1,154 matches
-
Tatiana, ce mai bântuie din când În când prin curte, numărând orătăniile. Pentru micuța Mașa, lumânările erau țurțurii, iar crengile Încărcate de chiciură - sfeșnice și candelabre. Pentru ea, dar și pentru toate aceste viețuitoare, unele pașnice, altele pornite pe gălăgioase, lucerna cosită și cartofii Înfloriți În brazdă semănau cu propozițiile și frazele pe care Mașa le văzuse În cărțile de citire, dar și În alte cărți. Hălăduind cu vacile pe miriști, descoperise pasaje Întregi din Sfânta Scriptură sau din poveștile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ochi străin. Noaptea o apărau de rău lumânările și nasturii Înfipți de jur Împrejur. Mașa Își ascundea păpușa prin iesle, prin fân, În scorbura copacilor sau o Îngropa În lanul de porumb, În cel de cartofi sau În lanul de lucernă. Dimineața Îi dădea de mâncare cu lingurița nisip și pietricele sau frunze și flori de cais și vișin. La prânz, o ducea la scăldătoare, iar seara se Încingea cu ea În horă lângă foc. Dacă Marusia n-o asculta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ieși cu el pe poartă. Fără să pornească vreun iureș, printre potlogarii cu picioarele pline de rapăn nici socialismul, cea mai înaintată societate a omenirii, nu face vreo brânză cu desculții! medită goldăneșteanul sări șanțul, călcă nepăsător prin lanul de lucernă al colectivei și ieși, cu Stalin de lanț, pe cuprinsul Baisei. "Am ajuns la Loturi", se corectă el, oficial: "împreună cu bătrânul Stalin". Se opri, admirativ, lângă patrulaterul sclipitor de sfere lucii, tolănite pe urzeala de curpeni cârlionțați și de umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ajut schilozii și orbii. Niciodată leneșii. Colportorii. Mârâitorii în pumn; ascunșii care plănuiesc să mă lichideze cu mâna altora, pentru că sunt fricoși. Corupți. Fiecare e mânjit cu ceva. Muncesc; vite de povară care abia așteaptă să smulgă o gură de lucernă din prima tarla întâlnită. Asta îi îngrașă: ciupitul. Furtișagul. Găinăriile, fiindcă nu sunt capabili de o lovitură în stil mare. Am curaj să las Banca nepăzită, nu o va prăda nimeni și nici portofele, din buzunare, nu prea se fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
catedralei Santa Marta din Torino, lăsând doar câteva urme de copite pe ziduri, caii din basmele lui Ispirescu, molfăind jeratic direct din palmele fiului de împărat... roșcata. Bice, hamuri, șa, transpirație, respirație, excitație, cu pantalonii pe vene, după baloții de lucernă, în podul șurei, cavalerul trac, Heros Invinctus Eternus. Roșcata... Blonda, ascunsă sub putina cu varză, în beci. Acolo, răcoare. Toamna, aromele de compot, de mere coapte, de murături, de fragă, de busuioacă, de căpșunică se despleteau din pagina împăturită, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
respectat, nu oricui îi era îngăduit să bea un coniac Milcov cu tovarășul secretar, să lese în fiecare săptămână o bătrână, avans, sub tejghea pentru tovarășul șef de post, să pună coasa în brazdă și să umple coșul căruței cu lucernă, dedesubt popușoi în lapte, sfeclă, răsărită din lanul gospodăriei de partid. A dus-o bine poștașul vreo douăzeci de ani. A alergat cot la cot cu viața, a mers la pas cu ea, a obosit, s-a hodinit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
realitatea într-un prezent punctual, concret, fără a forța măcar cu o intenție oglinda. Oglinda îți permite să te extinzi în voie pe măsura imaginației; curajul, frica, lașitatea întregesc confortul de a fi unul sau amplifică claustrofobia melcului evadat în lucernă. Petru aduna durerile două câte două, ca pe niște virtuți, reducând răbdarea de a fi unul la absurditatea de a o împarte la doi. Petru a scrijelit oglinda până a curs sânge albastru ca dintr-o rană deschisă în cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fi făcut om și pe el dacă nu era dominat crunt de misoginismul față de curve. Maică-sa a crescut 7 copii singură, era femeie frumoasă, dar nu și-a călcat pe inimă niciodată; veneau căruțele cu lemne, cu păpușoi, cu lucernă, veneau pline și se întorceau pline pentru țața Aglaia spurcăciunea era mai ceva ca ciuma (badea Ștefan a murit la canal, țața i-a fost muiere credincioasă toată viața și toată moartea). "M-am hotărât. Îl trimit la mă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vânează oare? - Vreun porumbel sau vrabie, care caută firimituri pe pământ. - Dar lebedele acelea mari care pasc iarba în grădina pisoiașului, cum se numesc? - Sunt curcani, care mănâncă furaje combinate din făină de porumb, grâu și floarea soarelui, dar și lucernă crudă. Cresc mari la zece-douăzeci de kg, au gușă cu mărgele, iar când se sperie încep să strige: glu-glu-glu, gușa se albăstrește de la mărgele, se umflă în pene, dar nu fac rău. - Câinele consumă carne? - Da, de ce întrebi?Tu nu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
