1,553 matches
-
fie un spectator inteligent - inutil să te apuci de scris dacă nu exista o motivație serioasă, mai bine să rescrii cărțile altora, asta face un redactor bun de editură -, găsise În aparatul acela un fel de drog, prinsese să-și lunece degetele pe tastatură ca și cum ar fi făcut variații la Petit Montagnard, la vechiul său pian de acasă, fără teama de a fi supus judecății. Nu se gândea să creeze; el, cel atât de terorizat de scris, știa că aceea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
legi, ștergi, ele se dizolvă și se reectoplasmează În locul lor firesc, e o simfonie submarină de Înlănțuiri și fracturi moi, un dans gelatinos de comete autofage, ca știuca aceea din Yellow Submarine, apeși cu buricul degetului și ireparabilul Începe să lunece Îndărăt către un cuvânt vorace și dispare Între fălcile lui, el suge și svârrllurp, Întuneric, dacă nu te oprești, se mănâncă singur și se Îngrașă din nimicnicia-i, gaură neagră a Cheshire-ului. Iar dacă scrii ceea ce pudoarea n-ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Acum era de-ajuns să ai noțiuni, toți aveau cu ghiotura, și cu atât mai bine dacă erau inactuale. Chiar și la universitate, unde pusesem din nou piciorul ca să văd dacă mă puteam oploși pe undeva. Amfiteatrele erau calme, studenții lunecau pe coridoare ca niște năluci, Împrumutându-și unul altuia bibliografii rău Înjghebate. Eu știam să fac o bibliografie ca lumea. Într-o zi, un student din ultimul an, luându-mă drept profesor (cadrele didactice aveau acum aceeași vârstă ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un soi de Împreunare, mușcându-și reciproc coada, formând un fel de figură unică, circulară. Era ca și cum aș fi băut alcool și aș fi depășit măsura, nu-i mai vedeam pe Însoțitorii mei, dispăruți În penumbră, nu recunoșteam figurile ce lunecau pe lângă mine și le simțeam ca pe niște contururi descompuse și fluide... Atunci m-am simțit apucat de o mână. Știu că nu era adevărat, și totuși atunci n-am Îndrăznit să mă Întorc, ca să nu descopăr că mă Înșelasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
menținerea la zi a listelor de materiale erau operații de intendență la care se pricepea cel mai bine. În schimb, în magazia creierului, rețeaua de distribuție mergea anapoda. Speranțe și temeri, extrapolări de tot felul și creativitate pe jumătate dezvoltată lunecau la întâmplare dintr-un compartiment într-altul. Ripley, master principal, avea nevoie de mai mult autocontrol. Gândurile ei repezite necesitau o mai mare acuitate pentru a produce combinația dorită. Cu un mic efort, cât și cu o mai mare încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Cinsprezece secunde... zece.... cinci... patru. Trei, doi, Unu. Blocați. ― Detașați, ordonă cu hotărâre Dallas. Scurte răbufinri de gaz scăpară între Nostromo și masa greoaie a platformei de rafinărie. Cele două straturi artificiale, una minusculă și locuită, cealaltă gigantică și pustie, lunecară încet, deschizând între ele o prăpastie amețitoare. Dallas urmărea foarte atent delicata operație de separare pe ecranul nr. 2. ― Ombilic clar, anunță Ripley. ― Precesiune corectată, spuse Kane lăsându-se pe speteaza scaunului pentru a se destinde câteva secunde. Totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
științific situat sub burta astronavei, Ash își luă privirea de la formele neclare care se îndepărtau de navă și-și concentră atenția pe pupitrul luminat abundent. Trei imagini se detașau precis pe ecran. Trase de manetă. Scaunul pe care era așezat lunecă și se opri, fixându-l pe Ash exact în centrul ecranului strălucitor. ― Vă văd precis. Vă aud tare și clar. Am o imagine bună pe consolă, aici. Nu cred că vă voi pierde. Ceața nu este prea groasă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aproximație compoziția aerului ambiant. Asta-l va face fericit pe Ash, deși nu se compară cu un adevărat eșantion. Respirând încă greu, activă sistemul de coborâre. Singurătatea aici era mult mai copleșitoare, decât căderea în prăpastia fără sfârșit a stelelor. Lunecând la discreția cablului, se cufundă într-o beznă de nepătruns. Fără nici o nebuloasă în depărtări. Negura îi amorțise orice senzație fizică, astfel încât se sperie când ghetele loviră o suprafață solidă. Mârâi și fu cât pe-aci să-și piardă echilibrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să-l capturăm viu și intact. Apăsă pe tasta de comandă pentru deschiderea