12,849 matches
-
marele echilibru Cosmic, ca să nu intre în haos? Evelin: Unul, mai mulți sau niciunul. Dar explozia Marii Implozii se aude și acum în Univers, este vibrație, o muzică specială ca muzica voastră de orgă. După mii de miliarde de ani lumină această muzică încă se mai aude. Noi această vibrație cosmică o avem înregistrată din diferite Universuri unde bigbangurile le-a adăugat căte ceva special, ceva într-adevăr divin. O ascultăm în clipele de reculegere și de odihnă. Profesorul: în fond
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
emisă de Soarele nostru într-un an?! Animație generală. Eva: Dar este și de 328 de ori mai mare decăt Soarele?! Adam: Cea mai vizibilă stea de pe Pămănt este Steaua Căinelui, Sirus H, care se află la 8,6 ani lumină departe de noi și este de 24 de ori mai strălucitoare decăt Soarele nostru. Eva: La întălnirile noastre anterioare am discutat despre Sistemul nostru Solar; că sunt nouă planete și despre unele caracteristici. Dar, uite că telescopul spațial Hubbla a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
lumină, materia a început să prindă viteză către epicentru, către punctul Marii Implozii, încăt se crede că peste miliarde de ani lumină se va reface atomul, oul nuclear, materia și viața moare. Ce va urma? Poate peste miliarde de ani lumină iar o Mare Implozie, iar alt Univers cu timp, spațiu și materie, grupate iar în milioane de galaxii, cu miliarde de Sori și planete. Profesorul: Proiecție: priviți Marea Implozie și apoi micile Big-Banguri cu exploziile de casă sau de zonă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
a născut galaxia care se află la 10,5 miliarde de ani lumină de Pămănt. Desigur nu știu ce să răspund la întrebarea căte Universuri sunt în spațiul Cosmic? Revenind la veșnicie, oamenii de știință spun că peste 15-16 miliarde de ani lumină Universul se va naște iar. După nașterea, moartea, iar nașterea și iar moartea, într-un ciclu Cosmic continuu, cred că Universul este veșnic pentru că timpul este doar o iluzie și ca orice iluzie este nemăsurabilă ca și infinitul despre care
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
erou extraterestru autentic! Evelin: Aurora îți las mental un cod de recunoaștere; te voi căuta cu găndul, tu doar trebuie să răspunzi. Evelin dă semne de oboseală. Aurora: Evelin ce-i cu tine? Evelin: Mai am căteva zeci de ani lumină rezervă de viață, dar suficient să ajung acasă și să mă reîncarc cu viață de nemuritor. Aurora: Pe pămănt a existat un Oracol la Delphi care spunea într-una dintre prorociri: „Te vei duce, te vei întoarce, nu vei muri
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
inimă ce plânge. O inimă duioasă pe care neantu-o doare ! Frumos și trist e cerul, altar fără hotare, Iar soarele-n apune se-neacă-n propriu-i sânge. O inimă duioasă pe care neantu-o doare, Din tot ce-a fost lumină orice fărâmă strânge ! Iar soarele-n apune se-neacă-n propriu-i sânge. Icoana ta în mine potir arzând mi-apare ! Mallarmé, care prin decantarea extremă a realului și prin transmutarea sensurilor cuvintelor datorită contaminării lor sensice și fonemice "divina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a răscolitoarei tulburări a conștiinței este a lui Macbeth după ce ucide pe regele Duncan: Mâine, și-apoi mâine, și iar mâine Cu pași înceți se-alungă de la o zi la alta, Până la ultima silabă-nscrisă-n timp; Și ierii noștri toți au luminat smintiților Drumul spre-a morții pulbere. Stinge-te, tu, flacără de-o clipă ! Viața nu-i decât o umbră călătoare, un biet actor Ce-și chinuie și fudulește ora lui pe scenă Și-apoi nu-l mai auzi nicicând: e-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ure chea reportofonul amanta coșul de gunoi seiful muza secretul manechinul păpușa memoria imaginația convenția idila frustrarea... Ai terminat? Nu. Ai început? Nu încă... Reset. Știi ce e cel mai frumos la Sevilla? Când se întunecă. E ireal. Catedrala se luminează maur printre palmieri, înconjurată de trăsuri... Dinspre Alcázar se aude muzică... E magnific. Asta vara, nu? E mereu vară la Sevilla. Așa zici? Așa zic. E mereu vară. Ireal... Supermarketul meu unde e? Dă-l naibii de supermarket! Ești în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
