2,054 matches
-
biografiei și operei autorului, și fluturată ca un steag anunțînd o mare victorie. Religia banului, principala idolatrie, nu-i decît o formă de ateism activ. Aici propaganda e subtilă, infuză, strecurată în fraze mai mult sau mai puțin directe care lucesc ici și colo, fie ca să ia în derîdere ideea de Dumnezeu, fie valorile morale. E inteligent să asociezi noțiuni ca "raisonnable" și "plaisir" (care uneori pot foarte bine merge împreună, dar alteori se exclud) ca, de pildă, în formula publicitară
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
sens, alunecă, se destramă... mă prăbușesc... Și am tăcut. Mi-e sete, mi-e foame... Pereții căptușiți cu trei rînduri de cărți groase mă chinuiesc zădarnic, rugîndu-mă să-i jupoi, să-i eliberez, să fie ziduri adevărate, văruite, curate, mirositoare ,lucind de albeață în lumină... să-mi adăpostească sufletul, mințile, inima... să locuiesc într-o odaie simplă, sfîntă, tămăduitoare de boli... Și , scrib umil, răbdător, voi începe să copii sîrguincios, ceasuri întregi, uitîndu-mi de moarte, înflorind rîndurile cu crini... Poate așa
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
Sau poate nici nu mergem. Era târziu. privind în sus, mi-adusei aminte deodată, de orele de instrucție la școala militară. Zâmbii: „Elev!, arată-mi Carul Mare. Spune-mi ce știi despre orientarea pe timpul nopții pe front. ...” Acum, Carul mare lucea dincolo de fluviu. Am plecat. Era răcoare. Când am ajuns acasă și-am deschis poarta, Rex mi-a sărit prietenos în față, cu labele aproape de umeri; i-am mângâiat capul, urechile ciulite, și-n lumina becului din fața celor trei trepte de la
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
prin iarba nouă. Pe urmă nu mai știu ce îi cășună, Că fața ei e jilavă de rouă, Cum umblă/ cu picioarele-amândouă Desculțe/ printre foi de mătrăgună. în jurul nostru licărește maiul, Din mădălin ne rupem o smicea, Dar ochii ei lucesc ca jărăgaiul Și, semn că s-a făcut nespus de rea, îmi spune-amenințînd cu evantaiul Că o să merg în rai dar fără ea. 4 Tu-mi spui că-mi zice lumea fluturaș, Zburătăcind mereu din floare-n floare, Asemenea femeilor
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
-ți trebuie cască, vestă antiglonț, boxeri de kevlar și badigard personal. Traseul e-același: statuia Coanei Mița Biciclista, mama fondatoare, găuroiul din asfaltul de pe Aleea Lăcrămioarelor, care-a-nghițit 14 mașini, pînă acum, barul Dracula, cu degustare de sînge proaspăt, apartamentul net-starului Luci, Copacul Fericirii, minimausoleul lui Coco, papagalul poliglot, din sufrageria lui tanti Ema, stația Dor Mărunt a autobuzului 666, banca verde din parc pe care e scrijelit TITI + GINA = LOVE, biserica popii Bilanț, cu acoperișul din foiță de platină și portretele
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
sentimentul de dragoste. “Abia aștept să adorm și să visez. Sunt sigur că te voi visa pe tine.” (13) “Noapte de noapte te visez însă, și visurile parcă sunt aevea. Multă bucurie îmi aduc nopțile. Ca de altfel întotdeauna.” (87) “Luci, eu trăiesc într-un fel de miraj continuu. Nici nu știu cum trec zilele. Nopțile parcă sunt treaz. Visurile parcă sunt aevea, lumea reală pare transfigurată într-un vis uriaș. Și asta numai pentru că te iubesc, și iubirea a devenit atât de
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
unui univers paralel. Lucia de vis ajunge să o suplinească și să o înlocuiască pe Lucia reală, iar cea de-a doua ajunge să o ia la rândul ei drept model pe cea dintâi. “Ai vrea să știi cum arată Luci cea visată. Este tot Luci însă nu aievea. Ai vrea să fii la fel cu Luci din vis. Crede-mă, pentru asta, singurul meu ajutor este să nu-ți spun visul.” (96) Leonid Dimov continuă din acest punct de vedere
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
vis ajunge să o suplinească și să o înlocuiască pe Lucia reală, iar cea de-a doua ajunge să o ia la rândul ei drept model pe cea dintâi. “Ai vrea să știi cum arată Luci cea visată. Este tot Luci însă nu aievea. Ai vrea să fii la fel cu Luci din vis. Crede-mă, pentru asta, singurul meu ajutor este să nu-ți spun visul.” (96) Leonid Dimov continuă din acest punct de vedere linia de evoluție a literaturii
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
