătește în tot anul pentru ferul străin, deși fer-piatră se
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
moșiei regale Broșteni din județul Suceava, București, 1906, pp. 25, 98-99. 4 Gh. Ungureanu, Fabrica de hârtie a lui Gheorghe Asachi de la Petrodava, în "Anuarul Liceului "P. Rareș"", Piatra Neamț, 1933-1934, pp. 86-87. 5 G. I. Kirileanu, Fabrica de fier a logofătului C. Conachi (1844), în "Revista Istorică Română", an XVII, fasc. I-II, București, 1947, pp. 115-119. 6 Dr. S. Reli, Cehi în trecutul școlar și artistic al românilor, în "Revista de Pedagogie", an III, Cernăuți, 1933, pp. 7-10. 7 C.
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
ani. Până în zilele noastre, tom I-II, Iași, 1857, p. 220). 20 "Foaie pentru minte, inimă și literatură", Brașov, nr. 20, 17 mai 1843, p. 156. 21 Ibidem, pp. 156-159 și 162-165. 1 G. T. Kirileanu, Fabrica de fier a logofătului C. Conachi (1844), în "Revista Istorică Română", an XVII (1947), București, pp. 115-119. 2 SJIAN, Secretariatul de Stat al Moldovei, dosar 1574, f. 1. 3 SJIAN, Vistieria Moldovei, tr. 1352, op. 1535, dosar 167/1846, f. 8. Potrivit raportului întocmit
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
încet și cu rânduială, puind pe ale celor mai mici boieri dedesubt și pe a celor mai mari deasupra, după neam și după ranguri, până ce făcu o piramidă de patruzeci și șepte căpățâne, vârful căria se închia prin capul unui logofăt mare". Ca orice scelerat autentic, Lăpușneanu nu se poate bucura de victorie în absența unui martor, astfel că o poftește în sală pe Ruxandra, care, confruntată cu oribila piramidă însângerată, are singura reacție posibilă: țipă și leșină. Domnitorul zîmbește sarcastic
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
său, Toader Frimul din Dăncești, avea să îndeplinească și el calitatea de martor hotarnic încă de la 4 aprilie 1688. Până la sfârșitul secolului XVII, Frimuleștii dispar din Dăncești, căci atât ei cât și ceilalți răzeși din sat vând pământurile lor marelui logofăt Nicolae Racoviță, încât la începutul secolului al XVIII-lea, la 1709, ginerele lui Nicolae Racoviță, Iordache Roset, fost mare vornic al Țării de Jos, stăpânea trei sate, unul lângă altul, aflate pe pârâul Cuțitna între Mircești și Codăești, ulterior dispărute
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
-lea. Într-o vitrină din încăperea "tihnită" a boierului moldovean, se află câteva volume originale datate între anii 1820-1861. Scrise cu caractere chirilice sau în alfabetul de tranziție (caractere chirilice și latine), volumele completează imaginea epocii: ,,Alcătuiri și tălmăciri" de logofătul Costachi Conachi (Iași, 1856, Tipografia lui Adolf Gherman), ,,Istoria lui Numai Pompilie, al doilea craiu al României" (tom II, Iași, 1820, traduceri de Alecu Beldiman), "Colecție din poeziile d-lui marelui logofăt I. Văcărescu" (București, 1848, Tipografia lui K.A
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
volumele completează imaginea epocii: ,,Alcătuiri și tălmăciri" de logofătul Costachi Conachi (Iași, 1856, Tipografia lui Adolf Gherman), ,,Istoria lui Numai Pompilie, al doilea craiu al României" (tom II, Iași, 1820, traduceri de Alecu Beldiman), "Colecție din poeziile d-lui marelui logofăt I. Văcărescu" (București, 1848, Tipografia lui K.A.Rosetti și Vinterhalder) și altele. 2. Salonul proprietarilor casei, Sala "Pogor-Brătianu", este amenajat astfel încât vizitatorii să cunoască trecutul imobilului, poveștile lui. Birourile de lucru ale lui Vasile Pogor și Gheorghe Brătianu, în
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
în natură, pe lângă responsabilitățile din timpul războaielor, Imperiul habsburgic a cerut și muncă forțată. În această perioadă, s-au ridicat nobilii, care dețineau zeci și sute de mii de hectare și satele locuite de iobagi. Satul Cuvin era administrat de logofeți pentru ducele de Modena. Ducele de Modena era nepotul împărătesei Maria Tereza și se numea Rinaldo. Acesta deținea întreg comitatul Zărandului, format din 122 de sate. În cadrul revoluției de la 1848, satul Cuvin a avut o contribuție importantă. Mișcarea revoluționară din
