547,468 matches
-
un duel de onoare, un prieten. îi spune colonelul Márquez copilului de numai cinci ani: „Nici nu știi cât de greu apasă un mort". Atât de greu încât renunță la tot și se stabilește cu numeroasa-i familie în Aracataca, luând viața de la început pentru a scăpa de povara remușcărilor. Povestea de iubire dintre Luisa Santiaga - mama - și Gabriel Eligio - tatăl, poveste controversată, ce cunoaște multe piedici și culminează cu anul în care mama străbate Sierra Nevada pe spinarea unei catârci
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
care era să-l coste viața, și, în fine, iubirea discretă, plină de avataruri, dar durabilă, pentru cea care avea să-i devină soție, Mercedes Barcha. Copilă fiind, Mercedes îi spusese că „nu s-a născut prințul care să mă ia de nevastă". Adult, Márquez n-a îndrăznit s-o răpească din internatul de la Medellin, iar când pleacă în Europa o zărește pentru o clipă, era dimineață, stătea în pragul casei, zveltă și îndepărtată și nu știa pe cine așteaptă. A
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
ieșite din comun și o particulară sensibilitate la ceremonialul baroc al culorii. Dacă în Grădini disponibilitatea sa analitică viza intimitatea materiei, structurile inaparente ale mineralului, vegetalului și biologicului, formelelor celulare și embrionare, în glosele plastice pe marginea lui Arcimboldo el ia în stăpînire o lume deja organizată cromatic și formal. Dar comportamentul său artistic nu suferă nici o modificare de fond. în Grădini pictorul experimenta deja, în abstract, tehnica apropierii de Arcimboldo, cum în formele arcimboldești de astăzi el oferă o nouă
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
a-și argumenta judecățile de valoare, criticul român nu ezită să citeze afirmațiile (deloc timorate în fața superlativelor) ale unor critici de mare autoritate. Pentru a demonstra statutul de capodoperă al romanului lui F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby, Mircea Mihăieș îl ia ca aliat pe Allan Bloom: „Marele Gatsby combină sensibilitatea lirică a lui Keats și modul narativ al lui Conrad, și face dintr-o combinație atît de stranie o poveste americană fără egal." Deloc copleșit de autoritatea criticilor anglo-saxoni, profesorul timișorean
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
Bloom: „Marele Gatsby combină sensibilitatea lirică a lui Keats și modul narativ al lui Conrad, și face dintr-o combinație atît de stranie o poveste americană fără egal." Deloc copleșit de autoritatea criticilor anglo-saxoni, profesorul timișorean nu ezită să-i ia discret peste picior atunci cînd constată că verdictele lor sînt cam trase la indigo: „Cînd, la sfîrșitul veacului trecut, Marele Gatsby s-a văzut propulsat pe locul al doilea în lista celor mai bune romane anglo-saxone din secolul douăzeci (previzibil
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
se realipesc formând un alt atom, se degajă energii suplimentare pe care le putem capta. Totalul energetic nu se schimbă, dar situațiile se schimbă, deoarece putem căpăta ce nu se putea face Înainte. Așa se Întâmplă și cu limbile care iau aspecte diferite treptat sau abrupt cu rezultate absolut noi. Când Încerc să păstrez limba noastră În formele ei normale, nu Înseamnă că Încerc să opresc evoluția naturală. Doresc să mă complac cu ce ne-au lăsat strămoșii noștri, deoarece limba
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]
-
corect particularitatea sociologică a unei generații de scriitori imigranți (Sanda Nițescu, Aglaja Veteranyi, Rudiger Șafranski,s.a). Cazul fascinant al Aglajei Veteranyi al cărei roman a apărut recent la Polirom a făcut obiectul unui articol din numerele noastre trecute. Interviul luat de doamna Binder completează o biografie tragică și grotescă, la limita senzaționalului. Un alt interviu extrem de reușit în care autoarea reușește să atingă cam tot ce poate spune esențial un scriitor despre viață, e acela luat lui Ismail Kadare, romancier
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
numerele noastre trecute. Interviul luat de doamna Binder completează o biografie tragică și grotescă, la limita senzaționalului. Un alt interviu extrem de reușit în care autoarea reușește să atingă cam tot ce poate spune esențial un scriitor despre viață, e acela luat lui Ismail Kadare, romancier albanez în mare vogă la Paris și împărțind cu România condiția balcanismului constitutiv, așa cum este el, nesuferit și amuzant, evervant și fertil deopotrivă. De altfel relația diverșilor interlocutori cu România este întrebarea constantă adresată de Rodica
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
