2,476 matches
-
se zbătea iarăși șarpele de foc, halucinația, dorința fără nume și obiect. O și revăzu, de altfel, între pietonii zăpăciți, în deruta și mareea de afrodiziace a zilei. Cobora treptele de la Universitate. Pelerina albă, pufoasă. Uriașă, zveltă, cu părul negru, lucios, vedeta vedetelor filmului mut. Se oprise, incredibil, în stația de troleu! Lumea din stație se holba la neobișnuita apariție, uitase de vehicul. De departe, recepționerul Vancea urmărea secvența. Vântul înșuruba rafale iuți, umezeala se îngroșa, totul plutea într-o ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Femeia venea pe trotuarul opus, dinspre Palat. O văzuse de departe, apropiindu-se. Purta cizme înalte, mult peste genunchi, pantalonii de catifea brună. Jacheta de vulpe roșie, trupul firav. A traversat strada, a intrat pe alee. Chipul avea o paloare lucioasă, ochii luminau sub fruntea perfectă și părul era lins cuminte spre tâmple. A trecut printre grupurile de melomani așteptând să intre la concert. Răspundea saluturilor printr-o tinerească fluturare a brațului, se grăbea spre intrare. S-a oprit, câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
voie. Lumea se dăduse, intimidată, în lături, Domnul rotea cu mare grijă căruciorul paraliticului, eaia, iae, aie... ceva, cumva... scâncetul infirmului abia se deslușea. Vehiculul pătrunsese deja în hală, elegantul domn în alb îl dirija cu mare demnitate. Fular roșu, lucios, în jurul gâtului, chelie, siguranță cosmopolită. Spectatorii se dădeau, sfioși, în lături, să facă loc distinsului samaritean și rudei sale infirme. Cuplul ajunse în fața tejghelei. Patru pachete, comandă intrusul. Vânzătorul nici nu-l privi, pungile zburaseră deja spre cântar, 109 lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu apartamentul meu, nu-mi place să stau acasă. De când cu primăvara, cu nebunia asta... stau aici. Până se întorc, mă ascund aici. Ziua, cel puțin... Vocea îi era calmă, caldă, aromată și Venera își plimba mâna durdulie pe grumazul lucios al santineleiTavi. Îl privea acum degajată pe musafirul volubil și politicos, n-avea de ce să-i fie frică, nu, frica îi trecuse, părea un om manierat și simpatic, chiar dacă puțin ciudat, cu aceste povești răsturnate și cam prea lungi. Simpatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
venit la București, silit de împrejurări. Am obținut postul ăsta nenorocit datorită lui Gafton și datorită doctorului, amicul meu, doctoral Marga. Oameni de formație veche, solidă, poate v-a vorbit Tavi despre ei. Venera tăcea, mângâind cu palma mică spatele lucios al lui Tavi, lungit lângă papucii ei mov, cu pompon de catifea. Câinele nu tresări auzind numele său și al stăpânului absent, urmărea confesiunile palavragiului cu perfect scepticism. — Da, frumos câinele ăsta... Nu știu dacă o cunoașteți pe Veta. Veta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ți s-a spus sau îți amintești... Sonia, pisica aceea neagră care a aprins deșertul sfânt... Tavi a fost înamorat de Sonia, sora dumitale. Tavi tresări, înălțând, trufaș, capul. Mâna maternă coborâse însă deja, la timp, pe grumazul său puternic, lucios. — A suferit din cauza ei. L-a tulburat. L-a mușcat... ce să mai ocolim cuvântul. N-a mai scăpat. Un tânăr extrem de sensibil, reține. Un tânăr deosebit! Tavi n-a fost dintotdeauna ceea ce s-a tot silit apoi să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ușă, o cu totul altă persoană. Mătușa Venera aceeași și alta, de necrezut. O doamnă între două vârste, elegantă și, de ce nu, întinerită, cumva, de o nouă mască, o bizară concentrare si grimasa cu o alură festivă, stridentă. Cocul negru, lucios, în contrast cu chipul alb alb, buzele roșii în roșul de buze, ochii adânciți, genele vopsite, ce mai... Rochie fină, nisipoasă, strânsă într-un cordon verde-închis, ca și ochii. Detectivul rămase locului, împușcat. Doamna zâmbi și luă, cu o mișcare delicată, coroana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