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
ajutat-o să se dea jos din trăsură, a băgat de seamă că trupul femeii bătrâne se scutură mărunt, de un tremur abia perceptibil. În pridvor o așteptau Constantin Vel Stolnicul, Iordache și nepotul Constantin Brâncoveanul, băiatul Stancăi, ajuns mare logofăt. Toți purtau caftane din stofe fine brodate cu fireturi de aur și tivite cu blănuri scumpe, cu toate că se aștepta o zi călduroasă. Bătrâna îi salută scurt și ei se aliniară în spatele ei ca o escortă falnică. Așa au intrat și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la curtea regelui Ludovic. Toți ai săi, adunați împreună, au dus-o și au îngropat-o în bolnița mânăstirii de la Mărgineni, alături de soțul domniei sale, marele postelnic Constantin Cantacuzino. La panihidă a fost și nepotul Constantin Știrbei. Vodă îl iertase. Marele logofăt — A fost odată ca niciodată... — Tată, fără căpcăuni, îl întrerupse Ilinca, fără căpcăuni, destul că a fost Zamfira pe aici. — Zamfira... Ei, ce mai face Zamfira? — Ce să facă, începu Stanca cea mică, depănând de pe fus pe vârtelniță, ce să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pecetluiască, ci dumnealui spătarul au luat-o și au pecetluit. Ieromonahul respiră greu ca și cum ar fi cărat o povară și iar ridică privirea spre Brâncoveanu, care îi zâmbi larg și chiar dădu a încuviințare din cap. Era tare amuzat marele logofăt Constantin de scrisoarea de mărturie a ieromonahului Ștefan. Cu două cuvinte aș putea să-i arăt minciuna. Auzi colo, doamna Ilinca era atât de slabă că nu putea vorbi, dar peste o săptămână pleacă la locurile sfinte și umblă prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
eu eram spătar exact atunci când maica mare se gătea de drum, dar când s-a întors și s-a certat cu măria sa, de s-a supărat și n-a mai vrut să coboare din pat, eu eram de mult mare logofăt! Ha, ha, mi-a aruncat părințelul o momeală ca să arăt eu care-i adevărul. Numai că adevărul ăsta nu mă privește. Marele logofăt Constantin, tot jucându-și ciucurii de la șnurul negru, nu băga în seamă că toți își îndreptaseră privirile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-a supărat și n-a mai vrut să coboare din pat, eu eram de mult mare logofăt! Ha, ha, mi-a aruncat părințelul o momeală ca să arăt eu care-i adevărul. Numai că adevărul ăsta nu mă privește. Marele logofăt Constantin, tot jucându-și ciucurii de la șnurul negru, nu băga în seamă că toți își îndreptaseră privirile spre el în liniștea care apăsa greu. — Ei, interveni autoritar vodă, într-un târziu. Ce ai de spus? Se cade să avem un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ta, dreptatea este în mâna domnitorului țării. Cantacuzinii toți, pentru că erau de față toți frații, trebuiră să recunoască în Constantin Brâncoveanu nu pe nepotul lor, fiul Stancăi, rămas de prunc orfan de tată și crescut alături de ei, ci pe marele logofăt, adică pe primul ministru al țării. Ca prin farmec vodă se liniști, pentru că situația fusese limpezită. Sta în puterea lui să facă și să desfacă legămintele din testamentul doamnei Ilinca și bine face marele logofăt că nu se lasă amestecat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
alături de ei, ci pe marele logofăt, adică pe primul ministru al țării. Ca prin farmec vodă se liniști, pentru că situația fusese limpezită. Sta în puterea lui să facă și să desfacă legămintele din testamentul doamnei Ilinca și bine face marele logofăt că nu se lasă amestecat. Problema era doar a lui, a lui Șerban Vodă. Avea de optat între apărarea politicii sale, în care îi avea puternici aliați pe toți cei de față, și interesele sale de înavuțire, făcându-și dușmani
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
frații lui. Dacă va reuși să împace ambele interese va fi cu adevărat un om mare. Brâncoveanu îi trimisese deja un semnal, căci nu lăsase de pomană să-i scape aseară în fața Stancăi vorbele acelea. Se știe de către toți, marele logofăt este mut, nu spune decât snoave și decât ceea ce vrea să fie aflat. Da, da, va încerca. Averea mamii o voi reîmpărți, Drăghici a răposat, pomenirea lui să fie veșnică, și apoi și-a luat partea de pe când trăia tata