reală, iar cea de-a doua ajunge să o ia la rândul ei drept model pe cea dintâi. “Ai vrea să știi cum arată Luci cea visată. Este tot Luci însă nu aievea. Ai vrea să fii la fel cu Luci din vis. Crede-mă, pentru asta, singurul meu ajutor este să nu-ți spun visul.” (96) Leonid Dimov continuă din acest punct de vedere linia de evoluție a literaturii noastre interbelice, care urmărise, prin personaje precum “rusoaica” lui Gib Mihăescu
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
aducănd dinspre ăntinderile de la marginea orașului, mirosul ierbii și al pămăntului reavăn. Din turnul bisericii, Gheran ăi făcu semn cu măna domnișoarei Ana... De acolo, de sus, de unde se afla el, se vedea asfaltul ud - ăn timpul nopții plouase - albăstrui, lucind ciudat ăn lumina tulbure dinaintea răsăritului. Fericit și plin de ăncredere, Gheran ăncepu să meargă pe sărmă...(s.n.) De ce? Acum, recitind, mă găndesc că ar fi trebuit să se oprească aici. Prăbușirea, se subănțelege, e așteptată, nu mai era necesară
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
-și facă vânt, Ci calcă, peste lespezi încovo-iată, Înger pururi încătușat de pământ. Adâncu-i glas n-ajunge la stele... Brațele-i vântură cenușă și lut Presărându-le peste răni grele Dar Domnul a ales-o de la început. În ochii ei lucește, încă neînțeleasă, Lumina semnului Lui izbăvitor Și-a pus-o mai presus, crăiasă Și pildă, îngerilor tuturor. Ea nu știe... dar când somnul o doboară, În miezul nopții și-al tăcerii, Marii îngeri pe pământ coboară Și se pleacă de
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Alex. Ștefănescu Poezia lui Constantin Crețan este o tăietură proaspătă în plumbul realității; de aceea lucește. Poetul redescoperă, cu încântare, nu și cu naivitate, ceea ce au descoperit alții înaintea lui, de sute de ori. Stilul său decis, delicat-energic este foarte bine pus în valoare în poezia de dragoste. Tandrețea infinită față de femeia iubită nu este lipsită
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
versuri și-o juma' de vecie S-a mai gătat o poezie Brânza de capră mă-mbată ades Ne-nțeles fii, Bine-nțeles. Spre primăvară L-acea noapte poleită cu petarde și cu stele zăcând toate una-ntr-alta stea lucind după luceferi, poleind în glumă ziua nesătulelor muiere am tocmit cu viers și spadă tot al nimbului abis și târziu, întorși acuma, înăuntru către rană, numa'oaste poci să dărui plaiului de pe tavan, și-n tăcerea ce e stinsă să
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
mai mică decât o sală de clasă, cu o masă mare pe centru, unde ne strângeam toți, așezându-ne de fiecare dată cam pe aceleași locuri: Cătălin }ârlea și Horia Gârbea lângă Profesorul Martin, Cristi Popescu lângă Cătălin, apoi Bănulescu, Luci Vasilescu și ceilalți. Eu stăteam undeva la capătul opus al mesei cu fața spre geamul dinspre Schitu Măgureanu, de obicei tăcând, de fapt, întotdeauna tăcând. Era mai tot timpul frig, masa era de culoare închisă și, cum nimeni nu ștergea
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
Și de Ritul Fericirii Fiului Iepei, Zi-i Irotisei, șhierodulei sacre a ritului,ț Și Hierodulei Cerealia Syria Lumina Serii, Cere-le lor aripi de Zburător, Cere-i întreitei Erote a Troiei, Cetatea Celestă Cu Eroul-Zeu Bun Lumină pe Cer Lucind: Dă-mi, Colăcere, mâncarea de Colărezii Căii Cerului Pe Cal de Rege cu nimbul nopții călător, Pe cel bun îl sărută, pe cel rău îl arde șscrumeșteț: Iedera pe care să te urci în Eden, Laurul ce te-ncunună pe
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
mai demult Un șoarec sclipicios Simt eu cum bate Și inima ta Prietene bun adio Și vom cînta și vom rîde Măcar noi între noi să ne iubim Ajutați-mă voi toți Să nu fiu singur acum Cînd bronzul clopotelor lucește în noapte Printre ramurile plopilor umezi și lungi Simt că în bronz O sumbră presimțire străluce de fapt Și scriu eu acuma speriat În lumina aceea
Poezii by Traian Furnea () [Corola-journal/Imaginative/16229_a_17554]
-
poate da de gândit. Pentru că în materialul de față urmărim doar chestiunea apostrofului, alegem din Cântecul gintei latine exemple cu apostrof strâns și larg: Latina gintă e regină Într'ale lumei ginte mari. Ea poartă'n frunte-o stea divină Lucind prin timpii seculari. Menirea ei tot înainte Măreț îndreaptă pașii sei: Ea merge'n capul altor ginte, Vărsând lumina 'n urma ei. Întrebarea se pune de la sine: de ce merge'n, cu apostrof strâns, dar lumina 'n, cu apostrof larg? (Termenii