colorează și ele în culoarea visurilor uitate în clipa în care apar. Se succed: o curte unde sunt întinse covoare la bătut (caut în memorie amintirea unui leagăn într-o locuință fastuoasă), o a doua curte plină de saci de lucernă (încerc să regăsesc amintirea unei gospodării agricole, din vremea primei mele copilării), o a treia curte unde se află grajdurile (oare m-am născut într-un staul?). Ar trebui să fie zi, dar umbra ce învăluie povestirea nu dă semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe cele ale mării. Mă gândeam să-l fac să se plimbe, răzbit de anxietatea istorică, de-a lungul canalelor din Gand și Bruges, sau la Geneva, de-a lungul lacului Leman, și să treacă, melancolic, pe podul acela din Lucerna pe care-am trecut eu, acum treizeci și șase de ani, când aveam douăzeci și cinci. Aș fi pus în romanul meu amintiri din călătoriile mele, aș fi vorbit de Gand și de Geneva și de Veneția și de Florența și... la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din dreapta, care fusese altădată plină de flori, arată altfel după atâta muncă: ordonată, trasă la linie, cu șiruri nesfârșite de meri, al căror capăt nu se vede, și cu partea din față, de lângă șosea, împărțită în straturi, printre care cresc lucernă și trifoi. Merii sunt bine îngrijiți, copacilor, primăvara, înainte de a da mugurii, li se taie uscăturile, sunt rotunjiți pentru coroană și pentru rod, apoi stropiți și udați cu un furtun subțire, din care apa nu se oprește niciodată, indiferent ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe amândouă, ca și cum ar fi vrut să nu se rupă vreodată funia aia colorată de soarele verii și al toamnei, să fie puternică precum memoria. Fuseseră suficient de ploioase, dar și de călduroase, și vara, și toamna încât să crească lucerna (cosită deja de trei ori) în grădina întinsă de nu-i vedeai capătul, să se facă fructele, să se facă legumele (roșii, vinete, morcovi, sfeclă și ceapă), porumbul și via, ultimele așezate în apropierea gardului din lemn, foarte înalt, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
freatice, oceane și mări, râuri și pârâuri, izvoare și cascade, uragane, aghiazmă, molecule, toate știu. Apele care știu. Grădina casei din Snagov era acum opera Frumoasei Neli, ea se ocupa de tot, se simțea bine printre copaci și straturi, prin lucerna înaltă, pe pământul măsurat, împărțit în straturi, semănat, săpat, pământ de care avea grijă numai ea. Maestrul, cu mâna lui, nu făcuse nimic acolo, el nu iubea spațiul ăla, pentru că nu mai avea frumusețea sălbatică de la început, acum era altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
imaginile alea îi aminteau de uitare, pentru că el, de fapt, vroia să o uite și nu putea. Atunci, supărat, dădea cu tifla: eu nu fac nimic în grădina aia de acolo, mi-e scârbă, toți merii ăia, florile, caprifoiul, straturile, lucerna, legumele, căpița de fân, pârâul, mie nu-mi mai spun nimic, astăzi n-am timp să le văd, nici să le mai înțeleg nu vreau. Nu mai vreau. Blestematul ăsta de Paradis, băga-l-aș în pizda mă-sii!, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
poveste, ți-am promis, am uitat de machiaj, o rochie super mi-am pus, dar cu machiajul... și actrița se ridică vexată de îndrăzneala femeii din grădină, că așa îi ziceau uneori, „femeia din grădină”... calcă apăsat printre trifoi și lucernă, cărarea o duce singură spre poarta ce părea ușoară, deschide și trece spre casă, calcă mai ușor prin curtea cu fântână arteziană și pergolă, cu un cuptor de cărămidă afară, că avem de toate la vila noastră, nu?, frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de atâta vorbit și ar bea apa aia din pahar, dar se abține; acum, voința îi este adunată toată în mâna care stinge apăsat milimetrul de țigară rămasă, mirosul tutunului bun se amestecă neașteptat cu cel al trifoiului și al lucernei din jur, e îmbrăcată într-o rochie roșie, lungă până-n tălpi, largă la poale, o rochie dintr-un material de bumbac foarte subțire, cu spatele gol, sânii sunt prinși într-o fâșie petrecută pe după gât, mai lată pe țâțe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