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Sfințiile lor țin să le stea capetele la locurile lor. Uite cum, fără să-i rog, mijlocesc pentru mine la Dinu și la Mihai, remarcă în gând vodă, privind cum cele două fețe bisericești șoptesc prudent către cei doi Cantacuzini. — Marele logofăt a spus adevărul. Testamentul doamnei Ilinca este treaba noastră, a fraților, iar eu ca frate mai mare și ca domn al țării am cuvântul cel mai greu și după el se va face dreptatea. Dumneata, stolnice, când crezi că poți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grea. Și de partea cui ar fi sfinții părinți de pe la Sfântul Munte și de pe tot cuprinsul Olteniei, când mai toți se cuminecă din potirele de argint aurit sau chiar din aur curat cu care le-a dăruit mânăstirile domnia sa vel logofătul Brâncoveanu? Acum iată-l cum își face ogoare noi pentru porumb prin pârloage, ca să-și mărească negoțul cu grâu. Se spune chiar că-și ține la mare cinste rudele din partea nevesti-sii, pe Văcărești, pentru că ăștia au știința mânuirii galbenilor. Dacă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pârloage, ca să-și mărească negoțul cu grâu. Se spune chiar că-și ține la mare cinste rudele din partea nevesti-sii, pe Văcărești, pentru că ăștia au știința mânuirii galbenilor. Dacă eram vodă în locul lui neica Șerban, tot pe dânsul îl făceam mare logofăt! Da’ sarea, sarea, negoțul cu sare o să-ți scape, logofete, că îl iau eu, îl las pe măria sa să ia ce vrea, iar eu mă trag spre apa Slănicului și a Buzăului, zâmbi spătarul Mihai unui gând atât de ascuns
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce plutea în aer își permitea să se întrebe asupra veridicității dictonului „mai bine o pace strâmbă decât un război drept”. Toți cei rămași în mica sală elegantă, dacă ar fi fost puși în situația de a aprecia atitudinea marelui logofăt, ar fi exprimat invidia față de nepotul care nu acceptase să fie nici măcar spectator la această scenă. Fără să vrea, pentru o clipă Mihai își aminti de femeia cu ochi obsedanți și cu sprâncene negre arcuite. Îi venea să urle: Unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
puțin așa credea vodă. Cafegiii și ciubucciii de la Curte și din casele marilor boieri toți se formaseră la școala lui Hamie și, prin ei, el afla tot, dar lăsa să circule în târg doar ce considera el că trebuie. Marelui logofăt Brâncoveanu nu-i plăcea moda turcească a cafelelor băute în taină, totuși cel puțin de două ori pe săptămână venea la cafenea ca să simtă ce gândește târgul. Stolnicul Constantin Cantacuzino nu intrase niciodată acolo, de aceea când un fecior îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce gândește târgul. Stolnicul Constantin Cantacuzino nu intrase niciodată acolo, de aceea când un fecior îi suflă jupânului cine se îndreaptă spre cafenea, Hamie își lăsă mușteriul în mijlocul vorbei și se îndreptă spre ușă săși primească oaspeții. Primul intră marele logofăt, apoi marele spătar Mihai, Ianache Hartofilax și după ei, aruncând priviri furișe, marele stolnic. În urma lor, în dreptul ușii, se opriră afară doi dorobanți atenți la mișcările trecătorilor. Patronul, numai zâmbet, comprimându-și gâfâind la fiecare plecăciune burta imensă, îi invita
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aruncând priviri furișe, marele stolnic. În urma lor, în dreptul ușii, se opriră afară doi dorobanți atenți la mișcările trecătorilor. Patronul, numai zâmbet, comprimându-și gâfâind la fiecare plecăciune burta imensă, îi invita cu glas tare, exagerându-și politețea cu slugărnicie. Marele logofăt răspunse scurt la salutul de întâmpinare al fostului ienicer și se opri în mijlocul sălii ca să-și obișnuiască ochii cu întunecimea încăperii, căci afară lumina soarelui de toamnă era parcă amplificată nesfârșit de aurul frunzelor grădinilor. — Unde vor să se așeze
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]