1,161 matches
-
W și 85°C. La 5 martie 2013, firma Cree a prezentat Lampa LED de uz casnic cu o eficiență de 84 Lumen/Watt, consum 9 - 9,5 Watt, preț sub 10$ în varianta de 40W și fasung standard E27.. Luminozitatea lămpii led este comparabilă cu cea a unui bec incandescent de 60 Watt, atingând până la 800 Lumen, fiind și variabilă ( în combinație cu un variator de tensiune). Led-ul organic denumit și OLED este o sursă de lumină plană formată
LED () [Corola-website/Science/312074_a_313403]
-
cca.1450, Città della Pieve - d. februarie 1523, Castello di Fontignano) a fost un pictor renascentist italian, reprezentant al „Școlii din Umbria”. În operele sale, primite cu entuziasm din partea contemporanilor, se reunesc naturalismul și claritatea lui Andrea del Verrocchio cu luminozitatea și aspectul monumental din operele lui Piero della Francesca. Perugino a exercitat o influență puternică asupra picturii italiene din perioada de vârf a Renașterii, ceea ce se poate observa cel mai bine în creația celui mai strălucit elev al său, Rafael
Pietro Perugino () [Corola-website/Science/312224_a_313553]
-
vizibilă chiar cu ajutorul unui binoclu de putere medie - mică, pe un cer limpede. Un telescop cu apertura de 150mm o arată ca o pată nebuloasă fără o formă bine definită, în care nucleul ocupă o poziție proeminentă și domină cu luminozitate de halogen; cu instrumente mai puternice, ca de exemplu un telescop de 250mm, galaxia apare tulbure și traversată de o bandă întunecată. Messier 83 poate fi observată de pe ambele emisfere terestre, însă observatorii de pe Emisfera Australă a Pământului sunt avantajați
Messier 83 () [Corola-website/Science/312273_a_313602]
-
experiment de fizica particulelor începe să sufere o degradare a rezultatelor; în fiecare an de funcționare se descoperă mai puțin decât în anul anterior. Calea de a evita această degradare este upgrade-ul echipamentului, fie pentru mărirea energiei, fie pentru mărirea luminozității. S-a propus să se facă un upgrade al luminozității LHC, numit Super LHC, după zece ani de funcționare a LHC. Calea optică pentru un upgrade de luminozitate pentru LHC cuprinde o mărire a curentului de protonu (numărul de protoni
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
rezultatelor; în fiecare an de funcționare se descoperă mai puțin decât în anul anterior. Calea de a evita această degradare este upgrade-ul echipamentului, fie pentru mărirea energiei, fie pentru mărirea luminozității. S-a propus să se facă un upgrade al luminozității LHC, numit Super LHC, după zece ani de funcționare a LHC. Calea optică pentru un upgrade de luminozitate pentru LHC cuprinde o mărire a curentului de protonu (numărul de protoni din flux) și modificarea celor două regiuni de interacțiune de
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
această degradare este upgrade-ul echipamentului, fie pentru mărirea energiei, fie pentru mărirea luminozității. S-a propus să se facă un upgrade al luminozității LHC, numit Super LHC, după zece ani de funcționare a LHC. Calea optică pentru un upgrade de luminozitate pentru LHC cuprinde o mărire a curentului de protonu (numărul de protoni din flux) și modificarea celor două regiuni de interacțiune de mare luminozitate, ATLAS și CMS. Pentru a realiza aceste creșteri, energia fluxurilor la punctul în care sunt injectate
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
numit Super LHC, după zece ani de funcționare a LHC. Calea optică pentru un upgrade de luminozitate pentru LHC cuprinde o mărire a curentului de protonu (numărul de protoni din flux) și modificarea celor două regiuni de interacțiune de mare luminozitate, ATLAS și CMS. Pentru a realiza aceste creșteri, energia fluxurilor la punctul în care sunt injectate în (Super) LHC ar trebui să fie și ea mărită la . Aceasta va impune un upgrade al întregului sistem pre-injector, modificările necesare din Super
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
acestea sunt prea mari iar capacul nu poate fi pus (trebuie cumpărat un alt capac) datorită mărimii aproape duble. Bateria se încarcă într-o oră și jumătate și durează între 4,5 și 7 depinzând de factori cum ar fi luminozitatea ecranului, WLAN și nivelul volumului. La mijlocul lunii decembrie a anului 2007, Sony a lansat „Kitul de extindere a duratei bateriei PSP-ului”, care includea o baterie de 2200 mAh cu un capac care să se potrivească cu bateria mai groasă
PlayStation Portable () [Corola-website/Science/311872_a_313201]
-
au variat de la simplu la dublu, potrivit diferiților autori. Cu magnitudinea sa absolută de -9,1, roiul este mult mai luminos decât alte roiuri din constelație, M10 (roi globular) și M12. Concentrația în stele la centrul roiului este relativ slabă. Luminozitatea sa este echivalentă cu aceea a de sori. Stelele cele mai strălucitoare au o magnitudine de 14. În sfârșit, roiul numără peste 70 de stele variabile. Roiul, fiind departe de stele strălucitoare, este dificil de reperat. Roiul globular M10, care