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
că steaua este aici, pe urma ei, reală. Dar ea este și sus, pe cer: o dedublare pe care prezentul (alúnecă) nu poate s-o explice. Interesante mi se par următoarele două pasaje din discursul Cătălinei. Mai întâi strofa 237-240: Lucește c'un amor nespus Durerea să-mi alunge, Dar se înalță tot mai sus Ca să nu-l pot ajunge. Peste numai câteva versuri, în strofa 245-248, textul este astfel: De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca niște stepe; Dar nopțile
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
așez gura pe lacrimă ca pe un sîn sterp în care dorm visele copiilor morți înainte de a se naște, și din ceaiul băut numai iluzia face umbră peste lipsa ei furișată, gînd mărunt, fără raza din care coboară să-mi lucească în ochi, mai mult nu ar fi putut, nici o altă femeie nu mi-ar fi umblat acum prin sînge ca o boală oblojită de ceaiuri, singură cum nici singurătatea nu poate fi, singur cum singur sunt, ca sîngele scurs pe
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
cu tăcerea geamăn, De-o frumusețe fără seamăn, Se aplecă spre dânsa-ncet ; Era în tristă lui privire Atâta jale și iubire, Era atât de mult regret ! Dar nu e îngerul de pază Ce către cer durează punți, Căci nu lucește nici o rază În jurul mandrei sale frunți, Nici duh din iad ce-ar îngrozi; O, nu ! Făptura lui străină Părea și beznă , și lumina, Si noapte-n miez, si miez de zi !... Partea a ÎI a I « O, tata drag, cu
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
magice de după perdele... Visam că le posed în biserici umile, umbrite de sfințenie, în fața altarului... despuiate, îngenuncheate... proferînd blasfemii suave și îngrozitoare... Mi se uscau buzele de căldură, mă tîram mereu, mereu, pe stradelele în pantă, bătute în cuburi monotone, lucii... Mă îndrăgostisem, la modul cel mai senzual cu putință, de case cu verande și scări, de răscruci de drumuri, de cîte o pompă cu mînerul vopsit în verde, de vreun ciob de sticlă strălucind feeric între două cărămizi gemene, de
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
părăginite și pline cu apă, altele au fost amenajate, ca anexe la stâne ori chiar ca și beci în gospodărie! Reguli în cazul muniției vechi Bombe, proiectile, mine, grenade, cartușe, mai noi sau mai vechi, unele pline de rugină, altele lucind, răsar unde nu te aștepți: pe câmp, în urma arăturilor, la săparea unor canale, la demolări ori construcții. Potențialul exploziv al unor asemenea obiecte se păstrează, uneori, nealterat peste o jumătate de secol, dacă nu și mai mult. Manipularea imprudentă a
Agenda2004-34-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282777_a_284106]
-
-i soarele frumos și astăzi? păsăruicile nu cîntă tot aceleași cîntice voioase sau jalnice? frunzele nu au același freamăt? pădurile nu înverzesc ca odinioară? florile nu au același miros? cîmpiile, dulcele priveliști duioase ce aveau? Nu: dar nici un soare nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimic în lumea de față nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte" (Amintiri). Cadența frazei îi amintește, concomitent, pe Chateaubriand și
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
mea că avea degetele strânse peste ale mele și că mă trăgea înainte cu o liniște care-mi dădea încredere. (...) - Poftim, e pentru tine. Avea capul aplecat. I-am urmărit privirea. Acolo, în locul în care se îngrămădea de obicei încălțămintea, lucea o cutie de scule vopsită roșu aprins. S-a aplecat s-o ridice. După ce a pus-o între noi, a deschis-o. Ea se desfăcu dezvăluind trei nivele de fiecare parte, toate pline cu ciocănașe, șurubelnițe sau alte obiecte enigmatice
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
la sfîrșit de aprilie). Gheorghe Pârja așează o imagistică prezumțioasă pe fluxul simțirii sale ancestrale calme, contemplative. Impactul dintre două regiuni ale experienței sensibile se transpune în impactul dintre două scriituri: "Rece este grilajul din piața istoriei/ Cuțite de argint/ Lucesc în memoria pietrei./ Astăzi putem adopta copiii elefanților/ Instituția scrisului/ Nu este votată/ De guvernul furnicilor.// Noi toți vorbim/ Voi toți vorbiți/ Tot vorbim/ Pînă ruginește memoria lumii.// Apoi ne întoarcem spre noi/ Ca într-un muzeu al vîntului/ Unde
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]