râs și ți-ai trecut mâna prin păr (știi, știi cum îți treci tu mâna prin păr, mereu dreapta, dreapta pleacă de deasupra urechii, de pe tâmplă și se oprește la jumătatea cefei exact atunci când pleacă și zâmbetul ăla care ți luminează toată fața spre ochii care, știai?, se schimbă și ei, devin aurii, calzi, calzi ca o mângâiere... în fine, să lăsăm). Eu nu am spus nimic. Tu ți-ai declamat povestea despre cine sunt eu. Eu am protestat anemic. M-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de serviciu. Fosta cameră a lui Alex. Nu m-a întrebat de Alex niciodată, de când a dispărut. Nu știu ce să-ți mai spun... nu sunt obișnuit să vorbesc despre asta. În dimineața aceea, Dominique s-a trezit înainte să se fi luminat. Prin perdeaua odăii în care dormea (se mutase, de câteva luni, în fosta cameră a lui Alexandre, băgând de seamă că el, proprietarul de drept, o vizita din ce în ce mai rar) cerul se vedea mov. S-a ridicat întâi, slăbită, într-un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nimeni nu a bănuit că inima lui exploda în cascade de sânge vinețiu, că inunda văi lăuntrice ale memoriei, că zăgăzuia amintiri, că pecetluia soarta unei minți prin care se zbăteau mâini de copil și se revărsau șolduri de sclave, luminate de inelele unui prinț, năruite, apoi, de amintirea ascuțită și fierbinte ca un pumnal a stăpânului său, lovindu-se de pereți, urlând, înecându-se în propria vomă, strigându-l Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la ceasul dimineții, el să fie îndeajuns de departe, astfel încît vîntul să nu-i poarte mirosul pînă la colonie. Privi, pentru ultima dată, împrejurimile. Nu se vedea mare lucru. Zorii erau încă departe, iar luna, ascunsă după nori, nu lumina decît în răstimpuri. Aici a fost casa lui. Nu avea să mai fie. Aici era familia lui adoptivă. Pleca acum s-o găsească pe cea adevărată. Lăsa amintirile, bune și rele, și se-ndrepta către viitor. Ești pregătit, Lupino? Era
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
toamne peste ei, i-au încercat veri năucitoare și ierni cumplite. Dar, în tot acest timp, dragostea ce-i lega și convingerea că făceau ceea ce trebuia nu i-a părăsit nici o clipă. Într-o zi, ceva incredibil a venit să lumineze existența lor tumultoasă. Lupoaica i-a împărtășit consortului vestea minunată. Urmau să aibă un copil! Au rîs și-au plîns împreună, de fericire și de mîndrie că, în sfîrșit, se întîmpla. Aveau să fie o familie adevărată, cu urmași frumoși
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Lupino, după ce se opri totuși pentru cîteva momente, să asculte și să adulmece aerul. Nu se mai auzi nimic, iar pe miros, din păcate, nu se putu bizui: vîntul bătea dintr-o direcție total nefolositoare lui. Încetul cu încetul, se lumina de ziuă. Pădurea prindea viață, aprinzînd scînteia încrederii în sufletul puiandrului. Va răscoli ținuturile astea, dincolo de cel mai îndepărtat punct în care ajunsese vreodată pînă acum; va căuta o informație cît de mică de care să se poată agăța pentru
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
plăpînd de copac. Se îndreptă într-acolo. Ce surpriză avea să-i mai rezerve ziua de astăzi? Cînd dădu cu ochii de puiul de căprioară, încremeni. Era atît de mic, încît se miră că-i auzise glasul. Ochii lupului se luminară de încîntare. Ce făptură frumoasă și neajutorată! Ce copil! Nu prea știa ce atitudine să adopte. Nu credea că puiului i-ar fi fost frică dacă s-ar fi apropiat. Pur și simplu, micuțul nu avea vîrsta la care să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
desconsidera pentru acest motiv. Îi părea rău că fiul său nu-i fusese alături cît să-l fi cunoscut așa cum era odinioară; ar fi avut pentru ce-l admira! Dar tot răul spre bine: greutățile îi întăriseră spiritul și-l luminaseră; în ceea ce privește forța trupului nu-l avea alături pe Lupino?! Formau, de bună seamă, o echipă indestructibilă. Străbătură pădurile, mergînd voinicește, preț de cîteva zile. Nici nu realizau trecerea timpului. Întîmplări inedite, noi și noi amintiri venite din trecut, le țineau
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Totdeauna știe să plaseze la timp, și cui trebuie, aprecierile. Ca să afle tovarășul Prim că el știe să se orienteze asupra valorii „elementului-om”, ceea ce Primul subliniază chiar în acest moment: «...Preluând în mână Făclia noastră, să ai grijă ca să lumineze la maxim, mai ceva ca un petromax! Să vedem bucuria cotidiană de pe fețele constructorilor vieții noi, dar și ura din ochii cârcotașilor, atitudinea șovăielnică a micilor proprietari („mica proprietate generează zi de zi și ceas de ceas capitalism” a spus