Messier 14 () [Corola-website/Science/311976_a_313305]
-
situată la circa 5.500 de ani-lumină de Pământ, în constelația Săgetătorul și are un diametru de15 ani-lumină. Face parte din Catalogul Messier, întocmit de astronomul francez Charles Messier. Cu o întindere de vreo patruzeci de ani-lumină, nebuloasa își datorează luminozitatea unor stele tinere de tip B, care iradiază gaz în jur, creând astfel o regiune H II. Culoarea roșie a nebuloasei este de altfel cea a hidrogenului ionizat. În interiorul nebuloasei s-ar afla un roi deschis constituit din vreo treizeci
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
observa o cantitate importantă de praf favorabil formării de stele. Nebuloasa a fost menționată de De Chéseaux în 1746, apoi de Messier în 1764. Este vizibilă cu ochiul liber în bune condiții la latitudini joase, cu magnitudinea aparentă 6. Prin luminozitatea sa, M17 este ușor de reperat: se situează la 2° la sud-vest de steaua Gamma din constelația Scutul (Gamma Scuti). În mod rezonabil este ușor de localizat chiar și cu un binoclu 10x50 sau chiar mai mic, în cazul în
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
lor o listă cu obiecte non-stelare. Nici chiar Galileo Galilei, care a făcut observații astronomice ale constelației Orion între 1610 și 1617, nu a descoperit acest obiect. Acest fapt a iscat ipoteze care presupun că stelele au mai crescut în luminozitate între timp. Omul considerat ca fiind primul care a observat nebuloasa din Orion este francezul Nicolas-Claude Fabri de Peiresc, în 1610, după cum reiese din notițele lui Peirsec. Johann Baptist Cysat din Lucerna, un astronom iezuit, a fost primul care a
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
magnetice pe care, fiind invizibile, le puteți întâlni în cele mai neașteptate locuri. De exemplu, toate monitoarele color (și televizoarele color) care utilizează tehnologia cu tub catodic (CRT) au o bobină de demagnetizare în jurul feței tubului, care demagnetizează masca de luminozitate când aprindeți monitorul. Dacă țineți dischetele undeva în apropiere (în limita a 30 cm) de ecranul monitorului color, le expuneți la un câmp magnetic foarte puternic, de câte ori deschideți monitorul. Păstrarea dischetelor în această zonă nu este recomandabilă, deoarece câmpul este
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
de soare. În peisajul "Înmormântarea unui grănicer" subliniază prin contrast, drama umană într-o natură răvășită de furtună. Prin simplitatea cu care a reprezentat elementele de compoziție a reușit să pună în valoare măreția momentului de tipică tristesțe, printr-o luminozitate și o cromatică caldă dublată de o tușă liberă care aduce un plus de elocvență fără a deveni ostentativă. În această lucrare, pictorul s-a dovedit a fi un bun realist însă el a dat naștere unui lirism grav prin
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
invitaților", două tehnici și viziuni la care a apelat în "Iernile" sale cenușii, caracterizate printr-o inconsistență a pastei. Elementele rustice, puternic colorate, duc în pictura "" la un contrast puternic care iese în evidență cu atât mai mult cu cât luminozitatea albului zăpezii nu apare atât de strălucitor. Arthur Verona a realizat pe lângă pictura de șevalet o mulțime de picturi care prin dimensiunea lor și prin pasiunea artistului către monumental, au devenit de-a lungul timpului o marcă prin care posteritatea
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
edificiului. Astfel, pentru a crea cavitățile aparente în construcție, bizantinii s-au folosit de o decorație plană și o cromatică adaptată unei iluminări reduse a interiorului. Arta renascentistă și mai apoi barocul au folosit pictura murală tocmai pentru a amplifica luminozitatea și spațiul interior al unei clădiri arhitecturale. În anul 1926, Comisia Monumentelor Istorice i-a dat comanda să picteze capela de la Castelul Bran. Ion D. Ștefănescu a menționat că Arthur Verona care era membru al comisiei, apăra așa zisa poezie
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
este aceea că furnizează un mecanism deosebit de eficient de conversie a energiei gravitaționale în energie electromagnetică. Acreția, căderea de praf sau materie gazoasă într-o gaură neagră stelară sau supermasivă, este considerată a fi răspunzătoare pentru câteva obiecte de o luminozitate spectaculoasă, în special câteva feluri de nuclee galactice active și de obiecte de dimensiunea stelelor, cum ar fi microquasarii. În particular, acreția poate conduce la jeturi relativiste, raze de particule cu energii mari, constituite din particule emise în spațiu la
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