România este întrebarea constantă adresată de Rodica Binder. Este probabil semnul unei nostalgii de intelectuală expatriată dar și al preocupării față de statutul culturii țării de origine în context european, obsesia reflectării de care suferim toți. Excepțional mi se pare interviul luat lui Allain Robbe-Grillet, un dialog plin de nerv (și de nervi) în care acest pontif al Noului Roman îi expune jurnalistei teorii incisive despre specia literară ca atare și rolul jurnalismului în câmpul literar: " Trei pătrimi din ceea ce se scrie
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
așteptăm din partea jurnalismului să facă tratate de literatură." Parantezele dramatizante de genul "( intervine din nou brusc, agresiv, dar vădit incitat)" fac din acest dialog o piesă de teatru vie, bine regizată, și împrumută interviului elemente de literatură. Din fiecare interviu luat de Rodica Binder transpare preocuparea constantă pentru ceea ce de la Pierre Bourdieu încoace a devenit "habitus" și "câmp". Tiraje, succes la critică, succes de masă, tip de public, durata receptării sunt motivele ce vin încet-încet să înlocuiască în discursul critic opinia
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
în sens ontologic și nu estetic, Dialogurile salvate de Rodica Binder: "Din punctul meu de vedere, jurnalismul și literatura sunt lucruri fundamental diferite. Nu cred că arta, literatura pot schimba ceva. Literatura poate cel mult să conserve, să păstreze, să ia în custodie, o frântură a lumii în care trăim. Si deja acest simplu fapt e o performanță uriașă. Nu cred deci în schimbările realității petrecute sub impactul literaturii. Dacă totuși, prin ceea ce faci, vrei să produci o schimbare, atunci e
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
bancher, boxer... Literatura e menită să păstreze, să conserve, Auflewahren...așa ceva se întâmplă prin mijlocirea amintirilor (...) Or, așa ceva este fundamental diferit de jurnalism. Jurnalismul nu poate face mare lucru cu amintirile." Convorbiri elitare Acest al doilea volum de interviuri excepționale luate de această dată de criticul Ion Pop vine să completeze perfect cartea Rodicăi Binder în aceste pagini, ca într-un fel de regal cultural de Crăciun pe care editura Polirom îl oferă cititorilor săi. Dacă enumerăm fie și numai numele
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
recurent, referindu-se la ființa captivă: "Rămăsese cu fața spre ușă și i se părea o văgăună mare, spartă, acum că nu o mai umpleau trupurile oamenilor... (subl. aut.). Plecă încet s-o închidă. Venea frig mult pe acolo... o luase cu tremur." Și iată cum, prin cele trei făpturi desprinse din proza scurtă a Hortensiei Papadat-Bengescu - antica Sephora, medievala Bianca și moderna proprietară Sofia -, obținem o imagine, fie și parțială, a universului feminin care, tocmai datorită discursivității literare a autoarei
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
Îl reciteam și mă gîndeam la noua lege (plină de favoruri) solicitată de revoluționarii din decembrie '89. Noroc cu dl Iliescu. A înțeles că unii dintre ei au făcut exact ca Niță din schiță: au aruncat cu cărbuni în jandarmi, luați de valul protestului popular, fără să-și dea prea bine seama ce se petrece. Și le-a mai retezat din pretenții. " Tot în Memoria, o amintire oarecum ciudată a dlui Sergiu Grossu, intitulată Din cauza lui Arghezi. "Fost și actual admirator
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14452_a_15777]
-
delegației la un singur om e o dovadă de încredere a partidului în președintele său. Încredere, încredere, dar, dacă premierul ar fi știut că se poate aștepta la măcar o discuție constructivă pe tema alegerilor anticipate, n-ar mai fi luat cu el niscaiva Cucuzei ai PSD, să povestească în partid, după aceea, cum s-a lăsat convins șeful statului, fie și pe ici pe colo, de argumentele lui Năstase? Prevenit de la Cotroceni să nu se aștepte la nimic bun în privința
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14452_a_15777]
-
camerelor t.v. Dacă arestatul e un asasin fioros precum grecul cu jaful de la casa de schimb de pe Magheru, treacă-meargă. Se vedea cum nădușeau de frică măștile mascaților care-l escortau. Dar de ce să pui cătușe unui om care a luat mită? Oricum, el nu mai poate lua (ori da) cîtă vreme stă cu gealații alături. Ca să nu spun că, dacă e să le strecoare acestora ceva în buzunar, o poate face și încătușat fiind. De ce pe Sounalet sau pe Treptow
În cătușe, în direct by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14450_a_15775]
-