așteptat să iasă din femeia aia mică și subțire un glas atât de puternic, drept, voluminos, puțin hârâit, glas de altistă care fumează mult. Termină de cântat, se face din nou liniște, roșul îmbracă verdele, în lungul grădinii, trifoiul și lucerna se ridică purpuriu, tulpina mărului cu o sută de mii de brațe are altă culoare decât cea de dimineață, când era un copac palid, nevăzut aproape, acum, de când e înstăpânit de cele două femei, e roșu, frunzele și fructele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vedeai pe schele. Auzi la ea, averea!!! O durere ascunsă iese la suprafață, în ochii de aur apar lacrimi, nasul i se umple de o zeamă groasă și grea, își apucă nările și suflă cu putere, fârrr! Mucii sar prin lucernă și trifoi. Bulgării aurii de ceapă se înfioară. — Nu numai averea, vă leagă foarte multe, nici eu nu le știu pe toate, dumneavoastră le știți, asigurările, cadourile, lucrările la casă făcute cu oamenii de la facultate, ați trecut amândoi prin atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e un octombrie călduros și acuma, dar în urmă cu o lună jumate? Păi, nu știu eu?, că v-am așteptat cu mâncare pregătită, curățenie, treaba în grădină aproape terminată, adică am cules ce a fost de cules, am vândut lucerna pe lapte, v-am abonat la unul de-aici, din Snagov... Neli și-i amintește cum au intrat cu mașina pe poartă, cum au strâns-o amândoi în brațe, cum Tara sărea împrejurul lor, cum doamna a exclamat bucuroasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fără un suspin, doar șiruri de lacrimi se scurg continuu. Acolo am murit amândoi... Au înnebunit copacii, își spune el și închide ochii... Se uită iar spre grădină, uite că Neli ar trebui să aducă din nou oameni la cosit lucerna, să fie cosită iar, e cald, ce vreme ciudată! Și Tina?, bărbatul se simte strivit deodată, îl înghite pământul, mesajul ăla: mătură după tine și așteaptă 30 de zile... hâmmm, nu s-a născut femeia care să mă supună pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai avea parcă loc. Degeaba mărul care își răsucea rădăcinile în același pământ, degeaba fructele coapte demult, în toamnă, atârnând ca niște stranii globule roșii înflorite pe copaci, luminând roșu cerul, degeaba Neli obosită acum, dar frumoasă ca totdeauna, degeaba lucerna, trifoiul, căpița de fân uscat, clădită artistic de oamenii care veneau la treabă, pădurea de liliac și de caprifoi din spatele casei, departe, la gardul cu vecinii, degeaba copacii toți, nimic n-o mai poate ține acolo. Actrița se ridică greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pornit ca unul fugărit de streche. Ajuns în sat, l-am întrebat pe primul întâlnit dacă nu a văzut doi cai străini. <Am auzit eu că un gospodar din ceea parte de sat ar fi găsit doi cai păscând în lucerna din fundul grădinii lui. Și-a dat seama că sunt de la armată și mi-a spus că are să-i ducă la stăpânii lor.> <Cum îl cheamă pe om?> <Întreabă de moș Gheorghe, că cine nu-l știe?> Nu cred că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ciuperci și patru-cinci ouă! Ce rău poa’ să-ți facă puțină cărniță?“. Amândoi am dat ochii peste cap și am chicotit frenetic. Ne-am plâns ceva timp că oamenii consumă oricum prea multe proteine și am hotărât că frunzele de lucernă erau un aliment minunat, o minunată sursă de de toate. De ce altceva mai avem nevoie? am întrebat eu retoric. Numai de frunze de lucernă! —Exact, m-a susținut Luke. Un bărbat matur poate să supraviețuiască foarte bine mâncând o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plâns ceva timp că oamenii consumă oricum prea multe proteine și am hotărât că frunzele de lucernă erau un aliment minunat, o minunată sursă de de toate. De ce altceva mai avem nevoie? am întrebat eu retoric. Numai de frunze de lucernă! —Exact, m-a susținut Luke. Un bărbat matur poate să supraviețuiască foarte bine mâncând o mână de frunze de lucernă o dată la două luni. Mașinile pot să le folosească pe post de combustibil, am remarcat eu. Și nu numai atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]