de 2,21. În ciuda aparenței sale modeste, ea figurează printre stelele cele mai strălucitoare și mai calde de pe Calea Lactee. Este aproape de de ori mai strălucitoare decât Soarele, iar temperatura ei de suprafață atinge K (ea emite în majoritate în ultraviolet), luminozitatea sa totală este de un milion mai mare decât aceea a Soarelui. Situată la 1.400 de ani-lumină de Pământ, ar fi tot atât de strălucitoare ca și Luna plină dacă s-ar afla tot atât de aproape ca și Alpha Centauri. Zeta Puppis
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]
-
adevăr, în această limbă, cuvântul telescope este folosit atât pentru a denumi „luneta astronomică” (se vorbește atunci despre "refracting telescope") cât și pentru telescopul propriu-zis (se vorbește despre "reflecting telescope"). ul optic formează imagini ale cerului relativ apropiate și mărește luminozitatea aparentă a aștrilor, permițând distingerea detaliilor și observarea a mult mai multor stele decât cu ochiul liber. Telescoapele optice sunt împărțite în două categorii principale: telescoape reflectoare și telescoape refractoare. Obiectivul telescopului reflector este constituit dintr-o oglindă (sau un
Telescop () [Corola-website/Science/304738_a_306067]
-
muntelui. Iarna se produc frecvente inversiuni de temperatură, în Depresiunea Brașov înregistrându-se temperaturi mai scăzute decît pe rama montană înconjurătoare. În acest interval înălțimile muntoase de peste 1 000 m se situează frecvent deasupra stratului de inversiune, beneficiind de o luminozitate mai mare. Inversiunile de temperatură sunt însoțite de persistența mai îndelungată a ceții pe fundul depresiunii. Adeseori, când Depresiunea Bârsei este acoperită de ceață, în Poiana Brașov soarele strălucește din plin și aerul este mult mai cald. Scăderea temperaturii sub
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
începutul carierei și-a manifestat interesul față de arta abstractă, când își contura un punct de vedere ce se apropia de folclorul românesc. Mai târziu pictura artistei capătă valențe superioare, prin includerea acelor coordonate specifice artei moderne: raport cromatic, materializare, stilizare, luminozitate. Artista, în efortul susținut de a-și valorifica valențele propriei personalități, după căutari și studii îndelungate asupra picturii universale, a operelor marilor maeștri, își amplifică posibilitățile de exprimare, ajungând la acea trăire lăuntrică a realului, specifică artei adevărate. În arta
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
Balmer emise de stea, a fost dezvoltată în Observatorul Universității Harvard în 1912 de Annie Jump Cannon și Eduard C. Pickering. Clasele obișnuite sunt listate, în mod normal, de la cea mai caldă la cea mai rece (cu masa, rază și luminozitate comparată față de cea a Soarelui) sunt date în următorul tabel. Valorile pentru masa, rază și luminozitate sunt apropiate doar pentru stelele din secvență principala și sunt mai depărtate de adevăr pentru gigante. Clasificarea poate fi reținută ușor după următoarea frază
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
Cannon și Eduard C. Pickering. Clasele obișnuite sunt listate, în mod normal, de la cea mai caldă la cea mai rece (cu masa, rază și luminozitate comparată față de cea a Soarelui) sunt date în următorul tabel. Valorile pentru masa, rază și luminozitate sunt apropiate doar pentru stelele din secvență principala și sunt mai depărtate de adevăr pentru gigante. Clasificarea poate fi reținută ușor după următoarea frază din engleză "Oh Be A Fine Girl/Guy, Kiss Me" . Diagramă Hertzsprung-Russell reda clasificarea stelelor în funcție de
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
doar pentru stelele din secvență principala și sunt mai depărtate de adevăr pentru gigante. Clasificarea poate fi reținută ușor după următoarea frază din engleză "Oh Be A Fine Girl/Guy, Kiss Me" . Diagramă Hertzsprung-Russell reda clasificarea stelelor în funcție de magnitudine absolută, luminozitate și temperatura suprafeței. Motivul pentru aranjamentul ciudat al literelor este un motiv istoric. Când oamenii au început să observe pentru prima dată spectrul stelar au descoperit că stele aveau linii spectrale de Hidrogen de intensități diferite și astfel au catalogat
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
a spectrului stelar introdus în 1943 de William Wilson Morgan, Phillip C. Keenan and Edith Kellman toți de la Observatorul din Yerkes. Clasificarea se bazează pe liniile spectrale proporționale cu gravitatea care se găsește la suprafață stelei și se bazează pe luminozitate, total diferit de clasificarea Harvard care se bazează pe temperatura la suprafață. Mai tarziu, în 1953, după câteva revizuiri la lista standard de stele și la criteriile de clasificare această clasificare a fost redenumită MK (de la inițialele lui William Wilson
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]