ușii. Infirmeria era locul adecvat pentru un lucru atât de neobișnuit. Pereții aveau blindaj dublu, iar datorită sasurilor, era compartimentul cel mai ermetic al lui Nostromo. Blindajul lunecă silențios pe câțiva centimetri. Ash se uită la Dallas care dădu din cap. Ash mai apăsă pe comandă și ușa se urni. Acum era destul loc pentru un om. Dallas intră primul, urmat de o Ripley neîncrezătoare. La urmă venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aveau de pierdut? Doar puțin aer. Pe de altă parte, dacă știa ce făcea... ea coborî o manetă. Pe puntea inferioară, un vaiet, ca un geamăt, ajunse la urechile lui Parker, care se lipi de perete. Tambuchiul inferior al sasului luneca într-o parte. Creatura se ivi dintre dârele de umbră și se apropie. În sas clipeau mai multe semnalizatoare dintre care unul verde smarald, deosebit de luminos. Bestia părea hipnotizată de lumina aceea, se apropie până-n prag. Hai, spurcăciune! gândi inginerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
folosirea lupei sau chiar a microscopului. Firele se pot scoate pe bolnavul culcat sau așezat pe un scaun cu suport pentru cap. Este periculos să se prindă firele cu o pensă chirurgicală, căci, dacă bolnavul mișcă capul, pensa poate să lunece și să rupă țesuturile. Se apucă firele cu o pensă anatomică fină, fără reacțiune, cu ajutorul căreia acestea se vor ține drept, apoi se introduce sub ansă o foarfecă ascuțită, un cuțit de cataractă, fragment dintr-o lamă de ras etc.
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
țesuturile, trebuie uneori să fie scoase mai repede. Masajul regiunii operate este adesea util, mai ales când aceasta trebuie să fie mobilă și să nu adere la planul osos subiacent. Se practică plecând de la 12-15 zile, după aplicarea unui unguent, lunecând delicat degetele, fără a exercita tracțiuni pe cicatrici. Există, totuși, cazuri unde trebuie să se exercite o oarecare presiune, pentru a mobiliza lamboul transplantat pe planul subiacent [188]. CONCLUZII Faciesul prezintă față de restul corpului particularități structurale și fiziologice, dar și
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
le iubesc: Dăruiește, Doamne, pacea Israelului Celui care are optzeci de ani și nici un viitor pe pământ. Să smulg un sunet din trecutul vieții, Să fac, o suflet, ca din nou să tremuri Cu mâna mea în van pe liră lunec; Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec! MIHAI EMINESCU MENDEBILUL Visez enorm, colorat în demență, am în vis senzații pe care nu le încerc niciodată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rămână impasibil: „A sublinia caracterul excesiv al unui asemenea proiect, lesne de înțeles pentru cei care au trăit sub regimul comunist, dar greu de imaginat pentru alții, nu e deloc inutil. Memoria lumii e scurtă și cele mai teribile drame lunecă iute în ceață. E datoria istoricilor, îndeosebi, să le scoată la lumină, asigurându-le pe cât posibil durata. Drama românilor basarabeni, activă de cel puțin două secole, alimentează, încă, s-a spus «o insomnie a istoriei». Amplul volum, tipărit recent în
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
asta. Și niciodată n-am fost altceva decât asta: Adrian, poetul pe care-l aștepta el însuși, Adrian de care s-a îndrăgostit prea curând, oh! prea curând, îngerul lui păzitor, îngerul Morții. Leana continua să zâmbească, lăsîndu-și lacrimile să lunece, mari, fără grabă, la întîmplare. - Pentru păcatele mele, șopti, așa mi-a fost ursit. Am știut asta înainte de a ști altceva. Am știut că n-ai să fii fericit. Am știut că singurul om pe care-l voi iubi, îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ianuarie. Înghiți o ultimă pastilă de ecstasy. Scria apăsând ușor fiecare tastă a tastaturii. Își închise ochii și își aduse aminte de ceva pe care acum îl pierduse pentru totdeauna în adâncul sufletului ei înghețat, pe el . O lacrimă cristalină luneca ușor parcurgând obrajii fini ai feței. Simțea cum totul în jurul ei se prăbușește. Nimic nu mai era cum a fost. În mintea ei vedea cum totul se spărgea . Vroia să se ridice, dar nu putea . Parcă cineva o ținea pe
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