asasin fioros precum grecul cu jaful de la casa de schimb de pe Magheru, treacă-meargă. Se vedea cum nădușeau de frică măștile mascaților care-l escortau. Dar de ce să pui cătușe unui om care a luat mită? Oricum, el nu mai poate lua (ori da) cîtă vreme stă cu gealații alături. Ca să nu spun că, dacă e să le strecoare acestora ceva în buzunar, o poate face și încătușat fiind. De ce pe Sounalet sau pe Treptow să-i încătușezi? Fapta lor (dacă justiția
În cătușe, în direct by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14450_a_15775]
-
mîini, ca să zic așa. În ce-l privește pe directorul Bibliotecii Naționale, aici abuzul de cătușe este de-a dreptul fioros. Lasă că poliția n-a avut nici o probă, în afară de o turnătorie de la Ministerul Culturii. Lasă că omul și-a luat în primire postul la patru ani după semnarea contractului de facsimilare a Codexului Aureus. Lasă că el însuși solicitase urmărirea penală a directorului filialei Alba a Bibliotecii pentru că nu avusese aprobare să-l copieze. Dar, chiar și dacă era vinovat
În cătușe, în direct by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14450_a_15775]
-
Marina Constantinescu Nu știu dacă neapărat această pagină dintr-un număr al revistei în care ne luăm rămas bun de la un an și-l așteptăm, cu emoție și cu speranță, pe cel nou este doar suportul unor observații despre un spectacol. Văzîndu-l și revăzîndu-l, a stîrnit în mine o lume ciudată a copilăriei și adolescenței mele, a
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
și împreună cu el Nerval) nu se oprește din povestit cînd înțelege că totul s-a sfîrșit [...] ci tocmai atunci începe să povestească (să povestească adică despre acel eu ingenuu care nu știa și nu avea cum să știe că totul luase deja sfîrșit). Cine procedează astfel nu a reușit să își încheie socotelile cu propriul trecut? Dimpotrivă, este cineva care atenționează că trecutul poate fi revizitat numai din momentul în care prezentul este gol și numai amintirea (chiar dacă fără o ordine
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
idei fixe pe care s-au bazat regimurile totalitare ale secolului XX, în acțiunea lor devastatoare. Cum se face că instaurarea încrederii în forța nelimitată a rațiunii și a ideii de progres care, odată cu primele cuceriri ale științei moderne, a luat locul credinței în supranatural, creînd postulatul unității speciei umane în locul perierarhizării ei, cum se face că aceste teze de sorginte carteziană a secolului Luminilor au dat naștere regimurilor totalitare cele mai implacabile din istorie, care nu s-au sfiit să
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
rând, ni se reamintește că respectivul domn a colaborat cu securitatea maghiară ("numele conspirativ") și ar fi vândut românilor și slovacilor, al căror "gest de apreciere" este pentru el "mai important decât existența și viitorul maghiarilor de peste hotare". Dacă mai luăm în considerare și românizarea numelui Medgessy (Petre Mediaseanu), cam la atât se oprește "comentariul denigrator" și "ura față de români". Restul informațiilor sunt fapte istorice, mai mult sau mai puțin discutabile, mai mult sau mai puțin demne de luat în serios
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
Dacă mai luăm în considerare și românizarea numelui Medgessy (Petre Mediaseanu), cam la atât se oprește "comentariul denigrator" și "ura față de români". Restul informațiilor sunt fapte istorice, mai mult sau mai puțin discutabile, mai mult sau mai puțin demne de luat în serios. Dacă pentru dl. Năstase prezența la Budapesta a fost o lovitură de imagine, e la fel de adevărat că alegerea lui 1 Decembrie ca zi națională a României n-avea cum fi pe placul vecinilor de la apus. Oricare ar fi
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
turnarea gazului pe foc și oferirea de gloanțe nou-nouțe plutonului de extremiști intrați într-o previzibilă derivă după 21 noiembrie. În ciuda tonului polemic (dar nici pe departe plin de "ură" și mustind de "odioase mistificări"), românii ar face bine să ia act măcar de unele dintre cele afirmate în articol. De pildă, faptul că imediat după Unire, România a semnat o rezoluție prin care promitea maghiarilor din noua lor țară autonomie și sistem educațional independent. în ce fel s-au ținut
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
Margareta Șipoș Nu am reușit să descopăr cine a scris ferparul de mai jos - în stilul umoristic al celui la care se referă - și în care sunt de luat în seamă doar datele stricte: "Serghei Dovlatov - prozator rus din S.U.A., s-a născut la 3 septembrie 1941, într-o familie de actori aflată în refugiu la Ufa; până la 17 august 1978 a trăit bezmetic și a scris inutil la
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]