închipui... în tramvai, făcuse la fel, extrem de preocupat de această delicată operație. O fi coborât odată cu mine, o fi mers mai departe, cine știe. N-am putere să întorc capul, să-l descopăr din nou în spatele meu. Un ogar elansat, lucios, rasă specială, scobindu-se tacticos în nas, dar urmărindu-mă. În fața magazinului SCAMPOLO, cunoașteți desigur prăvălia asta mereu în inventar, deci aici, în vecinătate, m-am oprit. Mă uitam în vitrină, când... Aproape de ținta călătoriei, dom’ Dominic se opri, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să se ridice, să facă pe aprodul, dar Marga i-o luă înainte. N-avu însă timp să ajungă laușă, ușa se izbise de perete. În cameră năvălise o uriașă despletită, elegantă, fardată violent. Flutura amenințător o mare poșetă neagră, lucioasă. — Ce-aveți de gând cu mine? Iarăși opt ani de așteptare? Fugăreală, opt ani, de la un ghișeu la altul? O să mai accept opt ani, așa credeți? Așa credeți, claponilor, așa credeți? Mojicia la care mă supuneți, minciunile, lipsa de stimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau, clipocea lacul, lacul codrilor albaștri, liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau santinele și țiuiau antenele iscoadelor și se lățea, victorioasă, puterea subteranei. Privea fermecat plicul lucios, scrisoarea. Trase plicul, trase spre sine, de la capătul băncii, plicul și scrisoarea trecutului. Le privi, o clipă, scârbit, apoi le strânsemototol, în pumn. Alergă spre movilița de nisip, se lăsă pe vine, căzu, se ridică, se așeză, gospodărește, în nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu martini sec. Cazinoul de la etaj, cu masa pentru ruletă și zarurile rostogolindu-se înăbușit pe plușul verde, crupierul de la masa de bacara vorbind în șoaptă, cu un accent străin, uleios. Sala de bal de la parter, cu separeuri de piele lucioasă și cântăreața scăldată în lumina unui reflector, cu voce afumată și rochie sclipitoare, argintie. Asta era recuzita care punea lucrurile pe roate, dar nimeni nu venea doar pentru băutură, pentru jocurile de noroc sau pentru muzică, nici măcar dacă în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
unghieră, periuță de dinți, perie de cap și așa mai departe), urmate însă și de pantofii sport albastru fosforescent de o sută cincizeci de dolari, șapca de baseball din lână, imitație Brooklyn Dodgers și, oarecum spre mirarea mea, un duo lucios de pantofi autentici de lac Mary Jane, împreună cu rochia de pânză roșu cu alb pe care am cumpărat-o la final, modelul clasic, cu guler rotund și cordon legat într-o fundă la spate. Când am ajuns cu toate mărfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pozat Adam. Și știu că nu ar trebui să mă compar cu ea, dar nu pot să mă abțin. După ce că avea un corp care putea să rivalizeze cu al lui Elle McPherson, mai avea și o coamă bogată de păr lucios și purta o fustă aurie minusculă, cu paiețele, care ar fi putut trece drept curea. Sunt îngrijorată. Dacă apar într-o pereche de blugi comozi și o bluză neagră, pe gât, Adam n-o să fie impresionat, nu-i așa? Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
surprinsă. Adam mă sărută apăsat pe buze. Sărutul e cald, dar puternic. Mă face să mă simt iubită, chiar dacă numai pe moment. Ne îndreptăm în noapte spre mașina lui Adam. Mă așez pe scaunul din față al BMW-ului său lucios. Se vede luna și noaptea e promițătoare. Sunt foarte entuziasmată. În curând suntem pe autostradă, ieșind din Dublin. Nici unul din noi nu spune prea multe, dar nu e o senzație stânjenitoare. N-are rost să vorbești doar de dragul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
În tot felul de costumașe și chestii dintr-astea ? Sinceră să fiu, nu m-ar deranja deloc să fac pe asistenta. Sau să fac pe Catwoman din Batman. Ar fi chiar cool. Mi-aș putea lua niște cizme de-alea lucioase... — Mă gândeam că... poate... am putea... Se oprește, stânjenit. — Da ? Îi pun o mână pe braț, ca să-i dau curaj. Poate am putea... Se oprește din nou. — Da ? Urmează un alt moment de tăcere. Aproape am rămas fără aer. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Când au de gând să... Buf ! Cineva icnește În clipa În care sala e luminată brusc de un spot puternic de lumină, care aproape că mă orbește. Răsună o muzică duduitoare și pe scenă apare o siluetă În costum negru lucios, care se Învârte și face salturi. Dumnezeule, oricine-ar fi, se mișcă incredibil. Clipesc chinuită, cu lumina puternică În ochi, Încercând să văd mai bine dansatorul. Nu-mi dau seama dacă e un bărbat, o femeie sau... O, Doamne. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la Antonia, îi toarnă șampanie în paharul de cristal cehesc. Ei, îmbrăcată într-o rochie verde vaporoasă fără umeri, deja îi strălucesc ochii răsfrângând candelabrele baroce, iar el, elegant cum nu cred că l-am mai apucat, la costum mov lucios, cămașă de mătase roz-pal, cravată gri, tuns proaspăt ca un ginerică, s-a lipit de bar, cu un zâmbet care-i strâmbă fața. Într-un scaun stil sever, ca de strană, în colțul ocolit de luminație, Portia aproape a adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ăștia? zice Luke, aplecându‑se și culegând un pachet aproape gol de Maltesers din care am ronțăit tot drumul (Trebuie să mănânc în mașină, altfel îmi vine rău.) Și ce‑i cu revistele astea? Ridică teancul de reviste cu coperte lucioase care se aflaseră la picioarele mele și încearcă să le prindă în clipa în care acestea încep să îi alunece din mână. — Doar n‑am venit să citesc reviste, zic cu uimire. Suntem la țară, ce Dumnezeu! Chiar așa. Oare Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
unul altuia cât au dat pe diverse. Un bărbat trece cu minitocătorul de hârtie și cu câteva cutii de miere de levănțică, o fată trage după ea un sac plin cu haine, altcineva a cumpărat invitațiile cu felii de pizza lucioase cu steluțe... Simt că mă ia cu frig, când o voce ne strigă de pe scări. — Hei, îl aud pe Tarquin. E ultimul lot. Vrei să vii să vezi? — Hai, zice Suze, stingându‑și țigara. Trebuie să vezi când se vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fie primitive, însă sunt conduși de un zeu. După câteva săptămâni, fata își va face apariția pe dealul lipsit de iarbă. La asfințit, lângă râu, va sta pe o piatră și va privi undele. Își va uda părul negru și lucios și va cânta opere. Deși are douăzeci și trei de ani, arătă de șaptesprezece în ochii localnicilor. Fata are cea mai frumoasă piele și ochii cei mai strălucitori pe care i-au văzut vreodată bărbații de prin partea locului. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a deschis ușa compartimentului alăturat? Un controlor, cine altcineva poate să articuleze cuvintele atât de clar, răspicat: — Gutten Tag, geben Sie mir bitte! Ești Încordat, ești febril, te silești să-ți liniștești respirația precipitată, Îți ții privirea Întoarsă spre geamul lucios, Întunecat, dar nu poți să vezi peisajele care gonesc În noapte. Ești Într-un expres, Într-un intercity. — Bitte den Fahrscheine! Îți pipăi buzunarele de parcă ai vrea să ieși pe culoar să fumezi, cei din compartiment stau cu ochii țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
albină. — Bitte den Fahrscheine! Ai țâșnit din dulap și ai luat-o la goană, auzi din urmă cizmele soldaților, pijamaua ți-e descheiată și obrazul plin de clăbuc, ras doar pe jumătate, te izbești În goană de pereții cu geamuri lucioase, fumurii, Întunecate. Ești Într-un tgv, Într-un marfar, Într-un intercity și fețele străine te privesc Încordate, tu aleargă, aleargă, aleargă! Uite un compartiment gol, deschide ușa cu o mână sigură, rostește răspicat: — Gli biglietti, prego! Anume ca fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Dacă ai fi el, n-ai fi venit neras și desculț la nuntă! — Cu cine a zis că e neam? Dacă ai fi el, ai avea Rolex la mână și ditamai Merțanu-n poartă! — Nu e el, nu vezi ce pantofi lucioși are? Nu vezi ce haină scumpă? — Un impostor, vedeți-vă de treabă! — Al cui ești? Ce cauți la noi? — Al cui ești, răspunde? — Sssst! Lăsați-l să plece! Nu vedeți? E de la Securitate! — Un biet nebun! Uite În ce hal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o privească atent, ea se rotea cu taburetul, Într-o iuțeală copilărească și, Înainte să-și exerseze reverența, Își plimba degetele nervoase pe obrazul Îmbujorat și-și controla nodul roz al panglicii de catifea care Îi strânge la ceafă părul lucios și negru. * Să Își fi amintit și de Ana Maria În seara când o purtase În brațe pe Christa peste prag? Mintea Îi era prea Întunecată ca să-și mai amintească, a doua zi, dimineața, pe lumină, dar cea a Christei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
riscuri, chiar dacă e vorba de țara ta, pe care... Țara lui? Țara unor neamuri proaste cu care se jenează să fie văzut În lume? Acei bărbați pântecoși, cu fălci lățite și guși lăsate, cu pielea feței negricioasă, găurită de porii lucioși, cu hainele veșnic șifonate, pe care amicul Alexandru Stan tot insistă să Îi prezinte? Care Îl dezgustă și mai mult atunci când deschid gura și Îi aude vorbind această limbă de nerecunoscut, stricată, stâlcită, vulgară... În ce hal au adus biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]