făcea parte din simfonie, era semnul că Brian și mama lui se puteau acum măsura din priviri și încheia, convenabil, conversația. Gabriel văzu reflectat în geam capătul aprins al țigării, care pe sticlă strălucea mai roșu. Pe urmă privirea îi lunecă la siluetele masive, familiare, ale copacilor, care se profilau pe un cer întunecat. Liniștea, retrasă în sine, a grădinii îi stârnea întotdeauna felurite emoții: respect, invidie, teamă. Oftă, gândindu-se la acel viitor despre care Alex nu voia să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
baie. — Arată ca un clovn, spuse Rozanov. — Nu-i un clovn, dar e un om ciudat. — De ce poartă costumul ăsta? Are cicatrici pe corp? — Nu știu. În clipa aceea, părintele Bernard se așeză pe marginea bazinului și se lăsă să lunece domol în apă, apoi începu să înoate cu mișcări stângace. Nu era un bun înotător. — Nu știe să plonjeze? — Cred că nu, răspunse Eastcote. — S-ar zice că nu știe nici să înoate. O să dea curând de greutăți. — Nu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să recepteze privirea de avertisment a lui Gabriel. Evident, Tom nu aflase nimic despre „ultima ispravă“ a lui George. — Cred că o să mă duc sus, spuse Stella. Se întreba dacă va reuși să se ridice. Se ridică. Pătura și Zet lunecară pe podea. Stella se îndreptă spre ușă și Gabriel o urmă. — Ce s-a întâmplat cu Stella? întrebă Tom. — George a încercat să o înece, răspunse Brian. — Eu trebuie să plec, îl întrerupse părintele Bernard. Se ridică și sutana lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înotătorii îndărăt în apă. George își dădu seama că cineva se apropie de el, apoi își dădu seama că e Tom, și își întoarse, foarte încet, capul. — George, hello...! George rămase cu capul întors, iar privirile ochilor lui mari, distanțați, lunecară spre Tom, fără să se fixeze însă asupră-i. Lui Tom i se înfățisă imaginea stranie sau, mai curând, amintirea unui nebun într-un dulap. Simți cu intensitate, ceea ce în trecut simțise doar vag, calitatea nefirească a lui George, neplăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
folosit un cuvânt bun - cu pete aurii trupul gol al... — Nu soarele împestrițează fata, subiectul e gloriole, falsa glorie, ba nu, cerul sau cerurile se împestrițează cu... — N-are importanță, trebuie să extragem sensul general - rufa, albă ca o pasăre, lunecă... Aproape în același timp cu părintele Bernard, care își îngăduia libertăți cu Hattie, Tom McCaffrey, șezând în camera de zi a lui Greg și a lui Ju, în casa din Travancore Avenue, privea cu nedumerire și alarmă la o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțelegeți. Poate că era cineva care semăna foarte bine cu el. Poate. Mă duc să salvez musca aceea. William văzu o muscă mare, cu aripile lucitoare, zăcând pe suprafața apei neastâmpărate, care unduia la picioarele lor. Adam se lăsă să lunece în bazin, ușor, tăcut, ca un șobolan de apă, fără să-i tulbure suprafața lucie. Ridică cu grijă musca pe dosul palmei lui și se înălță apoi în apă, depunând insecta salvată pe ciment, lângă picioarele goale ale lui William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dulăpaș și să păstrezi cheia, să ai tot timpul grija ei și așa mai departe. Hattie își imaginase un loc mult mai distins, mai discret și mai intim; se vedea, în costumul ei negru, ieșind pe nesimțite din cabină și lunecând fără zgomot în apă. Pearl îi spusese: Nimeni n-o sa se sinchisească de tine, nici măcar n-o să te observe cineva, nu-ți închipui că ești buricul pământului. — Nu-mi închipui deloc, vreau numai liniște, îi răspunsese Hattie. Or numai liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și pe domnișoara Scotney. De unde cunoști numele cameristei? L-am auzit la Băi. Doamne sfinte, încep, să se dezbrace, nu știu că noi suntem aici sus și că le vedem. Haide s-o ștergem! Tom și Emma se lăsară să lunece de pe stâncă și porniră să alerge pe plajă, în direcția apei. Iată băuturile care fuseseră oferite înainte de masă: Gabriel adusese un amestec de gin cu suc proaspăt de portocale, totul ținut la gheață în termosuri speciale. Alex adusese două sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
moment dat alunecă, își rupse ciorapul și își zgârie rău pielea piciorului, dar aproape că nu observă și își continuă coborâșul poticnindu-se. — Ah, aici erai! strigă Brian, care se întorsese de pe plajă. Ah, Brian, scumpule! Gabriel se lăsă să lunece pe nisip, suflecându-și fusta. Dă-mi două lire, repede, te rog! Două lire? strigă Brian a cărui ușurare, din momentul când o văzuse, se evaporase la fel de repede cum se ivise. Era epuizat de cât alergase de colo, colo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]