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
proprietate generează zi de zi și ceas de ceas capitalism” a spus marele Lenin!), care trebuie să învețe mai repede superioritatea proprietății întregului popor. Să faci ca steagul cauzei noastre să se înalțe cât mai sus! Lumina cuvântului tipărit să lumineze ca biela lui Bozan („eroul unei povestiri de Al. Sahia” - îi șoptește Constandache curierului „redacțional”, participant la ședință ca membru de partid cu vechime), mai ceva decât soarele! Mult noroc, tovarășu’ Radu!» Primul îi scutură mâna cu putere noului redactor
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și directorul Gavrilă Strat, poreclit „Dulăul”, fiindcă atunci când vorbea părea că hămăie printre ostrețele gardului. Tot elevul Perju îi scosese porecla... Ehei! Ce timpuri! Rozându-și (cu discreție!) unghiile și ascultând părerile „colectivului” despre el, ȘEFUL, un zâmbet vag îi luminează fața. Hm!... Obișnuita ședință pentru „caracterizare” în vederea „reconfirmării pe post”. La urmă, răspunde, cu oarecare modestie: „Am, așa, sentimentul că asist la propria înmormântare (...tot la clasa întâi, și tot într-un fotoliu îți vor depune osemintele - surdinizează același Lulu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să-și completeze dosarul etc., etc. Ea se va agita înnebunită în cușca îndoielilor, lovindu-se orbește în plasă, dar fără a găsi (încă!) o portiță. Trebuie să ai o lanternă în buzunar și, la timpul potrivit, să i-o luminezi pe cea mai mică (portiță). Va ieși prin ea fericită, dacă îi întinzi nu mâna, ci și un singur deget... Îl va săruta, va face orice cu el. Va fi, fără îndoială, un „om cu care se poate lucra”. Fiindcă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
alta! Ce mai vânători!...Iată-ne iar de batjocora Unchiului! Dar unde a rămas? Ne întoarcem toți deodată, înfiorați de noaptea aceasta de-a dreptul ciudată. Unchiul nu se vede, nu se aude. Îmi scot și eu lanterna din buzunar. Luminăm înapoi, metru cu metru, până ce, după câteva minute, apare în bătaia lunii o curioasă arătare, ceva jumătate-lup-jumătate-om. Unchiul zăcea cu capul pe burta lupului, cu mâinile înfipte în blana lui, cu 159 picioarele întinse și răsfirate. Lupul murise cine știe
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
stârvul fiarei? Căzuse, probabil, din cauza urcușului, dar nu a vrut să spună nimic, ca să nu ne oprească, răpindu-ne astfel șansa de a ne reabilita în ochii lui. Ochii lui... acum stinși, din care se prelungea o umbră de ironie. Luminând mai bine capul lupului, am văzut furnicile plimbându-i-se pe pupile. Era mort de cel puțin o zi. Arăta destul de jigărit, cu blana cam smulsă. Tocmai năpârlea, pentru ultima oară. Murise de bătrânețe, ori de singurătate? Cine să ne
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și îi veni ideea să iasă pe hol lovind ușor cu piciorul în tre cere pe unul dintre ei. Bocancul atinse tibia tânărului mai puternic decât își pro pusese. Spuse pardon. Reacție zero. Se enervă. Își aprinse în holul slab luminat o țigară și scoase capul pe geam ca să tragă câteva guri de aer rece. Aruncă țigara fumată nici jumate și trase cu zgomot ușa compartimentului după el. Mămăița abandonase rebusul. Privea stins undeva pe geam. Che Guevara molfăia dintr-o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cât îl țin nervii pe cititorul nostru. Așadar, au trecut ceva ani de când am avut ocazia să asist în persoană la pregătirile precipitate de dinaintea luptei minunatei, bravei și neîntrecutei oștiri a prealuminatului împărat X. Împărat care, uneori, atât era de luminat, că bătea pur și simplu la ochi. Cer iertare citito rului pentru omiterea numelui, nu este un act politic, ci unul cu mult mai firesc, nu mi-l amintesc și, în fond, să facă bine cititorul și să-și puie
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o ia în nume de rău cititorul, dar mă aflam într un loc despre care nu se prea obișnuiește să se vorbească în romane. Așadar, nu îmi rămâne decât să relatez din cele auzite de mine, când m-am întors luminat la chip și senin în priviri, de la cei ce urmăriseră cu mult interes cele întâmplate. Nu se cunosc prea bine motivele, dar se pare că oștirea dușmană s-a oprit din galop ca trăsnită, iar soldații au început să pice
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]